Rusia atacă România, iar mai-marii occidentali fac declarații aiuritoare

În timp ce dronele militare ale Rusiei încep să violeze tot mai des, dar cu perfectă impunitate, granița României, teritoriile statelor NATO și spațiul aerian al flancului estic al Alianței Nord-Atlantice, dregătorii occidentali se țin de șotii, de ghidușii, de năzbâtii și de pozne. Precum și de afirmații în doi peri. Ori, în esență, false, când nu sunt demente.

În ce-o privește, Rusia e bine mersi. Amenințările ei la adresa Vestului au speriat cancelariile de la Washington și Londra în așa un hal, încât mai-marii americani și britanici continuă să le interzică ucrainenilor să atace ținte militare rusești în interiorul Rusiei, cu arme apusene, singurele de care se teme Putin.

”Pericol” la adresa ordinii mondiale? Dar care ”ordine”, mă rog frumos?

În răstimp, șefii serviciilor lor secrete se plâng în Financial Times de riscurile ”planând asupra ordinii mondiale”. La ce ”ordine” se referă șefii CIA și MI6 Burns și Moore? Și la ce ”amenințări”?

La unele emanând, potrivit lor, din Rusia, China și din Orientul Mijlociu. Ei bravos.

Dar unde au fost ei până în prezent? De ce și-au lansat ei avertismentele tocmai acum?

Unde-au fost când, din cauza prăbușirii în Afganistan a descurajării americane, ordinea mondială a fost dată peste cap și deșirată de Vladimir Putin în februarie 2022?

Dar un an mai târziu, când și-au lansat agresiunea interpușii teroriști, islamiști, ai Iranului, în Israel, în timp ce anemia replicii occidentale la aceste provocări îi încuraja masiv pe agresori, astfel încât a început, mai nou, să plouă cu drone în estul Europei?

De ce tac ei din gură când dictatorul islamist al Turciei, Erdogan, cheamă la formarea unei alianțe anti-israeliene cu participarea tuturor țărilor musulmane? Nu știu ei ce înseamnă alimentarea urii antisemite globale, de către Turcia islamistă, o țară membră a NATO, în condițiile în care statul evreu e principalul aliat al SUA și singura democrație liberală din Orientul Apropiat? Cred ei că ”pericolul” planând asupra ordinii mondiale – dacă ea ar mai exista – nu ar fi potențat masiv de formarea alianței antisemite musulmane, la care aspiră tiranul islamist de la Ankara?

Dacă ordinea mondială îi doare, de ce admit SUA ca unul din aliații lor ”majori” din afara NATO să fie Qatarul, un bastion al Frăției Musulmane (a cărei filială palestiniană e Hamas), un bastion la fel de important ca Turcia, ba poate chiar, dată fiindu-i puterea economică, mai important?

De ce îi lasă pe interpușii teroriști ai Iranului din Yemen să pună pe butuci circulația maritimă și comerțul mondial în Marea Roșie?

Și de ce se fac de râs când cotizează, ca mai nou șefa diplomației germane, la mantrele anti-sioniste ale stângii, dând impresia, ca Baerbock în Israel, că nu teroriștii islamiști, ci guvernanții israelieni aleși democratic ar fi, pasămite, de vină pentru asasinarea celor 6 tineri civili ostatici, împușcați de Hamas în ceafă, pentru că erau evrei, iar militarii israelieni se întâmplau să fie prin preajmă?

Nu știe ecologista din ineptul guvern german că Frăția Musulmană s-a aliat cu Iranul ca să destabilizeze și să islamizeze întreaga regiune și că obrăznicia sfaturilor ei progresiste, potrivit cărora Israelul ar trebui să știe că procedurile pur militare n-ar rezolva problema în Gaza, ci ar periclita viața ostaticilor, îi stimulează pe teroriști și pe patronii lor?

Cenzura, o problemă de căpătâi

Orbirea liderilor occidentali ține între altele de o presă care nu-și mai face datoria de a atrage atenția asupra unei realități tot mai puțin vizibile dindărătul ochelarilor ideologici de pe nasul guvernanților și jurnaliștilor arondați lor. Una din problemele statelor occidentale e iluzia conducerilor lor de stânga că și-ar putea rezolva problemele izvorâte din lașitate, împăciuitorism, aberații ideologice și politici economice greșite prin cenzură.

Măsurile tipic socialiste de interdicție a liberei exprimări și opinii sunt tot mai frecvent motivate aiurea, prin ”necesitatea combaterii urii și dezinformării”, ca și cum libera exprimare, esențială pentru democrație, n-ar putea fi calea optimă a informării corecte și a educării publicului larg în spiritul omeniei și libertății. Și ca și cum cenzura n-ar spori incontrolabil frustrăile, ura și dezinformarea, propagându-le pe căi ascunse și, deci, cu atât mai greu de blocat.

De altfel, libera exprimare nu s-a ancorat în constituția Statelor Unite de pomană, ci tocmai pentru ca să protejeze discursul atât de neconvenabil puterii, încât să-i determine pe potentați să-l demonizeze și să-l califice drept al ”urii”, ”periculos”, ori ”amenințător”.

În realitate, cenzura e otrava democrației. Și pe cale de consecință, și a ordinii mondiale, distruse de tirani pentru că Vestul nu mai luptă eficient pentru valorile sale reale, ci doar pentru unele închipuite, colectiviste, antiamericane, antioccidentale și anti-iudeo-creștine. Sau nici pentru ele. Căci sunt obsedați de elucubrații politologice progresiste, potrivit cărora nu e bine să învingă aliații proprii, ai Vestului, ca să nu fie umiliți inamicii și să se supere pe noi. Care suntem, chipurile, mereu ”vinovați”. Și că se poate negocia cu oricine.

Ei bine, uite că nu se poate. Pentru că e imposibil să negociezi cu unii care te vor mort.

Dar auziți ce vi se explică? Și unde sunteți, fraților?

E bine că Elena Lasconi a cerut explicații președintelui Iohannis și sicofanților lui din guvern

Normal ar fi ca acești dregători incompetenți de la București să dea informații care, altfel, ne parvin, cum just deplânge șefa USR, nu din țară, ci din Ucraina, despre agresiuni rusești, violând spațiul aerian și teritoriul României. Potrivit ei, este ”absolut revoltător să aflăm de la ucraineni mai multe decât de la autorităţile române! Drone ruseşti au intrat azi-noapte pe teritoriul României şi tot ce am primit de la autorităţile române a fost un mesaj RO-Alert pentru locuitorii din Constanţa şi Tulcea. Domnule preşedinte Iohannis, domnule premier Ciolacu, aveţi de gând să ne explicaţi şi nouă ce se întâmplă? Care e situaţia de fapt şi ce face România?” a întrebat, Lasconi, pe drept cuvânt, pe FB.

Întrebarea e, de asemenea, ce fac SUA? Dar NATO? Unde sunt? Mai există?

Mai e valabil articolul 5 al Tratatului NATO? Mai e valabilă promisiunea președintelui Biden, că vom ”apăra fiecare centimetru de teritoriu NATO?”

Cine pe cine mai apără? Sau șefii serviciilor secrete occidentale sunt prea ocupați să semneze articole comune în Financial Times și să se plângă de ”pericolul” planând asupra ordinii mondiale, aruncate în aer, în fapt, acum doi ani și jumătate, de profitori ai nevolniciei manifestate de America în debut de mandat Biden-Harris?