Joaca de-a uite NATO nu e NATO

Ce va fi la summitul de la Vilnius? Și de ce nu va fi bine nici Ucrainei, nici Vestului?

”Uite mândra, nu e mândra”, zicea un popular cântec din folclorul românesc. Ucrainenii au motive să joace și ei o înfocată sârbă bucuroși că-s invitați la dans, de NATO. Care, altfel decât în 2008, la București, le promite o nuntă ca-n povești. Ucraina, afirmă curtata cuconiță, va putea chiar adera la Alianța Nord-Atlantică fără să mai aștepte la coadă cine știe ce!

Președintele Biden a găsit o formulă șmecheră, care ar urma să scutească Ucraina de așa-numita MAP (un ”membership action plan”, care în limbajul birocratic al NATO, înseamnă nu atât un plan de acțiune pentru obținerea statutului de membru al pactului, ci că mai trebuie să aștepți să îndeplinești cine știe ce mega importante condiții, fără de care, chipurile nu s-ar putea.

NATO, Suedia, Ucraina

Sigur, nu e clar azi care ar fi acele condiții, de vreme ce Suedia e și acum net mai aproape de mult râvnitul ei statut de membru al NATO decât Ucraina, dacă Turcia și Ungaria își abandonează absurdele obiecții la integrarea unui partener scandinav ce vine nu numai cu active și avantaje militare certe, dar ar aduce Alianței și o zestre de valori democratice reale.

Unele, pe care Turcia și Ungaria le calcă vesel în picioare, în timp ce le reclamă suedezilor posomorâți. Așa a ajuns NATO. Un pact defensiv nordatlantic pus în cap, axiologic, de cine nu te așteptai. Pentru că americanii au ajuns pe mâna unei administrații de stânga care nu mai știe, aparent, cine e dușmanul, cine prietenul și ce preț să pună pe vorbele, pe faptele și pe valorile lor.

Nu știe? Ba bine că nu. E perfect conștientă, ca și Germania lui Scholz ori Franța lui Macron, de faptul că Ucraina se apără nu doar pe sine, ci și Alianța și ordinea mondială, luptând cu prețul sângelui propriilor fii, împotriva unei Rusii dictatoriale, ticăloase și criminale. Dar, ca și cuplul Merkel-Sarkozy, care s-a distins în 2008 prefațând războiul actual, ca și pe cel din Georgia, prin căciulirea în fața Rusiei lui Putin, căreia i-a admis cererea de a refuza aderarea la NATO a Ucrainei, Moldovei și Georgiei, triunghiul americano-germano-francez actual o dă cotită. Oficialii de la Washington, Berlin și Paris practică eschiva și aruncă în luptă șmecheria. De ce? De frica Rusiei.

Prostia administrației Biden

De frica lui Putin, americanii amână singurul demers logic, acum, care este apărarea Ucrainei și pedepsirea Moscovei pentru războiul ei de agresiune, astfel încât alți potențiali dictatori agresori să fie avertizați și descurajați, demers care este cooptarea la NATO a Ucrainei. Pe care Rusia lui Putin a invadat-o, între altele, tocmai ca să împiedice aderarea ei la Alianță.

Sigur, la aruncat de praf în ochi, diplomații se pricep de minune. Asta e meseria lor. Așa încât americanii au inventat împreună cu secretarul general al NATO, Stoltenberg, formule verbale complicate, aparent satisfăcătoare pentru Kiev, potrivit cărora Ucrainei i s-ar scurta drumul în alianță, întrucât ar fi scutită de MAP și i s-ar acorda un ”statut egal”. Halal.

Potrivit planurilor actuale, nu va exista la summitul din Vilnius nicio garanție de securitate pentru Ucraina și nicio asigurare credibilă de acces, în timp previzibil, la Alianță și la salvatorul punct cinci al Tratatului ei, care stipulează într-ajutorarea militară în caz de atac. Or, acesta e singurul punct care contează, la o adică. Restul e bla bla dantelat și delicat împachetat. Și un marș cadențat.

Încă o dată: Ucraina luptă cu sacrificii proprii uriașe nu doar pentru independența ei, ci și pentru securitatea Occidentului. Ale cărui cancelarii de stânga fac însă pantaloni în fața unei Rusii înfrânte de o armată de mâna a treia, în continuare insuficient de bine înarmată, al cărei secret unic e eroismul combatanților lui Zalujni și Zelenski, susținut de competența mai-marilor ucraineni.

Cele două opțiuni pentru un război care să nu fie interminabil

Dacă înfrânge Rusia definitiv, în Ucraina, alungând-o din teritoriile ocupate, Kievul va trebui să dispună de garanții de securitate care să împiedice Moscova să-și reia invazia.

Nu există decât două căi de a le obține: aderarea la Alianță, ori prevenirea unei viitoare cotropiri rusești printr-o campanie care să se încheie cu debarcarea actualului regim kaghebist al Rusiei. Căci dacă Ucraina se oprește la frontierele rusești și nu e cooptată în NATO, pace nu va avea. Mai devreme sau mai târziu, va deveni victima inocentă a revanșei. Căci așa e tradiția politicii externe rusești. Așa și nu altfel.

Prin urmare, amânarea cooptării la NATO a Ucrainei e rețeta sigură de război interminabil. Să fie chiar atât de greu la Washington de înțeles evidența? Ce spui, domnule Blinken? Mai crezi oare că se poate negocia cu Putin? Probabil, altfel n-ai fi plecat aiurea în China comunistă.

Ar fi comic, dacă n-ar fi tragic. Vestul n-a învățat mai nimic din agresiunea de la 24 februarie 2022. De pildă că, pentru tirani totalitari, spectacolul slăbiciunii unui inamic, sau a unei alianțe nu e motiv de aplanare a unui conflict, ci stimul major pentru declanșarea unuia nou. Acestea fiind zise, mă duc la horă. Uite mândra! Nu e mândra.