Metamorfoza Hezbollah și a presei de stânga pro-teroriste

Cât de repede se rotește globul? Amețitor.

Schimbările epocale se țin lanț în poziția marilor puteri, în presa arondată elitelor de stânga, precum și la vârful Hezbollah. Sunt atât de colosale, încât mulți arabi suniți și, nu în ultimul rând șiiți, iranieni, care au jubilat auzind de lichidarea șefului terorist al Hezbollah, Nasrallah, sunt uluiți de reacțiile îndoliate iscate în Vest de moartea criminalului în masă libanez.

După cum releva recent, pe X/Twitter, doctorul Eli David. Potrivit lui, ”n-a fost considerat suficient de important să i se dea un pager, n-a fost prezent la niciuna din întâlnirile înaltului comandament al Hezbollah și nici în buncărul lui Nasrallah n-a fost invitat, dar acum Hașem Safiedin s-a trezit liderul grupării”, care, nota mea, terorizează de circa 40 de ani Libanul.

Această vertiginoasă și periculoasă cădere în sus, alții îi vor spune ”ascensiune” a lui Safiedin spune mult. E cât se poate de edificatoare în privința halului în care a ajuns, fulgerător, în câteva săptămâni, odinioară mândra grupare islamistă, antisemită și genocidară, Hezbollah.

Dezagregarea Hezbollah

Interpusa Iranului a fost, din 2006, anul celui de-al Doilea Război Libanez încoace, pe cai mari. Mai nou, se resimte. Pare a fi cu un picior în groapă. Dacă nu chiar cu ambele.

Întrucât Israelul o vâră în aceste zile în mormânt, presa de extremă stânga de peste ocean, dar și din vestul Europei, îi face necrologuri doldora de bocete, de onctuoase elogii și de nu mai puțin vomitive laude emfatice, ex-șefului ei, Nasrallah.

Înainte de a examina aceste ieșiri ale propagandei islamiste și extremiste de stânga din marile ziare americane, să consemnăm cum cred unele voci bine informate, din Occident, că a ajuns Israelul să-i aplice oștirii teroriste șiite, libaneze seria ei de lovituri letale.

Le Parisien citează surse ale securiștilor libanezi ca să afirme că spionul israelian care a dezvăluit unde se afla liderul Hezbollah este un iranian. Financial Times a publicat duminică o relatare dedicată penetrărilor realizate de Mossad. Care ar fi profitat de implicarea în războiul civil sirian, de partea dictatorului Assad a Iranului și a criminalilor lui plătiți din Liban, o extindere a grupării de natură să oblige la recrutări și să permită masive infiltrări.

Mossadul ar fi spus mersi frumos și ar fi profitat din plin, elaborând și o metodă de a-l localiza, intermitent, pe Nasrallah, în tunelurile și buncărele sale.

Încât, după 7 octombrie 2023, când Nasrallah a făcut tâmpenia vieții lui de a crede că e momentul să accepte ordinul Iranului și să lanseze tiruri zilnice de rachete asupra Israelului, imediat după cel mai amplu masacru antisemit din istoria post-Holocaust, aviația israeliană era în aer și pe punctul de a-l ucide când a fost oprită de administrația americană.

De ce a crezut însă Iranul că-și poate permite să deschidă multiple fronturi anti-israeliene?

Răspunsul se găsește în presa cândva de maxim prestigiu a elitelor occidentale. În ziare cu panaș, dar prin tradiție mincinoase și antidemocratice încă din epoca lui Stalin, ca New York Times, care-și tipărea corespondentul de la Moscova mințind despre Holdomor. Și pretinzând că Stalin nu i-ar înfometa și omorî în masă pe ucraineni, ci ar fi blând și bun. Sau în alte ”organe” de presă nu mai puțin mândre și cu pompon, ca BBC și Washington Post, ajunse mai nou fițuici și posturi de extremă stânga, care trâmbițează propagandă islamistă.

Cine deci îl lăuda zilele trecute, deschis, pe defunctul Nasrallah, coșmarul creștinilor libanezi? Gazeta cumpărată de islamiști și/sau de extremă stânga, New York Times. Care a publicat sâmbătă un articol elogios la adresa ex-liderului terorist, criminal în masă și genocidar al grupării islamiste, șiite, Hezbollah. Deși a cerut sistematic, precum șeful său, ayatolahul Khamenei, ”extirparea cancerului sionist”, în speță distrugerea statului evreu, deși a militat și luptat pentru exterminarea israelienilor cu arsenalul pus la dispoziție de Iran și deși e vinovat pentru asasinarea unui uriaș număr de oameni, inclusiv sute sau mii de americani, în Liban, în Israel, în Argentina și aiurea, New York Times l-a elogiat ditirambic pe asasinul antisemit și antiamerican. Într-un articol publicat sâmbătă, sub titlul ”Protestatari deplâng moartea lui Nasrallah în toată lumea”, ziarul de propagandă din Big Apple l-a ridicat în slăvi pe islamistul șef al Hezbollah ca ”bun orator”, care ar fi persistat în convingerea că ”trebuie să fie o singură Palestină, cu drepturi religioase egale pentru musulmani, evrei și creștini.” Precis așa a fost. New York Times nu e câtuși de puțin izolat în efortul său propagandistic. BBC a cerut realizatorilor documentarului intitluat ”Surviving October 7th: We Will Dance Again,” – să taie calificativul de ”teroriști”, atribuit teroriștilor Hamas. Alte necrologuri rușinoase au apărut, între altele, în Washington Post, Sky News și la Associated Press.

Iată pe cine s-a bazat Iranul când, irațional, și-a permis să deschidă multiple fronturi anti-israeliene: pe sprijinul structurilor de extremă stânga care domină parte din elitele politice și culturale ale Statelor Unite și ale Europei occidentale. Și care s-au manifestat în ceea ce Tablet numește ”noile reguli pentru jurnaliști, unele pentru evrei și altele pentru ceilalți”.

Strămutarea fostei prese libere americane în agitprop

În temeiul lor, National Academy of Television Arts and Sciences (NATAS) a nominalizat-o la un premiu Emmy pe Bisan Owda, membră a organizației de tineret a grupării teroriste palestiniene, PFLP, care a produs un documentar de propagandă, despre suferințele (de această dată reale) ale civililor terorizați de Hamas.

Care sunt prezentate ca fiind rezultat al măsurilor de apărare adoptate de israelieni după masacrul antisemit de la 7 octombrie 2023. Măsuri defensive israeliene, cotate de elita de stânga apuseană, în conformitate cu un vechi bias antisemit, drept presupusă ”răzbunare”.

Așa-zisul documentar al propagandistei PFLP nu menționează, desigur, atrocitățile de o barbarie nemaivăzută în epoca modernă, comise de teroriștii palestinieni în chibuțuri, acum un an. În fine, autoarea lui nu minte doar prin omisiune. Ci și sfruntat, afirmând, ca ”fapt”, oroarea complet fantezistă, potrivit căreia ”73%” dintre victimele războiului din Gaza ar fi, chipurile ”femei și copii”. O imposibilitate statistică. Asupra căreia au atras atenția experții.

Ori amplificând cu aproape 100% cele 50 de victime făcute de teroriștii Jihadului islamic cu o rachetă eșuată la un spital din Gaza. Ba sporind cu multe sute de morți chiar și minciuna Hamas, care multiplicase cu 10 numărul real al victimelor din parcarea spitalului, spre a pune moartea celor ”800” (care erau de fapt 50) în cârca IDF. Totuși, responsabilii NATAS au nominalizat-o. Și nu găsesc cu cale să-și retragă nominalizarea. ”Ziarista” propagandistă, calificată de teroriștii PFLP drept ”un simbol al jurnalismului de rezistență”, nu e singură la casa ei.

Și cândva prestigioasa revistă Time, o publicație pe vremuri model pentru hebdomadare de calitate, a devenit o fițuică de propagandă. Time îl publică pe un mincinos pe nume Eric Cortellessa, care pare să fi inventat de la un capăt la altul o declarație, pusă în gură premierului israelian Beniamin Netanyahu. Cortellessa a pretins în Time că premierul ar fi declarat că ”oricine e împotriva edificării unui stat palestinian, trebuie să întărească Hamas și să-i transfere bani”.  

Or, nu există nici o înregistrare pe lume care să documenteze că Netanyahu ar fi spus ceea ce afirmă mincinosul de la Time. Dar Cortellessa continuă să lucreze la Time. Iar religia anti-Netanyahu se dezvoltă la fel de vertiginos ca religia anti-Trump. Ambele sugerează că ieșirea din scenă a celor doi demonizați ar aranja globul de minune.

Aberații aparent mai benigne

În comparație cu astfel de măgării și falsuri propagandistice de proporții, alte neadevăruri tipărite zilnic în presa apuseană de extremă stânga despre conflictul Israelului cu grupările teroriste interpuse ale Iranului par simple prostii, mizilicuri, pozne, aiureli. Liberation sugera luni, de pildă, că pacea nu s-ar putea obține cu forța armelor, mințind, desigur, în lege. Căci dacă așa ar sta lucrurile, aliații n-ar fi învins în cel de-al Doilea Război Mondial. Nici americanii în campania împotriva statului islamic.

Înseamnă toate acestea că întreaga presă occidentală s-ar fi transformat în propagandă maoistă și pro-islamistă? Defel. Mai există ziare și posturi sau jurnaliști care și-au păstrat independența. De pildă, New York Post. Sau, în Germania, Bild. Și site-ul Achgut. Uneori se tipărește adevărul unde nu te-aștepți. De pildă în ziarele pan-arabe de la Londra. Lovitura mortală care a decapitat Hezbollah e pusă, de pildă de ziarul Sharq al-Awsat în contul lacunelor majore de securitate ale grupării teroriste șiite, libaneze, căreia israelienii ”i-au decodat sistemul de comunicații și i-au penetrat ierarhia și leadership-ul, precum și planurile infrastructurale, expunând distrugerii rețeaua de tuneluri, arsenale și căi de comunicații”.

Dar de asemenea detalii cine să se mai ocupe în presa metamorfozată a Vestului? Smintite de acest tip de mass-media, elitele politice din Washington, Londra, Berlin și Paris, au luat-o la rândul lor pe arătură. Asta explică inițiativele lor demente și obsesive, de salvare a teroriștilor prin permanente chemări la ”dezescaladare” și ”încetări ale focului”.  Or, după cum just observă altă publicație de mare calitate, în speță Tablet, în ciuda tuturor concepțiilor postmoderne, ”războaiele continuă să fie câștigate prin uciderea inamicilor”.