Rusia, dictatorii și autosabotajul occidental

Ce s-au mai călcat pe bătături liderii occidentali, gudurându-se, recent, pe lângă dictatorul chinez Xi. Balul l-a deschis cancelarul Scholz, urmat de cel francez, de șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen și de președintele corupt și extremist al Braziliei, Lula.

Și Secretarul Departamentului de Stat american, Blinken, ar fi vrut să-i facă tiranului genocidar de la Beijing o vizită de curtoazie, dar s-a abținut, in extremis, din cauza exploziei știrilor cu spionajul chinez practicat din faimosul balon doborât în apele Atlanticului, balon care, împins din spate de o maximă nerușinare chinezească, traversase anterior întregul continent american.

Ce înghesuială curioasă, la Beijing, știut fiind faptul că Xi Jinping, proaspăt omologat dictator pe viață la Congresul Partidului Comunist Chinez, nu se mulțumește să amenințe sălbatic Taiwanul. A răpit Hong Kongului orice urmă de libertate. Iar regimul său practică genocidul împotriva locuitorilor uiguri ai provinciei Xinjiang.

Mai mult, Xi a refuzat categoric, deși conduce un stat membru în Consiliul de Securitate ONU, să condamne agresiunea încălcând flagrant Carta ONU, comisă de Rusia prin invazia în Ucraina.

Ce promite balaurul din imperiul de mijloc. Și ce face

Acest lup în blană de oaie a deniat în fine să facă administrației americane de stânga pe plac și să vorbească telefonic cu președintele Ucrainei, Zelenski. I-a promis trimiterea unei delegații cu sarcina de a media între ucraineni și ruși și a declarat că Beijingul n-ar ”pune paie pe foc” și ”n-ar profita de pe urma războiului”. China a mințit sfruntat. Adevărul e la antipod, cum am mai scris. Mai nou, s-au prezentat probe și indicii proaspete, documentând această insolentă minciună.

China exportă în Rusia componente cheie pentru industria militară a Moscovei. E vorbe de cipuri, de microcircuite și produse electronice. Beijingul vinde Kremlinului semiconductori și produse din această categorie în valoare de jumătate de miliard de doalri pe lună, de patru ori mai mult decât înainte, relevă Ekonomicina Pravda, citând surse deschise, think tank-ul Bruegel și postul tv Bloomberg. Potrivit publicației, s-au dublat și importurile lunare de petrol ieftin din Rusia.

Pofta occidentală de căpătuială

Nu mai puțin vinovată e Germania. Care și-a redus oficial comerțul cu Rusia. Or, Republica Federală și-a amplificat schimburile cu Armenia. Iar, produsele importate de Erevan pleacă imediat oare unde? Ați ghicit. Mai departe, spre Moscova. Iar de acolo în industria de armament a Rusiei. De unde ajung pe front, să omoare ucraineni, apărați de tancuri germane Leopard și Gepard.

Livrările militare chinezești nu sunt singurele importuri care nu sunt supuse sancțiunilor. Sunt o grămadă de firme occidentale care consideră, vădit, că pot lesne fenta sancțiunile, iar riscurile sunt prea mici ca să umbrească și să potolească durabil promisiunea de profituri grase. Exportul de frigidere sau mașini de spălat vândute de Apus Kazahstanului, a luat proporții inimaginabile. Kazahstanul câștigă la această afacere serios. Se scot cipurile și se comercializează în Rusia. Oamenii lui Putin le cumpără pentru că au nevoie de ele pentru bombele lor ”inteligente”.

Smartphones? E plin de ele în Rusia. La fel, de mărfuri occidentale de uz dublu, militar și civil. Autosabotaj mai clar, greu de imaginat. Cum e imposibil de înțeles stupizenia liderilor occidentali care continuă să refuze Ucrainei avioane militare. Or, e clar ca bună ziua că ucrainenii au urgentă nevoie de avioane de tip F-16. Dar, la Washington, li se refuză fără explicații revendicarea.

De ce nu primește Ucraina avioane F 16. Și pericolul escaladării

Motivul aparent pentru acest refuz e același care i-a împiedicat pe americani și pe germani, mult timp, să furnizeze Ucrainei arme cu bătaie lungă, capabile să bombardeze obiective militare situate pe teritoriul rus. E frica irațională a Vestului de o eventuală ”escaladare”. Aceeași teamă i-a determinat pe nemți, mai întâi, să nu le livreze ucrainenilor cotropiți și supuși unui genocid decât 5.000 de cășit nenorocite. Apoi, să le refuze luni și luni de zile artileria, obuzierele și tancurile.

Când acestea au ajuns la destinație, nu s-a produs nicio ”escaladare”. Nici de sămânță.

Observatorii lucizi și oamenii politici din țările care unosc Rusia ceva mai bine decât dregătorii occidentali au prevenit cancelariile apusene din primele luni ale războiului, că Rusia blufează; că n-are de gând să escaladeze pur și simplu, pentru că nu are cu ce să combată întreaga alianță nordatlantică; și că, în genere, Ucraina trebuie ajutată cu toate mijloacele și armele posibile.

Șeful diplomației ucrainene, Dmytro Kuleba, și-a reluat, mai nou, acest argument, solicitând o dată în plus, lichidarea fricii de a ”provoca” Rusia și livrarea de avioane de vânătoare americane de tip F 16. Și el a amintit, între altele de artileria și de lansatoarele muiltiple de rachetă pe care, fără temuta escaladare, Ucraina le-a primit într-un târziu, în ciuda temerilor de provoace ale Vestului.

Președintele Lituaniei, Gitanas Nausėda, îl susține și relevă că aliații trebuie să procure Ucrainei tot ce are nevoie în materie de ajutor militar, inclusiv avioane. De ce nu e ascultat, deși e clar că logica, experiența și argumentele raționale sunt integral de partea sa, frica de escaladare fiind irațională?

De ce-și marchează liderii apuseni autogoluri?

Ce-i împiedică pe liderii puterilor apusene să-și țină cuvântul solemn oferit, de ”a ajuta Ucraina cu tot ce-i trebuie, cât timp are nevoie de el”. Nu le e clar că invazia rusă în Ucraina a fost rodul otrăvit al deciziei ucrainenilor de a adera la valorile de libertate și democrație ale Occidentului? Că e în interesul clar al SUA, al Vestului și al democrațiilor ca Ucraina să învingă? Și că e greu de crezut că o contraofensivă ucraineană va putea avea succes fără o aviație militară eficientă? Hai să fim serioși. Aceste evidențe nu le-au scăpat nici dregătorilor de la Washington și Berlin. Și atunci?

Îi împiedică stângismul, care, pe față sau disimulat, detestă cordial valorile apusene și tinde să le înlocuiască de la o vreme cu noi politici identitare, colectiviste, rasiste, anticapitaliste?

Îi împiedică extremismul de dreapta care pretinde, cum dement afirma nepotul fostului președinte al Franței, Pierre de Gaulle, recent, într-o grețoasă fițuică fascistoidă din Elveția, de parcă ar fi fost la Sputnik și ecou al șuierăturilor securisto-mafiote și profesoral-pravoslavnice de rit șoșocesco-aurifer, că Putin ar apăra, chipurile valorile ”noastre tradiționale, familia, munca, religia”?

Pe astfel de inși, pe inepția și lașitatea liderilor occidentali și pe ”înțelegerea“ lor pentru regimul său criminal, totalitar, a mizat Putin când și-a declanșat barbaria din Ucraina.

Sunt inși care iubesc dictatura (sau urăsc democrația și civilizația europeană) într-atât, încât îi justifică lui Putin orice, inclusiv omorul în masă din Siria sau din Cecenia, atentatele scelerate cu Noviciok și Poloniu, represiunea sălbatică împotriva unor disidenți.

Nu e clar ce anume îi împiedică pe dregătorii apuseni să-și facă datoria fără frâne inutile. Și fără o tendință pronunțată de a se autosabota. Dar e clar cazul să schimbe calimera.