Războiul și spionajul Rusiei și inexplicabilii Scholz și Biden

Războiul și spionajul Rusiei și prăbușirile repetate ale cancelarului german au motiv să îngrijoreze. Poate și mai alarmant e că Vestul se găsește azi în mai mare pericol decât acum doi ani, din cauza gafelor groaznice ale unora dintre liderii săi. Și mai ales, din cauza greșelilor șefilor executivelor de la Washington și Berlin.

Din cauza lor, securitatea Europei, amenințată grav de rușii lui Putin, e în degringoladă vădită. Iar o parte substanțială din culpă revine Germaniei. Liderul ei de stânga și conducerea franco-germană a Continentului se confruntă la rândul lor cu probleme dintre cele mai spinoase.

Cancelarii germani social-democrați au obiceiul de a se prăbuși fie din cauza spionajului rusesc, fie pentru că se împiedică la jogging. Sau pentru că se lasă cumpărați și devin slugile Kremlinului, nu se știe dacă înainte sau după ce-au fost debarcați de alegători. Willy Brand a fost debarcat de un spion al STASI, serviciul secret comunist estgerman, care dădea raportul la Moscova. Succesorul său, Helmut Schmidt, a fost demolat de extrema stângă din SPD, controlată ca și extrema dreaptă de azi din România, de ruși. Alții au devenit, ca Gerhard Schröder, agenții de influență ai lui Putin sau, în orice caz, slugile lui nedemne, ce-i drept pe bani grei.

Scholz s-a prăbușit în timp își făcea alergarea de sănătate, dar ar putea să fi făcut să se reverse paharul răbdării tuturor aliaților săi politici cu modul său inept, confuz, laș, incoerent și inexplicabil de a conduce, precum și cu gafele și erorile lui repetate și majore.

Nu e vorba, de această dată, de nefăcutele lui ca primar general sau ministru de finanțe la Hamburg și la Berlin, când nu i s-au putut dovedi prezumtive matrapazlâcuri financiare gigantice, pentru că el, Scholz, a pretins că ”nu-și mai amintește” ce și cum.

Acum e mult mai grav. Pentru că în joc sunt în continuare nu doar Ucraina și războiul de agresiune al Rusiei, precum și armele refuzate de Germania Kievului, ori spionajul Moscovei. Miza include Bundeswehr, serviciile germane, securitatea Europei și a Alianței Nord-Atlantice, precum și motorul fisurat, franco-german, al Europei, pe care Scholz pare nu doar să-l fi gripat, ci să-l fi spart de-a dreptul, într-un mod ireparabil.

Cum a distrus și încrederea britanicilor. Ca și francezii, englezii se întreabă pentru ce motiv Scholz a divulgat public, ca să audă Putin, că Parisul și Londra au militari în Ucraina care-i instruiesc pe ucraineni să se folosească de complexele rachete cu rază lungă de acțiune livrate de occidentali, în ciuda numărul lor redus din arsenalele apusene. Și de ce cancelarul continuă să le refuze ucrainenilor, fără să poată explica în mod coerent și argumentat de ce, rachete proprii de tip Taurus. Mai nou, ambasadorul Germaniei, contele Lambsdorf, a fost convocat la ministerul rus de externe în legătură cu discuția pe această temă purtată de ofițeri germani și interceptată de serviciile secrete ale lui Putin. Oamenii Kremlinului afirmă că ofițerii germani discutau despre ”lovituri militare pe teritoriul Rusiei”.

Interceptarea, indiferent de subiectele abordate în convorbirea militarilor, este o catastrofă pentru sistemul de securitate german, care pare să se dovedească adânc penetrat.

Discuția de 40 de minute a militarilor germani, interceptată de ruși, abordează în genere detalii tehnice ale rachetelor Taurus. Dar ea l-a demascat pe cancelar ca mincinos.

Scholz pretinsese că pentru livrarea rachetelor Taurus, cerute de Kiev, ar fi nevoie de prezența în Ucraina a militarilor germani. Și că el refuză livrarea lor pentru ca Germania să nu fie atrasă într-un război cu Rusia. Nu e clar cum a tras el concluzia prezumtivei existențe a acestui pericol. Ofițerii, care știu mai bine, l-au contrazis oricum. Ostașii ucraineni pot fi instruiți să mânuiască programările ei înșiși, au spus ei. Principalul partid guvernamental, SPD, a împiedicat constituirea unei comisii de anchetă parlamentare care să dezbată acest uriaș fiasco securitar, german. Fisura din sistem iscată de ruși subminează încrederea oricum profund zdruncinată a partenerilor occidentali în instituțiile de profil germane.

Opoziția creștin-democrată se arată și ea alertată. Social-democrații germani s-au plasat singuri între ciocan și nicovală, după ce s-au certat la cuțite și cu partenerii lor de coaliție guvernamentală, favorabili in corpore livrării de rachete Taurus Ucrainei, dar și cu Franța, care a început să-l critice dur pe Scholz pentru semnalele ”de slăbiciune” lansate de Berlin Moscovei. Parisul i-a reproșat pe față cancelarului aiurelile. Șeful Comisiei de Politică Externă a Adunării Naționale, Jean-Louis Bourlanges, a condamnat, firește, maniera aberantă în care Scholz a sărit, panicat de declarațiile lui Macron, să-l dezavueze pe francez și să nege categoric și expressis verbis expedierea de militari apuseni în Ucraina.

Or, președintele Franței, Macron, nu propusese, cum a i s-a pus în gură, fals, în parte din presa mainstream și de stânga, din Germania, inclusiv la Deutsche Welle, de către Ines Pohl, corespondenta la Washington și fosta redactoare șefă a postului, să se disloce trupe occidentale în Ucraina. Liderul de la Elysee se rezumase să ceară, în mod cât se poate de justificat, ”să nu se excludă” această eventualitate. Macron a înțeles în fine, după doi ani de război, ce e cu Putin și cât de grav a greșit președintele american, în registrul descurajării, excluzând oficial, față de Putin, prezența de trupe ale SUA în Ucraina. Fusese o declarație de nonintervenție pe care Biden nu fusese obligat de nimeni s-o articuleze și care a compromis și ultimul rest de credibilitate și de forță disuasivă de care se mai bucura Vestul înaintea deciziei fatale a lui Putin de a invada Ucraina în februarie 2022 și de a arunca în aer ordinea mondială. Pentru că excluderea de opțiuni de acest fel îi stimulează puternic pe agresori. În 2022 sau în 2024.

În plus, Franța a înțeles ceea ce susține acest blog de doi ani încheiați, iar lui Scholz fie nu-i poate intra în cap, pentru că depășește net capacitățile logice, istorice și cognitive ale șefului executivului de la Berlin, fie îi pare cancelarului exclus din motive necunoscute și, probabil, inavuabile. Și anume, cum a subliniat înaltul diplomat francez, că, ”dacă Rusia ajunge în pragul unei victorii în Ucraina, devine inevitabil un angajament direct”, de vreme ce capitularea Kievului, în războiul de agresiune al Rusiei ar amenința Europa direct.  

Dar așa funcționează politica și presa de stânga. Anapoda. Bourlanges a dat pe față rateul incomprehensibil al gândirii politice social-democrate. Una care amenință să compromită securitatea Europei nu doar pentru că serviciile germane sau ministerul berlinez al apărării au fost penetrate, probabil, până la cotor, de ruși, iar spionii Kremlinului ascultă și înregistrează conversațiile confidențiale cele mai sensibile ale generalilor germani, ci și pentru că, după cum a subliniat delicat Bourlanges, cancelarul se afișează ”prea înfricoșat”.

Manifestându-și disprețul față de principiile democrației, SPD a blocat constituirea unei comisii parlamentare de anchetă privind interceptarea de către spionii ruși, a discuțiilor militarilor nemți de rang înalt. În schimb, oamenii lui Scholz se străduiesc să atribuie vina pentru succesul spionajului rus singurului ministru popular și considerat în cercuri largi capabil din actualul cabinet german. Lui Boris Pistorius, care deține portofoliul apărării și a demonstrat, în mai multe rânduri că, deși e în SPD, este în stare să gândească strategic clar.

Or, exact asta le lipsește liderilor principalelor puteri economice occidentale, SUA și Germania. Cum a confirmat, mai nou, la DW generalul locotenent Ben Hodges, fostul comandant al trupelor americane din Europa, criticându-i deopotrivă pe Biden și pe Scholz pentru cadourile incomprehensibile făcute de cei doi lideri occidentali Kremlinului.  

Cancelarul e de o nehotărâre uriașă, inexplicabilă și proverbială. După invazia lui Putin, a proclamat faimoasa Zeitenwende, schimbarea epocală, care, când va veni, am să vă povestesc. Pistorius încearcă s-o inaugureze, dar Scholz și Biden fac tot ce le stă în puteri să-i pună bețe în roate, spre perplexitatea și mânia justificată a tuturor, de la partenerii săi de arc guvernamental, la opoziție și aliații strategici din NATO.  

Se răzbună crunt – și nu de azi de ieri – că liberalii și ecologiștii l-au preferat pe Scholz contracandidatului său creștin-democrat, Merz.  Și că americanii l-au ales la Casa Albă pe Biden. Pentru că dacă Ucraina capitulează, va fi vai și amar nu doar de Moldova. De Europa. Și de militarii americani, siliți, prin tratatul NATO, să intervină spre a apăra statele Alianței.

Dar trebuie oare trimise trupe în Ucraina? Defel, dacă li s-ar da ucrainenilor uneltele și muniția necesare să învingă, cât timp mai dispun încă de o oștire în stare să obțină victoria.

Dar în incomensurabilul mister al minților și al spaimelor lor, angoasații lideri occidentali s-au descurajat, vai, pe ei înșiși, cum zice Ben Hodges, potrivit căruia amenințarea cu arme nucleare a lui Putin, pentru cazul dislocării de trupe apusene în Ucraina, ”e zero”. Pentru că Putin n-are ce câștiga cu recursul la ele, dar enorm de pierdut dacă le folosește.

Totuși, lui Biden și Scholz le clănțăne dinții în gură, iar tremuriciul lor e jalnic. În mod cu totul aberant, nemții se întreabă cât timp o mai fi rămas înainte ca țările din Vest ”să obosească de război”, în condițiile în care occidentalii n-au tras nici un glonte.

Problema noastră nu e atât ce va face impredictibilul Trump cu NATO, ci cât ne va mai trebui să cerem de pomană debarcarea unor lideri lași ori inepți, ori ambele, care ne distrug unitatea; una esențială ca să rezistăm asaltului tiraniilor de felul dictaturii lui Putin. Sunt aceiași lideri care nu înțeleg corelații elementare.

De pildă faptul că masacrul Hamas de la 7 octombrie e foarte probabil să fie, cum just a reliefat Ben Hodges, o acțiune iraniană prin interpuși teroriști islamiști în sprijinul aliatului său moscovit. Căci agresiunea palestinienilor în Gaza a iscat un război care a deturnat resurse vitale, necesare apărării Ucrainei, a abătut atenția de la agresiunea criminală a Rusiei și a creat o amplă problemă politică internă pentru Biden în an electoral.  

E timpul ca Scholz să fie somat să-și facă datoria. Iar dacă mai întârzie să se achite de ea, să fie ajutat ca odinioară Helmut Schmidt să dispară de urgență de la cârma Germaniei, prin ieșirea de la guvernare a liberalilor și ecologiștilor.