Cum stă România față cu pericolul militar rusesc? ”Bineee”. ”Bineeeeeee”. ”Exceleeeeeent”, sugerează prim-ministrul țării și liderul partidului ”peeee-seee-deee”, cum l-a denumit cândva președintele Iohannis, când șeful CSAT și al statului a cerut ”România fără PeeeSeeeDeee”.
Sigur, de când e Iohannis la Cotroceni, această Românie practic n-a existat. Doar că s-a transformat, dixit KlaUSL, în ”statul eșuat”. Dar nu-i bai. Fiindcă, potrivit lui Marcel Ciolacu, țara e tareeee! Tare tareeeee! Tare rău! Nu în ultimul rând și mai ales în fața lui Putin!
De capcana, de păcatul și de inepția trufiei ne avertizează și Sofocle, în finalul Antigonei, și literatura biblică evreiască și creștină. Sigur, nu i se poate solicita unui politician pesedist ca Marcel Ciolacu să pună la inimă îndemnuri biblice. Și să fie un bun creștin. Preferă, pesemne, postura motanului încălțat. Pentru care e perfect echipat cu diplome peste diplome, neobținute prin plagiat, la cele mai mari școli ale lumii și dotat cu un creier, depășindu-l cu enormitate pe cel al înțeleptului Solomon.
Ca atare, premierul instalat parcă pe veci la Palatul Victoria și-a manifestat, implicit, nețărmurita încredere în Rusia lui Putin. Căci l-a dezavuat pe șeful Statului Major al armatei, Gheorghiță Vlad, care ceruse, cuminte, ca România să se pregătească pentru a face față unei potențiale expansiuni a agresiunii ruse dincolo de Ucraina.
La Baia Mare, Ciolacu afirmase recent că „nu este cazul să ne pregătim de război”. În prima zi a lunii februarie a anului de grație 2024, premierul ne-a propus ”să stăm liniștiți, că România nu va intra în niciun război”. România nu ar fi fost, potrivit lui Ciolacu, ”niciodată mai sigură” şi nu ar avea ”niciun risc să fie angajată într-un război”.
Pe cine contrazice Ciolacu? Numai ”ciurucuri”. Numai ”neaveniți”. Numai ”proști, inepți, cretini și imbecili, care habar n-au” de politică, război și strategii, ca demnitarii politici și militari de top ai Europei și ai NATO, între care șeful statului Major al Regatului Unit al Marii Britanii, Patricks Sanders, șeful Comitetului Militar al NATO, amiralul olandez Rob Bauer, precum și ministrul german al apărării, Pistorius. Care-și dorește reintroducerea serviciului militar obligatoriu în Germania.
Dar n-are dreptate, oare, premierul pesedist să divorțeze de realități și să le dea bobârnace tuturor acestora, nu numai șefului armatei României? Ce știm despre Ciolacu? Ce-și mai amintesc unii despre el?
Nu i-au uitat motanului încălțat buzunarul de la piept cu snopul său de bancnote, nici incoerența discursurilor, mereu sforăitoare, nici faptul că are o biografie plină ochi de pete albe pe cât de ample, pe atât de suspecte. Și nici că e un parvenit din afaceri cu chifle.
Dar oare ce vrea motanul, de fapt, în imensa lui șiretenie? Simplu. Să nu sperie vânatul. Să păstreze voturile celor care, de frica Rusiei, ar putea fi înclinați să fugă de la PSD la variantele și mai securist-ultranaționalist-pro-ruse ale spectrului politic. La cele, trădând pe față interesele României spre a le promova pe ale Moscovei, cum e formațiunea care, în plin război, propune anexarea de teritorii ale Ucrainei, ceea ce sugerează utilitatea aberației intrării în conflictul militar actual de partea Kremlinului.
Plaja politică românească mai conține, desigur, pe lângă motani, și alt soi de jivine. Ticăloase, de pradă, dar total ignorante. Nu doar pro-ruse.
Merită luat aminte, în context, la sagacele și lucidul fost ministru basarabean al apărării, Anatol Șălaru. Potrivit lui, „ceea ce nu înțeleg anumiți politicieni din România, pro-ruși, care nu cunosc nici limba rusă, nici mentalitatea rușilor, este că Rusia, în cazul în care va câștiga războiul nu va negocia cu nimeni. Rusia își va impune regimul pe care dorește în țara pe care o ocupă. Va face ceea ce vrea și nu va ține cont de nimeni….Toți locuitorii din Mariupol se considerau ruși, erau proruși, iar armata rusă i-a omorât și a distrus orașul. Ce crede Târziu? Crede că dacă vin rușii aici îl pun președinte? Îi trag un glonț în cap!”
Dar ar avea politicienii români de unde și de la cine învăța să nu se încreadă în tirani și dictatori?
Da, dacă ar fi alfabetizați. Dacă ar avea cea mai vagă noțiune a istorie. Dacă ar deschide manualele școlare la capitolele despre Dictatul de la Viena și pactul Ribbentrop-Molotov. Dacă ar revizita pentru România fatala încredere manifestată în Hitler de politicieni și gânditori români. De pildă de generalul Antonescu și de legionarii guvernului său instalat în septembrie ’40 la București. Nici azi România nu și-a recuperat teritoriile pierdute atunci. Pare că, mimând cu foc și zel patriotismul, Târziu vrea să se asigure că, pe viitor, România va pierde și restul Moldovei, dacă nu întreaga țară, după ”reunificarea” ei, sub ruși, cu Republica Moldova și cu Bucovina ocupată de trupele Kremlinului.
În basmul Fraților Grimm, motanul impostor e chiar isteț. Ajunge premier, după ce-l șmecherește pe marele vrăjitor și-l determină să se prefacă în șoricel, ca să-l poată îngurgita. Mă îndoiesc că ciolacul încălțat îi va șmecheri cu succes pe vrăjitorul de la Kremlin, pe ucenicii lui din România și electoratul la care aspiră premierul.
Dar va izbuti, în iresponsabilitatea lui, altceva. Va reuși să legene țara într-o falsă siguranță, să-i slăbească notabil forța defensivă, să discrediteze România în Ucraina, în Republica Moldova, în țările baltice, Polonia și Cehia, precum și în Vest, și să stârnească mare confuzie în rândul electoratului român, înaintea decisivelor alegeri din acest an.
Eu chiar nu știu, prin urmare, ce pune oare România în mai mare pericol, pentru cazul unei victorii ruse în Ucraina: Rusia? Premierul pesedist? Politicienii pro-ruși care mimează patriotismul în timp ce fac jocul Moscovei?
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
