Imaginarul suicid al lui Dan Rapoport, un americano-leton evreu, ”căzut” de la etaj la Washington, cu mii de dolari asupra sa, și cu tot felul de obiecte în buzunar, care nu obișnuiesc să plece în moartea prin picaj a sinucigașilor, a făcut recent titluri de-o șchioapă în Vest.
Cu câteva zile înainte de se prăbuși din înalt, acest bon viveur care iubea mai mult decît orice banii, femeile și viața, și despre care soția sa afirmă că e cert că nu s-a sinucis, publicase pe Facebook o prescientă imagine a ”colonelului Kurtz” alias Marlon Brando, personajul unei cărți de Joseph Condrad și al celebrei pelicule ”Apocalypse Now”, filmul lui Coppola. O dată ajuns în jungla vietnameză, în timpul intervenției militare americane, Kurtz înnebunește și edifică, pe Mecong, un imperiu totalitar al groazei, torturii și vărsărilor de sânge. În această oroare pefectă s-ar fi simțit la ei acasă și Stalin, și Hitler, și Putin. Alături de figura colonelului Kurtz, Rapoport notase: ”groaza, groaza”.
Rapoport întreținuse legături de afaceri sulfuroase în Rusia (unde fusese proprietarul unui club de fițe din clasa de vârf) precum și în Ucraina. În 2011 avusese proasta inspirație să-l critice dur pe Putin și să-l susțină pe Alexei Navalnîi, fiind forțat, ca atare, să părăsească Rusia. Aterizase, după un sejur în America, la Kiev, de unde plecase după invazia rusă, fiind obsedat în continuare să-l critice cât mai dur și mai frecvent pe tiranul rus și să evidențieze oroara războiului său de agresiune terorist.
Cazul Maganov
Și fostul său partener de afaceri rus a murit de tânăr și la fel de subit, după cum amintește Tablet Magazine.
Mai nou a făcut vâlvă probabila defenestrare de la etajul șase al unui spital al administrației prezidențiale ruse a președintelui CA al concernului Lukoil, Maganov. Care n-a fost ”singura la părinți”, dacă, așa cum e plauzibil, căderea lui de la etaj n-a fost o ”sinucidere” fără scrisoare de adio, ci un asasinat.
Alte morți la fel de suspecte au zguduit și Lukoil, și alte mari companii ruse. Lui Maganov i s-ar fi diagnosticat ”probleme cardiace” și o ”depresie”, dar speculațiile din presă privind o omucidere sunt legiune, între altele pentru că ”se moare” cam bizar și cam frecvent la Lukoil și aiurea. DLF relevă că, în mai, ”și-a pierdut viața la un ”tratament ocult antialcoolic” și managerul Lukoil, Subbotin”. Extrem de ”bolnăvicioși” par a fi managerii de concerne energetice.
În martie curent, Lukoil dăduse publicității un comunicat în care solicita ”oprirea rapidă a conflictului din Ucraina” și a exprimat, potrivit Visegrad24, ”empatie pentru toate victimele”. Nu se știe dacă și câți autori ai comunicatului se mai află în viață.
Noima și originea defenestrării
Ce se știe este că oricare cirac al dictatorului din servicii, armată, mafie și cleptocrație trăiește extrem de periculos, dacă încearcă să se disocieze de Putin oricât de precaut, ori să mențină chiar și cea mai prudentă distanță de delirul și de crimele regimului.
Dar de ce recurg mai-marii ruși la defenestrări, de vreme ce asemenea metode trezesc instantaneu legitime și universale suspiciuni? Nu (doar) ”pentru că pot”.
Denefestrarea, ca modalitate de execuție, nu e nouă defel. Prima pare să fi avut loc la Praga, fiind opera unor husiți radicali în 1419. A urmat, în același oraș, cea din 1618, iscată de încălcarea libertății religioase, care a inauguat războiul de 30 de ani.
Bolșevicii iubesc acest gen de omor. NKVD-ul lui Stalin a predat metoda KGB-ului din care a făcut parte Putin, iar apoi FSB-ului. Celebră, în anglosferă, a rămas presupusa ”sinucidere” în 1941, la Washington, ”a spionului sovietic Walter Krivitski. A ”căzut și el de sus în capitala americană, după ce, potrivit Daily Mail, care amintea recent de cazul său terifiant în legătură cu defenestrarea probabilă a lui Rapoport, Krivitski declarase că ”orice prost poate comite un asasinat, dar e opera unui artist adevărat să pui în scenă o moarte naturală sau o sinucidere. ”
Daily Mail precizează că s-a suspectat imediat ”că a fost ucis de Kremlin”. Aceeași publicație reia seria mai recentă a asasinatelor și morților suspecte ale căror victime aparțin de cercul asociaților sau aliaților lui Putin: ”în aprilie trecut a fost găsit mort în vila sa din Spania Serghei Protosenya. Soția și fiica sa fuseseră înjunghiate, iar el atârna, spânzurat de un copac din grădina din spate”. Aproape concomitent a fost găsit împușcat Vladislav Avayev, un fost manager de bancă.
Eficiență mafiotă și un mesaj simbolic
Eficienți cum sunt, marii mafioți-spioni de la vârful cleptocrației kaghebiste ruse par să vrea să împuște cu defenestrarea doi iepuri dintr-un foc. Să pedepsească și, totodată, să intimideze și să îngrozească, descurajând astfel noi tentative de abordare critică și/sau independentă a arbitrariului tiranului. În acest scop trebuie să se știe cine sunt comanditarii acțiunii de pedepsire, fără să li se poată atribui vina direct. Ca atare, defenestrarea funcționează ca o semnătură. Una indescifrabilă și, totuși, inconfundabilă.
Nu întotdeauna defenestrările mafiote rusești se soldează cu moartea celor vizați. Uneori se termină mai tragic, cu asasinarea copiilor lor. Sau a soțiilor lor. În chip de avertisment, care, (când mai e nevoie de ei și e deci util să fie lăsați în viață) să-i determine pe inșii vizați să-și achite datoriile. Ori să renunțe la criticarea mafiotului suprem. Am cunoscut un astfel de nevinovat. Era un tânăr de vârsta fiicei mele. A fost defenestrat la Londra, la vârsta adolescenței, ca avertisment, presupun eu, pentru părintele său oligarh.
Mesajul, în limbajul simbolic al unui lider narcisiac, totalitar care, în delirul său, se dă și se crede creștin, dar de fapt se autoidolatrizează, pare a fi: eu te-am făcut mare și te-am înălțat în rai, eu te sparg, trimițându-te jos, în infern, căci m-ai trădat și nu m-ai respectat.
Când se va pune capăt acestor metode? Când se va schimba regimul de la Moscova? Mai degrabă când nu va mai fi posibil să se deschidă geamuri și să se urce pe acoperișuri.