Cazul Bulai, Pieleanu, etc: Scrisoare deschisa către Petre Iancu

În reacție la articolul meu, ”Rectorul școlii-pepinieră de prădători sexuali și mândria lui neostoită”, mi-a scris, revoltat, istoricul Liviu Rotman, profesor la SNSPA. Consider schimbul de replici cu domnia sa prea important ca să nu-l reproduc aici întru clarificarea unor chestiuni importante aflate în discuție:

Liviu Rotman:

”Petre , în general nu îți dau replici, pentru că ne cunoaștem de ceva…decenii. Dar atacul împotriva SNSPA este atât de strigător la cer, de nedrept, încât scriu. A folosi un fapt foarte grav, ca mârșăvia mizerabilă a celor doi foști snspa-isti, Bulai si Pieleanu, pentru a ataca o structura academica si pe cei din fruntea ei este împotriva oricărei etici de presa normală.

Poate cele scrise de tine îți dau satisfacția aplauzelor unei mulțimi, iubitoare de “sânge” care nu știe nici ce este SNSPA, nici cu ce se mănâncă. Dar, aceștia au scuza analfabetismului politic, pe care tu nu o ai!

Ceri execuția rectorului Pricopie! Adică a omului, care a decis excluderea infractorilor, într-un timp record (incomparabil cu reacțiile de la alte universități). Că a condamnat fără nici o urmă de sfială pe cei doi, asta nu este important.

Poate unora nu le pasă – dreptul lor- dar credeam (dar se vede ca greșeam) că pe tine Te interesează, ca SNSPA este singura universitate din țară ce găzduiește, un curs de Holocaust – devenit obligatoriu- că de 12 ani are un centru de studii israeliene, că este Universitatea cu cele mai multe contacte academice din Romania, cu lumea universitară israeliană. Că acel “habarnist” cum ii spui decanului Cristian Pirvulescu- este una din vocile cele clare si puternice împotriva antisemitismului este …un fleac. Este o problemă “ de nișă” cum o consideră mulți – oare si tu?-..

Nu cred ca nu ști, că SNSPA a fost universitatea, care fost cea mai consecventă în condamnarea fenomenului AUR. Nu întâmplător , la deschiderea anului universitar, bande din Aur- iști au pătruns agresiv, cu propaganda lor, in SNSPA.

Dar, toate astea nu contează!

Care sunt acuzațiile tale: alegerile repetate , ca rector, ale lui Remus Pricopie. Dar, ai cercetat legea învățământului superior? Și daca da, poți spune că s-a făcut o ilegalitate?

Dar, ca om de presa ști ca situații similare sunt la multe universități importante din Romania. Da, dar SNSPA, irită….

Și, tot criticând, ai avut curiozitatea să vezi contactele pe care Pricopie le-a stabilit, contacte, care se concretizează în burse, bugete, de care profita tinerii cercetători, studenți, doctoranzi.

Și aș putea continua, dar multe sunt lucruri pe care un bun ziarist le știe și eu așa te consider, cel puțin in amintirea lui ianuarie 90, când , pe aeroportul din München, te admiram ca pleci să-ți faci meseria, într-o Românie, unde încă se trăgea.

Și poate ai putea să renunți la clișee, pe care mulțimea de neinformați le adoră. Printre ele “ SNSPA – urmașa lui Stefan Gheorghiu- , care este o găselniță “ care a prins…și “ sună” frumos! Poate ști și, dacă nu, te poți informa, nu există nici o legatură între Academia cu pricina si SNSPA. Nu de alta, dar ai locuit la 5 minute de sediul din Povernei…..

Și un sfat, poate te informezi și recunoști…ca ai greșit. Cred că un astfel de gest ți-ar consolida poziția de om de media.”

Liviu Rotman

Iată, în continuare, replica mea:

Petre M. Iancu:

Liviu Rotman, recunosc cu plăcere când și dacă greșesc. Dacă greșesc. Ca atunci când, mea culpa, mea maxima culpa, n-am precizat că SNSPA nu e TEHNIC urmașa academiei de tristă amintire, ci probabil doar spiritual, ca și a școlii de securitate de la Băneasa. Și dacă obiecțiile sunt întemeiate și logice.

În plus, te stimez prea mult ca să nu-ți răspund serios la obiecții chiar dacă nu sunt. Ele însă ridică, din capul locului, multiple probleme, inclusiv etice, nu în ultimul rând pentru că tu însuți, un istoric de prestigiu, pe care l-am intervievat nu o dată pentru Deutsche Welle și pentru alte posturi germane sau internaționale, ești un om de bază al SNSPA.

E deci normal să-mi citești articolul cu strângere de inimă și un pic grăbit. În reacție, n-ai înțeles (poate și din vina proastei mele formulări și redactări) obiecția mea principală la rectorul pe care-l aperi. E faptul că, ÎN CIUDA specializării lui în comunicare și în POFIDA multiplelor sale mandate – prea multe pentru un rectorat bun, așa cum prea multe președinții tind să facă rău tuturor – R.P. n-a găsit timpul și capacitatea de a comunica serios cu studentele victimizate de unii din profesorii lui prea-iubiți.

E un reproș pe care îl fac TUTUROR cadrelor de conducere ale SNSPA, nu în ultimul rând soților Miroiu și, parțial, altor colege feministe (promițând, iată, ipocrit, o anume atitudine față de fete și femei hărțuite) dar și colegilor domnilor Bulai și Pieleanu. Dar rectorului în mod special, în virtuta funcției, instrumentelor și posibilităților sale.

Mă flatează, pe de altă pare, părerea ta despre mine, ca ziarist care-mi făceam datoria în 1989/90. Nu ne-am văzut la München însă în ianuarie 90 ci în decembrie 89, înaintea zborului meu la București via Sofia/Burgas. În bagaj aveam de la tine un mesaj pentru domnul Gabriel Andreescu, proaspăt scăpat de prigoana Securității.

Și te asigur că înțeleg să mi-o fac în continuare. Îmi fac datoria la fel de nepăsător față de puternicii zilei sau argumente de autoritate ca în 1987-89, 90 și în deceniile următoare.

Ca atare nu pot accepta dadarismele / whatboutismele pe care le introduci în discuție cu privire la cursul despre Holocaust și la studiile israeliene. Mă bucur mult că ele și-au găsit o patrie academică în România. E un fapt bun i.a. pentru România.

Dar acest fapt nu absolvă pe nimeni de nicio vină în privința relelor tratamente și comportamentului flagrant imoral aplicat multor studente la SNSPA sub ochii și oblăduirea conducerii ignorante și indiferente a școlii. În care ”toți știau” dar nimeni n-a acționat. Nici măcar tu, dacă știai și tu.

PS Te cunosc personal, cât ești de distrat. Sunt deci convins că nu știai pentru că nu-ți stă capul la așa ceva. Și n-am cerut ”execuția” lui Remus Pricopie, cum greșit afirmi. Ci doar să nu se laude cu celeritatea demiterii lui Bulai, după ce (omițând să transpună coduri etice care i s-a propus și abordau deficiențele în chestiune) a stat ani la rând cu mâinile în sân, ignorând voluntar sau involuntar ce se întâmpla sub el. PPS. Nici decanul Pîrvulescu ”n-a știut”, probabil ”nimic” de cele petrecute în universitate. Să nu-l numesc habarnist?

Petre M. Iancu