Narative false. Și cum distrug minciunile civilizația

Se minte fără jenă. Se minte gros, de îngheață apele. Dar nu nevinovat, ci ucigaș.

Iată un top 7 al celor mai toxice gogoașe ale propagandei pro-teroriste, antidemocratice, antisemite și anti-iudeo-creștine.

1) De exemplu se minte că extremiștii Hamas n-ar fi teroriști, ci ”luptători pentru libertate”. Ca și cum a asasina nediscriminat bebeluși ori femei și bătrâne, ca și cum a le viola și a le răpi, când nu sunt siluite și arse de vii, pentru obținerea unor avantaje politice sau din plăcere, ar fi fapte compatibile cu lupta pentru libertate.

2)Se mai minte că ”e”, chipurile, ”complicat”. Că nu e clar cine ar fi agresorul. Că poate e ”ocupantul”, adică statul evreu.

Ca și cum statul evreu ar fi atacat sate, copii și femei dormind la 7 octombrie. Ca și cum statul evreu n-ar fi evacuat complet Gaza, oferind locuitorilor arabi ai Țării Sfinte, în repetate rânduri, propuneri de pace și soluții ale celor două state, respinse in corpore, în toate aceste dăți, de liderii arabi. Care au refuzat și propunerile similare, mai generoase, ale Comunității Internaționale. De pildă în 1947. Ca și cum n-ar fi, simplu, conflictul dintre o parte evreiască acceptând tot mereu compromisul, înțelegerea, acordul, pe de o parte, și pe de alta un inamic, care le refuză, pentru că nu tolerează prezența evreilor nicăieri, nici măcar în lume, și cu atât mai puțin în Israel.

3)Cică Israelul ar ”bombarda nedescriminat civili”.

Or, spre paguba campaniei sale militare și a vieților soldaților săi, statul evreu nu procedează ca americanii sau englezii, care au bombardat Hamburg și Dresda, făcându-le una cu pământul, spre a distruge obiectivele militare naziste din aceste orașe. Timp în care nu s-au gândit să instituie pauze sau coridoare ”umanitare” și n-au permis nici ”ajutoare” alimentare și medicale pentru nemți. Care, ca susținători ai hitlerismului, erau cotați ca ”inamici”, nu ca populație civilă ”nevinovată”.

4)Se mai trombonește că Hamas și Israel ar fi chipurile ”o apă și-un pământ”. Ca și cum un grup terorist genocidar și un stat democratic care-i apără pe civilii celeilalte părți, avertizându-i să evacueze și casele, nu doar regiunile atacate de militari, ar suporta un semn de egalitate.

Ca și cum această echivalare falsă, odioasă, monstruoasă n-ar genera confuzia, smintirea și dezumanizarea viitorilor criminali în masă, făptași teroriști ai următorului genocid.

5)Se mai afirmă, fals, că Turcia ar fi ”o democrație”. Turcia ar fi o democrație, dacă ar mai avea o presă liberă. N-o are. Regimul islamist a nivelat-o complet. Și-și terorizează intelighenția, urmărind-o și în străinătate, la sânge. Sau dacă ar avea o justiție și o poliție nepolitizate. Nici pe ele Turcia nu le mai are, pentru că dictatorul islamist de la Ankara ascultă de Frăția Musulmană și de lectura fudamentalistă a Coranului, iar nu de principiile democrației și ale drepturilor omului.

6)Se mai susține că ”islamul e religia păcii”. Și că nu discriminează femeile, minoritățile sexuale, opiniile adverse critice. Dacă așa ar fi, nu s-ar găsi atât de ușor mase fundamentaliste și antisemite, gata să justifice orice tip de extremism, jihadism și terorism, inclusiv cel genocidar manifestat la 9/11 și, mai ales, la 7/10 2023. Dacă așa ar fi, ar trăi evrei și în țările musulmane, în loc să fie vânați și expuși pogromului, ca în republica rusă Daghestan.

Dacă așa ar fi, femeile iraniene nepurtând batic nu ar fi bătute, violate și ucise bestial, inclusiv în metro și, mai ales, în pușcării, de către poliția de moravuri a regimului islamist, care răspândește teroarea și crima nu doar în Iran, ci peste tot pe glob. Și ar stârni în lumea islamică o generală oroare faptul că, a te converti, te face pasibil de pedeapsa capitală, iar femeile pot fi ucise, conform legii islamice, șaria, de tați, soți și frați, pentru delicte de așa-zisă ”onoare”.

Când nu se minte și nu se mistifică, se uită și se tace. Se uită proporțiile atrocităților islamiste fără egal în istoria umanității, date fiind brutalitatea, cruzimea cumplită și cinismul cu care Hamas și-a comis live, pe față, crimele în masă la 7 octombrie făcându-i să pălească de invidie până și pe naziști. Se uită și de multe alte suferințe indicibile ale altor victime ale călăilor islamiști.

7)Și, când nu se uită, se neagă. Când nu se trec cu vederea, crimele genocidare săvârșite în sudul Israelului, se relativizează prin ”contextualizare”, ”nuanțare”, prin false echivalări și prin tăcerea consimțitoare, solidară cu călăii arzând de vii mame legate cu sârma de bebelușii lor. Care călăi sunt transformați prin ”nuanțare”, ”contextualizare” și ”relativizare”, în presupusele ”victime” ale ”colonialismului”, ale xenofobiei”, ale ”sclavagismului” și ”apartheidului”, astfel încât părelnicele victime să fie eligibile ca aliate ale extremei stângi, care pretinde a lupta, progresist, împotriva acestor flageluri.

Când, de fapt, e invers. Sclavagismul funcționează de minune în emirate arabe precum fieful Frăției Musulmane, Qatar, Frăție a cărei filială palestiniană este Hamas.

Rasismul, xenofobia și apartheidul sunt proprii grupărilor teroriste arabe din teritoriile palestiniene, unde nu se suportă nici picior de evreu, până în cele sudaneze din Darfur, unde a fi negru, chiar și musulman, te expune genocidului comis de milițiile islamiste, panarabe, Giangiavid. La fel, pe alte meleaguri africane și asiatice, marcate de xenofobie, rasism, tribalism și intoleranță religioasă. Care i-au determinat pe pakistanezi să expulzeze, mai nou, milioane de afgani.

Iar extrema stângă nu pentru eradicarea unor flageluri luptă, căci n-ar tolera și promova în acest caz antisemitismul și terorismul, ci pentru accesul ei neîngrădit la putere, pe baza căreia să edifice un imperiu global totalitar.

De ce se minte în așa un hal? Din prostie, manipulare și dezinformare?

Desigur, dar nu preponderent. Din antisemitism, firește. Care nu le concede evreilor dreptul la autoapărare admis tuturor celorlalți.

Notam în 2015, într-un text intitulat ”De la Nistru pân´ la Tisa tot evreul plânsu-mi-sa”, cum se articulează azi antisemitismul, cu diversele derivate ale ”miturilor sale fondatoare, gen antisionism, negaţionism, legionarism. Fie el de extracţie creştină, rasistă, stalinistă ori islamică, anti-iudaismul a fost şi a rămas, de la Hitler, părinţii islamismului, de genul muftiului Ierusalimului, Husseini, precum şi de la Stalin încoace, apanajul tuturor duşmanilor libertăţii. Nepoţii ideologici ai marilor criminali în masă ai istoriei îşi oferă azi cu generozitate marfa bogată de variaţiuni pe teme de ură, pe tarabele pieţii globale de religii, filosofii şi doctrine totalitare. Sunt tot mai agresivi. Între cele mai tenace “travestiuri” istorice (după cum le zice istoricul Robert Wistrich) se menţin la mare curs în România fantezii precum mitul nazisto-legionar al „iudeo-bolşevismului”. N-au decedat nici variante ale aberaţiei propagandistice sovietice, preluate de islamism, extrema stângă şi doctrinari ai corectitudinii politice privind o prezumtivă “‘apropiere dintre fascism şi sionism”.

Nu întâmplător, imamii citează cu asiduitate, în predicile lor islamiste, făcătura serviciilor secrete ruse, intitulată ”Protocoalele Înțelepților Sionului”, un fals al Ohranei, spionajul țarist, demascat de britanici, în anii 20, dar preluat și exportat în Orient de naziști, iar din anii 60 răspândit în lumea arabă și islamică de kaghebiști.

Se minte atât de sfruntat și pentru că ideologia woke, chitită să distrugă civilizația occidentală și iudeo-creștină, n-a pus în circulație doar narative fake, istoric revizioniste, menite să incrimineze ”rasa albă”, pe evrei și pe creștini (ale căror religii sunt temeiul spiritual, moral și cultural al Apusului) ci a impus Vestului și autosuspendarea facultății judecății sale critice. Judecată în curs de a fi distrusă, ca nefiind, pasămite, ”corectă politic”.

Mai vrea, mai poate civilizația să supraviețuiască? Dacă da, va trebui să-și revizuiască pozițiile din temelii. Căci nu e defel social acceptabil ca actele de terorism și atrocitățile să devină admisibile, pe baza falsei justificări invocând presupusa ”slăbiciune” a unei tabere și imaginara ”omnipotență” a celeilalte (un stat minuscul, confruntat și la ONU cu ostilitatea unei covârșitoare majorități neevreiești).

Dacă nu respinge categoric narativele false, dacă nu adecvează realității basmele, mistificările și miturile actualmente la modă și dacă nu expediază mincinoasele elitele, care au smintit-o, la coșul de gunoi al istoriei, lumea liberă are cărți execrabile, iar supraviețuirea ei devine foarte îndoielnică.