Dictatorul rus, Putin, și-a efectuat prima vizită în ocupatele și colonizatele insule Kurile, pe care URSS i le-a furat Japoniei.
Această vizită insolită are mobilul și dedesubturile ei geopolitice. Călătoria stăpânului Kremlinului atrage atenția asupra pericolului tot mai acut al extinderii războiului mondial, în parte hibrid, în parte fierbinte, din Ucraina și Orientul Apropiat spre Extremul Orient.
În timp ce Europa, SUA și NATO nu se arată în stare să zăgăzuiască nici entuziasmul belicos al rusciștilor putiniști, nici pe al islamiștilor iranieni și al interpușilor lor, nici să stăvilească îndoctrinările antiamericane, antisemite și anticreștine din rețelele sociale, universitățile de elită și instituțiile antisioniste din Vest, tiranii răsăriteni profită plenar. Și se manifestă tot mai asertiv. Și vindicativ.
Planul lui Putin
Vizitând insule nipone colonizate de Rusia, Putin n-a vrut doar să se răzbune. A vrut să lanseze diverse semnale aliaților săi din China și Coreea de Nord. Și, totodată, să-și manipuleze poporul.
După cum observă diverși experți în afaceri rusești, din China și până în țările baltice, Putin și-a efectuat bizara călătorie ca să bată șaua, să înțeleagă iapa. Japoniei vexate i s-a transmis că Moscova e nemulțumită rău de cursul noii șefe de guvern de dreapta, de la Tokio, Sanae Takaichi.
Net mai sagace și lucidă decât mulți din omologii ei vest-europeni,Takaichi a înțeles din capul locului dimensiunile reale ale pericolului rusesc. Ea a ordonat țării sale reînarmarea, pusă pe butuci de pacifista constituție postbelică și a calificat Rusia drept ceea ce imperiul lui Putin chiar pare să fie: ”cea mai mare amenințare” la adresa securității naționale a Japoniei.(1)
Un observator chinez (de la Wenhui Bao, reluat de presa germană) a precizat că liderul de la Kremlin a ripostat, prin vizita sa în Kurile, și ralierii fără rest a guvernului din Tokio la sancțiunile occidentale impuse Rusiei din pricina invaziei din Ucraina.
Iar altul, nipon, (de la Nihon Keizai Șimbun), că vizita în insulele japoneze ocupate de ruși pune capăt oricăror speranțe ale cabinetului actual de recuperare pe cale negociată a teritoriului anexat și colonizat din 1945 de sovietici, guvernul de la Tokio fiind bine sfătuit să-și modifice politica.
Rusia în necaz
Ceea ce se evidențiază net mai rar, este că, deplasându-se în Kurile, dictatorul de la Kremlin semnalizează poporului său tot mai nemulțumit de prestațiile sale și de progresul războiului din Ucraina, o putere părelnică și o măreție rusă care devin din ce în ce mai găunoase.
Pentru că pe plan economic și financiar Rusiei nu-i merge bine defel. Bugetul ei scufundat adânc în rahat. Net mai grav, performanțele ei militare depind tot mai clar și deplorabil de ajutorul comunist al Chinei și Coreei de Nord, iar politic și diplomatic, regimul de la Moscova a reușit să se izoleze nu doar de europeni, ci și de americani, fără să aibă cine știe ce speranțe de redresare.
Prin urmare, Putin a simțit nevoia să se dea mare, deși e tot mai mic și mai puțin capabil să explice un milion și jumătate de militari ai Rusiei scoși din luptă de mica și modesta Ucraină, în fața mândrei, ”sfintei” și legendarei maici Rusia, în 4 ani și jumătate de catastrofal război.
Că dictatorul se mai află încă în picioare e rezultatul trist al nefăcutelor și omisiunilor occidentale și rusești, începând cu neintegrarea Ucrainei în NATO, cu neinstalarea unei interdicții de survol, cu ne-reînarmarea hotărâtă și din timp a Kievului și a Vestului, precum și cu întârzierea, imposibil de compensat, a rușilor aflați în sfera puterii, care nu l-au debarcat pe dictator.
Întrucât Rusia e stat nuclear, o țară mare și bogată în resurse și o mare putere, cu ample relații pe mapamond, dictatorul de la Moscova joacă un rol nefast și destabilizator nu doar în estul Europei. Ori în ecuația complicată a Orientului Apropiat. Ci și în Extremul Orient.
Vestul față cu axa răului. Și cu pericole interne
Cu dictatorul totalitar și genocidar de la Beijing, Xi, cu satrapul lor grăsuliu, Kim Iong Un, precum și cu regimul iranian și aliații și interpușii lui, Putin a pus de o axă a răului pe care europenii se feresc, spre paguba Vestului și a democrațiilor, s-o confrunte ferm.
Nu întâmplător se feresc. Căci extremiștii de stânga din Vest, de felul liderul spaniol Sanchez, sau candidatul prezidențial troțkist al Franței, Melenchon, preferă alianța cu islamiștii oricărei coaliții transatlantice pro-occidentale și pro-democratice.
Pentru Melenchon e cât se poate de clar, cum de altfel s-a și exprimat recent fostul bolșevic troțkist, mai nou islamo-fascist, că extrema stângă nu se mai poate alia cu muncitorii catolici, creștini, ci doar cu așa-zișii ”muncitorii musulmani”, o manieră piezișă de a justifica alianța stângii cu islamismul. În aceste condiții, Vestul are mari dificultăți în a înțelege necesitatea combaterii regimului islamist iranian, pe cel al Frăției Musulmane din Qatar, sau explozia de antisemitism global, iscată de o masivă campanie de propagandă puternic stimulată și finanțată de China comunistă după 7/10/23.
Progresiști occidentali au permis răspândirea digitală a narativelor antisemite, împinse de China în Vest întru scindarea, divizarea, dezbinarea și pulverizarea societăților occidentale. În timp ce, din rațiuni geopolitice, Beijingul promova din răsputeri aceste narative, China a continuat să se dea ”neutră” și să-și cumpere tot mai multă influență în Apus, fără ca liderii apusene să-și edifice națiunile.
Neue Zürcher Zeitung cerea recent responsabililor occidentali să înceteze să mențină deschise portițele de scăpare folosite de dictatorii de la Moscova și Beijing spre a profita de piețele și economiile occidentale, astfel încât să-și extindă puterea, tirania și granițele pe glob.
Inamicul suprem
Cu cine avem de a face în China chipurile ”neutră” (cea fără de care mașinăria de război a Rusiei ar fi fost de mult pe butuci)?
Un comentator suedez ne lămurea, reliefând că duritatea actualului dictator Xi n-a fost egalată în China decât de Mao (cel adulat de principalul influencer al Partidului Democrat și al extremei stângi americane, Hasan Piker). Or, potrivit editorialistului de la Svenska Dagbladet, Xi l-a depășit pe Mao, reușind să domine până și marea Rusie. Această performanță comunistă chineză și alinierea unor puteri nucleare de felul Chinei și Rusiei la cele mai ticăloase regimuri paria din lume, cel nord-coreean și iranian, ar face bine să dea Occidentului mult de gândit.
Acest dezastru ar fi fost evitabil. N-ar fi fost posibil, dacă Vestul s-ar fi mobilizat din timp, dacă ar fi zăgăzuit expansiunea Chinei și a aliaților ei islamiști și ar fi pus hotărât piciorul în prag în conra propagqandei chineze, ruse și islamiste. Precum și în Ucraina și în Orientul Apropiat.
Întrucât stânga europeană și americană n-au făcut-o, vor plăti popoarele occidentale. Cu prețuri posibil exorbitant crescute ale alimentelor. Și cu un război economic, petrolier, alimentar și energetic, care are toate datele să-l preceadă pe cel fierbinte, dacă Moscova de pildă reușește să îngenuncheze Ucraina, sau China atacă Taiwanul.
În final, orice s-ar întâmpla, maica Rusie se va dezintegra. Vestul va învinge. Dar cu ce preț?
Dacă v-a plăcut acest articol, ne puteți sprijini cu o donație.
(1) După cum se va vedea din cele ce urmează, cea mai mare amenințare la adresa Japoniei nu e atât Rusia, cât alianța sino-ruso-nord-coreeano-iraniană. Deci nu Rusia pur și simplu.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.