Victorie strategică majoră a Vestului în războiul contra Rusiei

Ucraina și, implicit, Occidentul au repurtat la 16 mai 2023 o izbândă militară, tactică și strategică majoră în războiul contra Rusiei. Regimul Putin a declanșat un tir de rachete hipersonice asupra Kievului și a pretins, fără să poată prezenta probe concludente, că ar fi distrusă o baterie de Patriot. Or, sistemul Patriot e descentralizat. Nu prea poate fi anihilat dintr-un foc.

(Update) Conform unor neconfirmate surse americane, o baterie de rachete antirachetă Patriot (care valorează totuși circa un miliard de dolari, ar fi suferit pagube în atacul rusesc de la 16 mai, ar fi fost retrasă, dar fără să fie complet distrusă).

E, însă, chiar și așa, un fapt incontestabil că Rusia și-a văzut proiectilele Kinjal doborâte de scuturile anti-rachetă ale Ucrainei.

Apărarea antiaeriană a Ucrainei a afirmat, în mare măsură credibil, că interceptat și distrus integral rachetele -inclusiv hipersonice – precum și dronele rusești care au atacat țara în noaptea dintre 15 și 16 mai.

Rușii ar fi lansat asupra capitalei ucrainene un raid de o ”intensitate excepțională”, după cum s-au exprimat autoritățile ucrainene, care s-a soldat cu doar trei răniri și o parcare de mașini incendiată, aparent după căderea pe ea a resturilor unei rachete doborâte.

Un scut prea solid pentru agresor. Și semnificația lui tactică și strategică

Între cele 18 rachete doborâte s-ar afla șase proiectile aer-sol hipersonice de tip Kh-47M2 Kinjal, (rachete aerobalistice lansate de avioane MiG-31K care zboară la o viteză de 6.000 de kilometri pe oră și costă câte 10 milioane de dolari bucata), alte nouă rachete de croazieră 9 Kalibr lansate de pe navele rusești din Marea Neagră și trei sol-sol, de tip S-400 și Iskander. Faptul că (mai) toate cele 18 rachete au putut fi distruse de scutul antirachetă al Ucrainei e un succes fără precedent al forțelor armate ucrainene.

Unul care, dacă se confirmă, promite să schimbe din temelii datele situația militare din acest război. Cu atât mai mult cu cât Ucraina nu e la prima demonstrație convingătoare că e în stare, folosindu-se de scuturile antibalistice livrate de occidentali, să doboare mult elogiatele rachete hipersonice cu care s-a mândrit peste măsură, până acum, Kremlinul.

E foarte probabil ca Rusia lui Putin să fi luat trufașa decizie strategică de a invada Ucraina și de a se lua în piept, la nevoie, cu NATO și cu întreaga lume, bazându-se cu aroganță maximă pe eronata percepție, potrivit căreia Vestul n-ar avea cu ce se să se apere de amenințarea rachetelor hipersonice ale Moscovei sau ale Chinei comuniste.

Se dovedește acum că socoteala de acasă nu s-a potrivit defel cu cea din târg, iar Kremlinul a mai comis o greșeală de proporții în evaluarea raportului de forțe dintre Vest și alianța sino-ruso-iraniană a dictaturilor. Scuturile anti-rachetă livrate Ucrainei sunt ceea ce experții anglo-saxoni numesc ”a game changer”: piesa cheie care întoarce o partidă pierdută, transformând-o într-una cîștigătoare.

Se mai dovedește că, pentru Vest, apărarea de terorismul totalitar putinist, comunist sau islamist (inclusiv și mai ales nuclear, poate chiar și cel balistic, intercontinental) a început să devină o chestiune de bani investiți în sisteme cât mai elaborate de rachete defensive, în proiectilele necesare lor și în infrastructura lor informațională. Or, la capitolul bani și inventivitate, nu stă nimeni ca Vestul.

Un al doilea triumf militar de mare importanță

Nu e singura victorie de anvergură istorică dobândită în aceste zile de Ucraina și, prin ea, de lumea liberă care a înarmat-o. Un triumf de răsunet și cu efecte greu de subapreciat e răsturnarea situației militare terestre la Bahmut. Unde vânatul s-a dat de trei ori peste cap și a devenit vânător, absolvind o contraofensivă în ultimele trei zile pentru care i-a mulțumit marți șeful trupelor terestre, Oleksander Syrsky.

Potrivit comandamentului ucrainean, această ofensivă ar fi provocat ”stupoare” în rândul unităților invadatoare ruse și ar fi ”schimbat complet situația de la fața locului”. Potrivit lui Syrsky, mercenarii aflați încă la Bahmut ”se simt ca șobolanii prinși în capcană”.

Nu e clar cât e război psihologic în afirmațiile sale, și câtă substanță, câtă realitate nemachiată.

Dar e clar și din relatările observatorilor, că lucrurile stau cu totul altfel în orașul-martir decât se anunța cu doar o săptămână în urmă și că rușii din Bahmut încep să le semene personajelor lui Dante, osândite în Divina Comedie, cărora, la intrarea în infern, poetul le recomanda, nu fără candoare: ”lasciate ogni speranza, voi ch’entrate”. Sau cu victimele inteligente ale lui Stalin. Pe care, în Arhipelagul Gulag, Soljenițân le sfătuia, în interesul prezervării coloanei vertebrale, să se considere moarte, după arestare, ca să nu fie tentate să-i toarne pe oameni poliției politice comuniste. Din care, spre rușinea lor eternă, au făcut parte Putin și patriarhul sau kaghebist, Kiril.

Or, alungarea rușilor din Bahmut ar avea nu doar efecte militare de ordin tactic. Ar avea un imens impact psihologic și strategic. Ar sugera persuasiv că Rusia nu mai e capabilă, cu adevărat, să-și apere nici măcar cele mai prețuite cuceriri, forțele ei armate fiind într-un stadiu avansat de putrefacție și descompunere, astfel încât contraofensiva ucraineană are toate șansele să izbândească mai categoric decât se tem rușii, mai clar decât speră chiar și partizanii cei mai înfocați ai unei victorii ucrainene.