Religia anti-Netanyahu, mantra diplomatică a stângii și șantajul cu ostaticii

Acest editorial a fost publicat și în Capital și poate fi citit integral AICI 

Care sunt, acum prioritățile statului evreu? Dar ale Vestului? Ce-i face pe niște oameni altfel bine informați politic, precum israelienii, să aibă între ei o categorie care să derapeze grav în comentariatul ei de după uciderea de ostatici, de către teroriștii Hamas? 

Ce-i face să creadă pe prea mulți rătăciți că ”adevăratul ucigaș” al celor 6 ostatici împușcați în ceafă de jihadiști, de la scurtă distanță, pentru că militarii israelieni se întâmplau să fie prin preajmă, ar fi, chipurile, premierul statului evreu, pentru că Beniamin Netanyahu insistă asupra unei condiții de bun simț pentru un acord care să ducă la eliberarea de ostatici?

Și-anume asupra perpetuării prezenței israeliene în Coridorul Philadelphi? Nu realizează cei care consideră că Netanyahu ar torpila un acord cu Hamas, pasămite ca să se perpetueze el la cârmă, că ideea lui, de neabandonare a controlului asupra teritoriului prin care teroriștii se reînarmează, profitând de contrabanda rentabilă cu Egiptul, e perfect validă?

Ce-i determină pe unii publiciști de stânga, ca editorialistul de la New York Times, Tom Friedman, să tipărească niște aberații monumentale, izvorând din ostilitatea lui față de liderul forțelor democratice israeliene de dreapta, Netanyahu, despre care ziaristul american sugerează că ar putea ”înșela” autoritățile americane? (Citește articolul integral, AICI)