Complicele Moscovei și ”argumentele” lui pentru ipoteza victoriei Rusiei

-note de lectură pe marginea unui interviu apărut în Bild –

Ce crede Viktor Orban? Că Rusia ar fi invincibilă, că SUA ar greși dând arme Ucrainei, că ar trebui să negocieze. Și că Ucraina (nu Ungaria care e dependentă de energia rusă) și-ar fi ”pierdut independența” pentru că ar fi ”dependentă” de asistența americană și europeană. Are argumente?

Dar oare ce nu se poate argumenta într-o lume post-adevăr, în care ne-am obișnuit cu relativismul? Orice. Dar ce valoare ar avea acest ”orice”? Orice zero.

Tot atât valorează pseudoargumentele aparent raționale, în fapt parțial stupide, parțial monstruoase, avansate de liderul maghiar Orban, spre a susține poziția Rusiei criminalului în masă terorist Putin, în răspăr cu pozițiile NATO și UE, din care face parte tot mai singuraticul premier al tot mai izolatei și, deci, tot mai nefericitei Ungarii.

Dependența Ungariei de Rusia

Totuși, merită trecute în revistă și aceste pseudoargumente, ca să știm pe ce se bazează nu atât un lider popular între unguri, ca Orban, cât expiratul său prieten și stăpân de la Moscova. Stăpîn, pentru că Rusia controlează o parte importantă din energia importată de unguri din imperiul lui Putin.

Gazul achiziționat de unguri de la ruși a sporit, invers decât la ceilalți europeni, de aproape un an, de când ministrul de externe maghiar, Szijjarto, s-a căciulit pentru câteva ruble în minus la metrul cub de metan. S-a umilit, deci, în iulie trecut, în fața omologului său moscovit, Lavrov, fără să țină seama de crimele de război comise de ruși în Ucraina.

Ca și cum copiii asasinați cu bună știință la Mariupol, copiii răpiți de la părinți, întemnițările de civili și torturarea lor, uciderile de prizonieri ucraineni și castrarea lor cu sutele, violarea nevestelor mamelor, bunicilor, băieților și fetelor lor n-ar fi existat. Și ca și cum Rusia n-ar comite o tentativă de genocid, însoțită și de ecocidul de la Nova Harkovka.

Interviul acordat publicației germane Bild

Mai nou, Viktor Orban a acordat un amplu interviu putinist cotidianului german de dreapta, Bild. Care e departe de a susține Rusia în războiul de agresiune, declanșat de liderul ei împotriva Ucrainei. Ziariștii Bild Paul Ronzheimer și Daniel Biskup s-au confruntat competent și brav cu un lider care, ca Orban, reacționează uneori extrem de agresiv la întrebări încuietoare. Care i s-au pus.

Dotați cu o legitimă curiozitate, cei doi jurnaliști germani au vrut să știe, în esență, de ce liderul unui stat NATO și UE contracarează tot mai vădit poziția clar pro-ucrainană a alianțelor din care face parte țara sa, pretins iubită de naționalistul Viktor Orban, deși politica sa contravine intereselor ei.

Răspunsurile lui Orban sunt în genere, în ciuda crimelor în masă rusești, anti-ucrainene într-o manieră onctuoasă și contradictorie, disimulându-i adevăratele gânduri și intenții, astfel încât premierul Ungariei să poată susține oricând, simultan, și o idee, și contrariul ei. Argumentarea acestor poziții e mai întotdeauna marcată de o logică defectuoasă. E mioapă, confuză și bazată pe prezumții absurde. E aparent deșteaptă, dar documentează, la analiză, o gândire deficitară, pusă ferm în slujba dorinței fierbinți a unei grabnice victorii putiniste.

Zicerile premierului maghiar. Și contradicțiile lor

Astfel, Orban consideră că Vestul n-ar trebui să livreze arme Ucrainei, ci să negocieze cu Rusia, deși știe bine că SUA și vesteuropenii au împănat în mod futil, cât au putut, cu diplomație masivă, relațiile lor cu Putin, pentru ca să descopere, de ani de zile de strădanii, că dictatorul rus scuipă cu boltă pe negocierilor și invadează Ucraina. După care încearcă s-o bombardeze în comuna primitivă, ca s-o pedepsească pentru că a ales libertatea și a optat pentru valorile europene.

Pe Orban toate acestea nu par să-l preocupe excesiv. Nici coerența propriei poziții. Cu atât mai inconsistentă, contradictorie și în parte delirantă e deci și părerea lui despre perspectivele actualului război și puterea lui Putin.

Orban îl declară pe țar, aiuritor, ca fiind ”puternic” și îl declară ”invincibil”. De ce? Pentru că ”Rusia are mai mulți soldați decât Ucraina”, deși premierul maghiar concede că, în rebeliunea lui Prigojin, Putin ”s-a arătat slab”.

Ca să împace și capra și varza din poziția sa, putinistul de la Budapesta sfidează bunul simț și afirmă că insurecția mercenarilor Wagner ar fi fost un eveniment ”lipsit”, chipurile, ”de importanță”. Orban mai afirmă, textul că, dacă această rebeliune a putut avea loc, Putin e slab, dar faptul că s-a încheiat în 24 de ore, ar însemna că președintele Rusiei ar fi ”puternic”.

E de tot râsul. Ca și cum frica irațională a lui Prigojin de un eșec și de vărsări de sânge civile ar însemna că Putin ar fi tare, deși n-are nici servicii secrete destul de competente ca să-l prevină că puciul va avea loc, nici forțe armate în stare cu adevărat să se opună serios rebeliunii, punându-i capăt fără intervenția lui Alexander Lukașenko.

Manevre și manipulări

Cum încearcă Viktor Orban să-și mascheze inconsistența, lipsa de logică și putinismul? Ca escrocii. Cu răspunsuri de alba-neagra. Cu bla-bla. Cu afirmații atât de nebuloase, încât nu înseamnă mai nimic, dar nici nu pot fi contestate clar, astfel încât se cuplează lesne la mituri vechi și întăresc ușor prejudecățile fumate ale multora privind Rusia, imperiile și presupusa lor putere magico-misterioasă. ”Rusia”, afirmă în speță superstițiosul și cam confuzul lider maghiar, ar ”funcționa altfel”. Cum anume? Orban nu ne spune.

Ne-ajunge să fie el de părere că ”Rusia ar funcționa” chipurile ”altfel”. Treosc-pleosc. Întrebat cum își explică propriile contradicții, sexagenarul lider al Fidesz repetă ca un prunc. ”Fiindcă așa e Rusia. Rusia lucrează și funcționează altfel decât țările europene”, dixit bebelușul Orban.

Hodoronc-tronc. Or fi marțieni, mai știi? Or fi rușii din Olimp? Or fi semizei, urmași ai lui Hercule? Or fi, cine știe, titani? Icoane făcătoare de minuni? Dar atunci de ce au făcut-o de oaie și în pantaloni când Prigojin a cucerit Rostov pe Don și a pronit-o val-vârtej spre Moscova? De ce i-au bătut ucrainenii măr, pe ruși, la Kiev? De ce a luat armata roșie o bătaie cruntă în sutele de kilometri pătrați recuceriți în ofensivele ucrainene din Lugansk, Donețk și Zaporijjea?

Orban nu pare să știe. Ce știe el e ultima redută a putinistului de serviciu. Potrivit căruia, ucrainenilor ”li se va epuiza rezerva de soldați mai rapid decât lui Putin”.

Nu, serios? S-a gândit premierul maghiar că și Prigojin a făcut parte din această rezervă rusă de militari? Dar la un război civil rusesc, Orban s-a gândit? I-a dat oare prin cap liderului maghiar că grupul etnic rusesc stătea demografic mizerabil și înaintea ”operațiunii militare speciale”, iar războiul l-a afectat și mai rău, ba chiar gravissim? Și dacă nu, de ce nu? Chiar vrea Orban victoria lui Putin?

Spune-mi cu cine te-nsoțești ca să-ți spun cine ești

Dincolo de antioccidentalismul tot mai virulent al ambilor, naționalistul-șef de la Budapesta îl iubește, se pare, pe naționalistul-șef de la Moscova. Fundamentalistul de la cârma Ungariei adoră pretențiile false de ”creștinism” ale kaghebiștilor din fruntea bisericii ortodoxiste ruse, deși, departe de a fi autentice, sunt un sinistru salvaționism totalitar. Iar ”dușmanul dușmanilor mei mi-e prieten”. Cam așa ceva își va fi zicând inamicul maghiar al eurocraților de la Bruxelles.

Or, inadecvarea la democrație și la civilizația iudeo-creștină a unor birocrați progresiști care s-au dezobișnuit să gândească sau să aibă o etică și o demnitate demne de acest nume nu înseamnă că un criminal de război și un asasin în masă precum cel de la Moscova ar fi în regulă, acceptabil și de negociat cu el.

Orban e de altă părere. El se arată sigur că structurile în Rusia ar fi pasămite ”foarte stabile”. Că ar fi ”natural și realitatea că Putin va mai fi președinte în 2024”.

Dar e Orban Mafalda? Profet? Un sfânt? De unde siguranța cu care ghicește el viitorul? Cum e posibil să-l mai vadă pe Putin puternic, deși liderul de la Kremlin s-a văzut silit să-l lase pe șeful puciștilor, pe care Putin îl urăște din rărunchi să plece liber în Belarus?

Nicio problemă pentru inteligența brici a lui Viktor Orban. Care știe și repetă ”argumentul” beton: ”știți dvs, asta e Rusia. Rusia funcționează altfel decât noi. Structurile în Rusia sunt foarte stabile. Se bazează pe armată servicii, poliție…e o țară orientată militar”.

Mai rămânea doar ca Orban să ne spună: “It’s a cultural thing!” – argumentul rasist al ultra-feministelor care cu el justifică omorurile de onoare islamiste, ca și împilarea femeilor musulmane, silite să poarte burka sau hijabul.

Dar n-are Orban chiar deloc dreptate? Ba bine că nu!

Culmea! Orban are parțial dreptate! ”Structurile în Rusia” chiar…”se bazează pe armată servicii, poliție”. Chiar ”e o țară orientată militar”.

Or, ce să vezi?! Tocmai oștirea Rusiei, poliția și poliția ei politică au dat sâmbătă lamentabil chix! Tocmai ele s-au arătat, în puci, incapabile să-l prevadă și să-i facă față! Și atunci? A uitat Orban că și în 1989 Rusia, URSS și satelii lor esteuropoeni, între care Ungaria, erau entități statale dominate de armată, miliții și poliții politice? Cum de s-au prăbușit atunci aceste structuri părelnic stabile? De ce a funcționat revoluția atunci? De ce n-ar funcționa și lupta pentru libertate de acum?

Orban nu ne spune. Pentru că se simte ”provocat” de jurnaliștii Bild, care l-au întrebat de 1989. Pentru că ar vrea să-și uite propriul trecut și să vadă lupta pentru libertate a ucrainenilor eșuând. Dar admite Orban această dorință vădită?

Nicidecum. O ascunde cu grijă. Afirmă că el ar vrea ”armistițiul” și ”pacea”. Le-o fi vrând. Dar cu cizma lui Putin pe grumazul Ucrainei și în botul tuturor celor care critică Rusia. Sau Ungaria lui Orban. De care premierului, chipurile, i-ar păsa, spre deosebire de Rusia, care i-ar fi indiferentă.

Dar, dacă ar fi așa, de ce se chinuie Orban să-i ia la orice pas apărarea lui Putin?

De ce acceptă Orban să-și izoleze țara și mai tare, pentru Putin? De ce refuză Orban să recunoască evidența crimelor pe care dictatorul rus le-a comis și le mai comite și să-l califice drept ceea ce s-a vădit la Bucea și Irpin că e, de vreme ce până și împăciuitorista organizație mondială s-a arătat alarmată de crimele comise de Putin și de gloata lui de oșteni criminali, iar CPI i-a deschis dictatorului dosar penal?

Pare că Orban s-ar teme de războiul din apropierea țării sale. Așa că ar vrea să se termine rapid și i se pare mai ușor să ia sfârșit cu ghearele ursului rus pe ceafa victimei sale ucrainene, dacă americanii ar înceta în fine să ajute prada să scape de labele prădătorului mamifer, decât prin luptă și pace dreaptă. O luptă care, vai, ar mai putea dura.

Poziția liderului maghiar nu mi se pare defel singulară în istoria Europei. Dimpotrivă.

Trecutul continentului e doldora de atitudini și figuri odioase. Au existat, față de alte puteri totalitare, precum cea condusă de Hitler, atât precedentul unui Horthy, cât și cel al francezilor colaboraționiști ai regimului de la Vichy. Au existat un Tătărescu, un Gigurtu, un Ion și un Mihai Antonescu și legionarii. Iar în Norvegia, exemplul unui trădător zis Quisling.