Ce-ar fi de făcut pentru cinstirea heralzilor de acum 33 de ani ai libertății noastre?

Mă întorc cu fața spre tinerii care au ieșit în stradă strigând ”vom muri și vom fi liberi” și mi se umple sufletul de amărăciune.

Nu doar că românii pentru care și-au dat viața au, după 33 de ani de rătăciri, un stat dacă nu ”eșuat”, cum i-a zis președintele Iohannis, cel puțin șubred și lipsit funciar de o democrație autentică, dar nici occidentalii și europenii nu stau mult mai bine. Unde te uiți domnesc gâlceava, dezbinarea, polarizarea și încercările, mai cu seamă de stânga, de reformatare și anihilare a valorile iudeo-creștine și iluministe pe baza cărora s-au creat statele de drept și democrațiile liberale moderne. În câteva țări, ca Ungaria, se manifestă și puternice tentative de dreapta, de atac asupra statului de drept.

Loviturile de topor la rădăcina libertății se dau pretutindeni în numele unui presupus ”mai bine” și al unui progres controversat și cel puțin discutabil, dacă nu de-a dreptul iluzoriu. Nicăieri, nici măcar peste ocean, presa nu mai funcționează ireproșabil, ca în deceniile trecute.

Liberticizii stângii…

O rețea socială ca Twitter se trezește după preluarea ei de către un nou patron, că a fost transformată de stăpânirea precedentă într-o mașinărie subtilă sau brutală a cenzurii, în instrument de anihilare culturală, în unealtă de epurat politic și mediatic, în terenul de joacă al unor noi inchizitori.

Apoi, când jurnaliști de stânga se răzbună pe noul patron pentru redeschiderea de conturi conservatoare, publicându-i călătoriile particulare astfel încât să-i pună lui Elon Musk în pericol viața și familia, iar el ripostează și le suspendă conturile 7 zile, sar ca arse conducerile Germaniei și Europei. Care au tăcut chitic când, pe motive politice, Twitter-ul lui Dorsey cenzura precum inchiziția medievală tot ce nu adera la consensul woke al centralei de propagandă progresiste al concernelor Big Tech din Silicon Valley. Acestui Vest și acestei Europe nu le merge bine defel.

…și ai lui Putin…

Nu doar pentru că în Europa are loc cel mai amplu război de la ultima conflagrație mondială încoace, unul de agresiune, rusesc, cu potențialul de a deveni un conflict nuclear de anihilare, sau o nouă încleștare militară globală, ci și pentru că acest război european, la temelie genocidar, a fost provocat de un tiran care se crede mesia. Or, și el a confiscat și a pervertit valorile iudeo-creștine spre a le converti, scabros, în componentele unei noi doctrine totalitare, de sugrumat valorile libertății pentru care, ca revoluționarii români din 1989, și-au dat viața din 2013, bieții, temerarii, vitejii, eroicii ucraineni. Care luptă cu arma în mână din 2014 încoace și ar putea învinge.

Ar putea, deși dregători europeni inepți și lași au crezut prea mult timp în pacifism și în tiranul rus, l-au alintat decenii la rând pe criminal, i-au permis să-i transforme în toxicomani, dependenți de energia și de amenințările lui, pentru a-i șantaja apoi ca ultimul escroc și pungaș de drumul mare.

Discordia apuseană

Ar putea, deși aceiași lideri europeni și-au lăsat statele dezarmate, pentru ca acum, după invazia lui Putin în Ucraina, să fie abulici, să nu știe ce vor, să se certe pe negocieri cu Rusia: da sau nu, să nu-i dea Kievului armele cerute și să continue să se ciondănească între ei, în timp ce se bat cu pumnii în piept că sunt uniți și că ajută energic efortul militar ucrainean. Halal uniți. Pe ce teme se ceartă?

Dar oare pe ce nu se ceartă? Pe finanțarea proiectului Repower EU, de pildă. Sau pe chestiunea migranților și refugiaților, pe care, deși salvați în Mediterană, Italia guvernului Meloni îi refuză, iar Parisul și Berlinul, în replică, se eșofează. Or, și în Germania numărul lor a crescut anul acesta cu 60 %, iar guvernul de stânga german finanțează cu milioane de euro salvarea de migranți din Mediterană. Concomitent, Berlinul și Parisul au promis Romei să preia fiecare mii de migranți din Italia, dar ambele capitale și-au încălcat flagrant angajamentele.

Ca și cum toate acestea n-ar fi destul, europenii, care au refuzat sub predecesorii lui Biden un acord de liber schimb, se contrează dur și cu americanii din pricina măsurilor protecționiste adoptate de Washington.

În fine, europenii își mai sar la beregată pentru valori, pentru ideea creștină, pentru cea națională, pentru Schengen, pentru principii de drept. Și pentru aderarea la NATO, pe care Turcia o blochează vesel și fără motive serioase și comprehensibile, de când o cer Suedia și Finlanda.

Nu i-am meritat. Dar putem face mult și pentru ei și pentru noi

Fetele și băieții, femeile și bărbații, liceenii și studenții, muncitorii și muncitoarele care au ieșit flămânzi și înfrigurați la Timișoara să-l salveze pe pastorul Tökes, cel șicanat de poliția politică comunistă, sfidându-i atunci și după 22 pe torționarii și ucigașii Securității care au tras în noi, nu și-ar fi putut imagina o astfel de involuție și degringoladă occidentală când au debarcat regimul. Pentru că ei au contribuit decisiv la debarcarea lui Ceaușescu: fără revoluționarii veritabili, nu cei inventați de securiștii nelustrați, lovitura internă a militarilor și unora din polițiștii politici n-ar fi avut, probabil, succesul vremelnic pe care l-a avut revoluția din decembrie.

Din păcate, națiunea, care nu s-a îndurat să ceară și să impună lustrația, un stat de drept meritându-și numele, o justiție și o presă realmente independente, n-a onorat jertfa celor care s-au sacrificat pentru libertatea noastră. Avem cu atât mai multe motive să le fim în veci pururi recunoscători, pentru că ne sunt reper și jalon pe calea cuceririi libertății și demnității noastre.

Ce putem face, oare, concret, pentru a nu mai rătăci drumul? Pe moment, să susținem din răsputeri efortul militar al Ucrainei, care se bate și pentru noi, de a-și lăstra libertatea și demnitatea. Și să luptăm noi înșine, acasă, fără să capotăm, fără să ne luăm, de oboseală și dezabuzare, pauze de ani și decenii, pentru o clasă politică epurată de marii corupți. Să luptă deci, pentru neatârnarea justiției și a ziariștilor care nu se lasă înregimentați. Pe scurt, pentru democrația autentică.