Cui prodest isteria Epstein?(II)

Traversăm vremuri cel puțin interesante. Avem nevoie în continuare de sprijinul dvs. Jurnalismul independent e mai important decât oricând, vă rugăm să îl susțineți printr-o donație. Vă mulțumim că ne sunteți alături!

Dosarele Epstein continuă să producă valuri politice mari în cele mai diverse țări ale lumii. În Marea Britanie guvernul laburist stătea zilele trecute să cadă, înainte ca, mai nou, să fie arestat și eliberat condiționat prințul Andrew și perchiziționate domiciliile sale.

În răstimp, de atâtea spasme și convulsii cu dosarele Epstein, s-a extins și mai mult tăcerea asurzitoare a unei mari părți a presei de stânga, înconjurând scandalul deceniilor de viol pedofil sistematic, de fete englezoaice, albe și creștine, de către bande de imigranți musulmani, în special pakistanezi. Și nenorocirea impunității multora dintre violatori, a lipsei unei anchete la nivel național, a complicității autorităților cu făptașii imigrați, protejați de sistematica împroșcare a celor care cer dreptate pentru victime cu acuza infamantă de ”islamofobie”.

Cu probleme fără precedent se confruntă și casa regală a Norvegiei, precum și diplomații norvegieni, ori socialiștii francezi în frunte cu Jack Lang, precum și atâția alții, europeni, americani, sau australieni. Isteria a atins proporții colosale. Și ferească Cerul să apară cineva care să relativizeze cauza ei. Ori să deplângă distragerea atenției lumii de la evoluții, amenințări și conflicte mai grave. Cum să-ți permiți să înfrunți covârșitoarea majoritate?

Când e vorba de sex, de presupusă ”pedofilie”, ( – în realitate Epstein nu a fost condamnat pentru pedofilie, ci pentru ”sex (și cerere de prostituție) cu o tânără care mai avea o zi înainte de a împlini 18 ani” – un delict inexistent în aproape 40 de state americane) – și când e vorba de prezumtive ”minore violate”, cum să examinezi obiectiv, după epoca ”me too”, faptele unor Epstein, prințul Andrew sau lui Ghislaine Maxwell, fără ca în rețelele sociale să fii taxat instantaneu drept ”misogin”, ”pedofil” sau ”depravat”? Cum să contești, eventual, în bază de probe, sau în temeiul lipsei lor, ceea ce își doresc fierbinte mase mari de inși derutați, lipsiți de repere, frustrați și spălați pe creier, de prostia cărora profită din plin vânătorii de clicuri? Cum să încerci să-i împiedici pe cei mulți și bătuți în cap să se creadă înțelepți, întrucât ar ”descoperi” conspirația boierilor, a dregătorilor de vârf prezumtivi ”pedofili” și ”traficanți de copii”, nefăcutele lor sexuale, politice și mafiote? Mai ales de vreme ce ”sunt în slujba Mossadului” și șantajează lideri de stat și de guvern?

E ca și cum ai mărturisi public, sub Stalin, că ești mândru că ești ”kulac”, un nenorocit de chiabur, ”dușman al poporului”. Khmerilor roșii, că ești intelectual. Naziștilor, că ai sex, ca evreu, cu o nemțoaică. Ori senatorului McCarthy, că ești marxist și ai prieteni ”comuniști”.

Pur și simplu, ”nu se poate”. Ba uite că se poate.

Dacă te întorci la probe, logică și argument.

Profitorii

De cealaltă parte, am văzut putiniști feroci (din categoria foștilor securiști care ba sunt de extremă dreaptă, ba de cea stângă) care se folosesc de dosarele Epstein ca să discrediteze din răsputeri economia de piață, afirmând că ”Ceaușescu” și comuniștii ar fi avut dreptate să înfiereze cu mânie proletară ”exploatarea imperialistă” și ”depravarea capitalistă”.

Am văzut extremiști de dreapta antisemiți ca Tucker Carlson și Candace Owens, utilizându-le, ca să-i atace la baionetă, prin minciuni sfruntate, pe evrei, între care pe complet nevinovatul președinte israelian Herzog, ca și pe evreii americani ”neoconservatori”, spre a sparge astfel unitatea dreptei americane și a facilita revenirea la cârmă a extremei stângi.

Și, bineînțeles, am văzut radicali woke încercând repetat, nu fără succes, să recurgă la dosare ca să arunce cu noroi (nu neapărat pe drept) în președintele SUA, Trump.

Ce putem ști ori deduce despre principalul făptaș?

Epstein era matematician. Prost nu putea să fie. S-a îmbogățit rapid, întrucât, pe lângă capacitatea sa matematică, utilă în speculatul la burse, avea o abilitate ieșită din comun. Știa să forjeze relații și să obțină, ori să exercite influență, suscitând o încredere extraordinară, și să extragă, grație ei și celorlalte abilități ale sale, sume mari de la magnații pe care-i aborda și îmbrobodea. A obținut de la oameni de afaceri corupți, ca Steven Hoffenberg, ori cinstiți, ca Leslie Wexner, dar și de la mulți alții, salarii și credite în parte mari, sau gigantice.

Așa că nu e, de fapt, de mirare, că a devenit, ca investitor financiar, miliardar și a mai dispus, când a murit, de o avere de 600 milioane de dolari, precum și de o serie întreagă de proprietăți de mare valoare. Între care două insule și o casă în Manhattan.

A făcut el trafic de influență? Mai mult decât probabil.

Cu cât inșii care reușesc să-și transforme ideile în bani și succes urcă mai sus cu ascensorul social, cu atât tind să fie curtați de tot mai mulți alți specialiști în escaladarea ierarhiilor, de aristocrați, politicieni, magnați și impostori. Așa se explică relația lui Epstein cu Peter Thiel, cu prințul Andrew, cu Bill Clinton și Bill Gates, dar și cu extremiști de stânga, inclusiv unii ce și-au lăsat la garderobă iudaismul și l-au disprețuit, ca Noam Chomsky și lordul Mandelson. Ar fi complet nerealist să se creadă că Epstein n-a știut să profite plenar de influența lor în lumile în care contau. Cum e improbabil să nu fi fost implicat în operațiuni lușe, de spălare de bani sau în scheme rentabile de evitare a legii în extragerea de uriașe profituri bursiere.

S-a sugerat că Epstein ar fi fost o interfață a conexiunii dintre interesele de afaceri private și serviciile secrete și că ar fi practicat un soi de ”sexpionaj”. Nu există, aparent, probe în acest sens. Așa cum nu există dovezi că ar fi întreținut relații sexuale nu atât cu adolescente, cât cu copii, sau că ar fi violat. În plus, unele din partenerele lui adolescente au recunoscut că l-au înșelat pe Epstein cu privire la vârsta lor și le-au spus și cunoștințelor lor să mintă că ar avea ”18 ani”. Există în schimb indicii credibile că el ar fi avut (sau ar fi crezut că are) un foarte scăzut nivel de testosteron și de apetit sexual. Ar fi avut probleme cu potența și mari greutăți în a întreține relații firești.     

Da, Epstein a fost un ins sulfuros și ticălos. Inteligent ca ”un diavol”, cum s-a repetat în neștire? Un monstru singular?

Hai să fim serioși. N-a acționat singur. Și nu el a comis răul maxim. Emailurile false, ori dezinformatoare care circulă pe tema dosarelor lui au dezlănțuit un rău incomparabil mai mare. Și mai e și binele făcut de crapulos. Ce ne facem dacă se confirmă că a furnizat masiv vaccinuri anti-poliomielită săracilor din India și din Pakistan? Îl vom ierta?

Îi vom putea analiza faptele și fără să hiper-ventilăm?

Care sunt legăturile lui Epstein cu serviciile secrete americane, ruse, israeliene?

Extremiștii și țuțării naivi care preiau comentarii sferto-docte, doldora de ură, răspândesc, pe baza mențiunilor în parte sinistre, din dosarele Epstein, discordie și orori. Le întrețin prin acuze în parte foarte incerte și prea puțin probate de ”trafic de persoane, de abuz de minori, de pedofilie, de viol, de șantaj rusesc”. Acuzele sunt diverse, dar țintele predilecte sunt mereu aceleași.

La fel, raportul dintre probe și teoriile conspirației care le ”susțin”. Primele sunt infime sau lipsesc total, cele din urmă covârșitoare. Iar cele din urmă domină conversația copios.

Un congresman democrat de origine indiană, Shri Thanedar, a reluat fără jenă plângerea pacientei unor psihiatri care a declarat că, în 1995, ar fi fost martora ”violurilor, torturii și asasinatelor” comise de o rețea condusă de Ghislaine Maxwell. Ar fi făcut parte din ea ”Epstein, Trump și președintele de atunci, Bill Clinton”. Ar fi fost, potrivit ei, o rețea care ar fi tăiat și spânzurat la terenul de golf Palos Verdes al lui Trump.

Or, cel din urmă a cumpărat terenul abia în 2002. Nu în 1995. Sau înainte. Dar orice-i poate veni de hac lui Trump se vehiculează obsesiv.

Se tematizează însă discrepanțele flagrante dintre poveștile despre el sau alții și realități? Rarisim. În unele publicații conservatoare. În cea arondată progresismului și extremei stângi: absolut deloc.   

Rețeaua rusă

Nu e clar dacă Epstein a construit o rețea de ”honey traps”, de capcane sexuale pentru un șantaj gigantic și pentru spionaj în favoarea Rusiei. Pare verosimil s-o fi făcut. Dar în 2013 el, Epstein, refuza o întâlnire cu Putin, care i se părea că nu-i alocă lui suficient timp.

Nu așa se comportă un agent secret cu stăpânul care-i conduce serviciul de spionaj. O altă întâlnire între el și Putin pare să se fi anulat, după asasinarea a aproape 300 de oameni în doborârea criminală, de către forțele ruse, a avionului de pasageri MH-17, deasupra Ucrainei invadate de armada Moscovei. Dacă era un ”asset” rusesc, nu se vede de ce-ar fi anulat-o. Și de ce ar fi fost pro-ucrainean și i-ar fi calificat pe revoluționarii ucraineni ai Euro-Maidanului ”furnizori de mari șanse”. Asta zice un KGB-ist care vrea să-i fie pe plac lui Putin?

E clar că Epstein a întreținut relații cordiale cu oficiali ruși, precum Lavrov și Vitali Ciurkin. Și cu probabili agenți de influență ai Moscovei, ca norvegianul Thorbjørn Jagland, ex-șef al Consiliului Europei. Ori cu suspecta Masha Drokova, o apropiată a lui Putin, acuzată de tentative de furt de tehnologie de vârf americană.

Nu mai puțin probabil e ca magnatul american să se fi conectat la resursele mafiei ruse și să fi fost șantajat de ea, după cum crede FBI-ul, conform unui articol publicat de New York Post. Reiese din datele existente, că serviciile secrete americane ”au monitorizat relațiile lui Epstein cu Rusia timp de ani de zile”. Și atunci cum de nu l-au demascat serviciile pe presupusul spion, sub președinții Obama și Biden? E MAGA de vină și pentru acest eșec?

Și cum a murit magnatul de presă Robert Maxwell, socrul său, în 1991? Nu înecat, misterios, în Atlantic, după ce fusese acuzat de cooperare cu KGB-ul?

Oricât de plauzibilă ar fi crearea rețelei cu pricina, în slujba Kremlinului, nu există probe care să-i certifice existența. Și există indicii care o contrazic. Totuși, acuza se vehiculează ca și cum ar fi fost dovedită. Iar modul în care se exploatează în Vest dosarele Epstein transformă clamările de orice delicte, inclusiv cele sexuale, în presupusele lor ”probe”. Cu ele ”se confirmă”, chipurile, supoziția (crezută cu fanatică religiozitate) că Trump nu se poate comporta altfel decât ca ”violator” și ”ucigaș de copii”, indiferent ce a făcut în realitate și indiferent ce s-a dovedit realiter că a comis. Prezumția de nevinovăție a dispărut.

Cine o invocă devine ”dușman al poporului”. Așa se ivea el și în comunism. Să nu îndrăznească cineva să critice, tovarăși! Și să nu cumva să diferențieze între bănuială, acuză sau traducere în judecată abuzivă, pe de o parte, și vinovăția dovedită prin probe și martori credibili și pedepsită de un tribunal independent, pe de alta. 

Va urma

---