Rusia își pregătește revanșa prin Belarus

În timp ce Ucraina tremură de frig din cauza centralelor ei energetice bombardate de ruși, Putin își pregătește revanșa. Speră s-o obțină nu doar prin mobilizări efectuate te miri unde, în Rusia, și în închisorile rusești, ori în lumea mercenarilor și între teroriștii din Orientul Mijlociu.

Noua miza e Belarus, în care tiranul de la Kremlin și-a programat vizita luni, la zece zile după călătoria la Minsk a ministrului rus al apărării. Șoigu a semnat cu Lukașenko, la 9 decembrie, un acord militar secret, precedat, însoțit și urmat de un transfer intens de trupe și de arme rusești. A doua zi, Parlamentul din Belarus a adoptat o gigantică sporire a propriului buget militar pe 2023. Nu cu 0,75%, cum a promis Germania că va face, dar n-a făcut. Cu nu mai puțin de 53% în plus față de 2022.

Provocarea militară a Ucrainei

În Belarus s-au instalat între timp cele mai avansate avioane militare rusești. Avioanele dislocate mai nou în Rusia Albă includ MiG-uri 31K, un tip de aparate de zbor supersonice, apte să lanseze rachete balistice de tip Kinjal, cum relevă, pe drept îngrijorat, Kiev Independent. În Belarus se efectuează mobilizări ascunse. Și, după vizita lui Șoigu, s-a făcut o inspecție a trupelor bieloruse.

Deloc de mirare că Ucraina e obligată să mute arme și unități în nord. Căci zăngănitul de la miazănoapte al armelor rusești nu se poate ignora. Potrivit generalului-maior Andrii Kovalciuk, comandant al trupelor din sud, Ucraina se pregătește pentru un nou atac rusesc din nord. Deci din Belarus.

Țara sa, a spus generalul, are nevoie de ”mai mult sprijin militar, căci luptele cele mai grele ar putea să aibă loc în viitor.” Satrapul local al lui Putin, Alexander Lukașenko, nu le vrea.

Vechi kaghebist, Lukașenko e ca Putin, polițist politic. Are caracterul torționarului și sadicului laș, obsedat să fie și să rămână la putere, nu al luptătorului care se confruntă deschis și curajos cu inamicii săi. De război îi e cu atât mai mare groaza, cu cât îi e mai intensă frica de debarcare.

Dar stăpânul său de la Kremlin, pe care nu l-ar fi vrut suveran, dar care l-a salvat când i s-a răsculat poporul pentru că dictatorul din Minsk i-a furat, insolent, alegerile prezidențiale, nu-l mai slăbește. Și vrea, spre necazul satrapului său, care se visează independent de Moscova, să anexeze Belarusul.

În plus, Lukașenko știe că prezența sa la putere nu face doi bani dacă Ucraina învinge și democrația se impune în regiune. Exemplul victoriei libertății obținute de ucraineni, galvanizant pentru țara sa, ar duce la reeditarea revoluției bieloruse, pe care abia a reușit s-o înăbușe cu măsuri extrem de represive, asistate și înmulțite de trupele pricepute la persecuții fasciste ale Rusiei lui Putin. Or, e lesne de imaginat ce rapid s-ar degrada pentru Lukașenko situația internă, din Belarus, dacă șubredul său regim s-ar vedea lipsit de apărarea trupelor lui și ale Rusiei, expediate pe front.

Așa vede lucrurile și un think tank american. ISW (Institutul pentru Studiul Războiului) nota la 13 decembrie: ”e improbabil ca Belarus să atace Ucraina, de frica resuscitării tulburărilor domestice, pentru cazul slăbirii aparatului de securitate al statului prin participarea la un costisitor război”.

Schimbare tactică de amploare, în război

Se putea deci pleca, până de curând, de la premiza că Belarus nu se va implica direct, cu trupe, în conflictul militar ruso-ucrainean. Dar între timp, lucrurile s-au schimbat. Putin e tot mai disperat să obțină măcar o singură victorie, de sămânță. Rușii lui nu vor neam să lupte.

”Mobilizații parțial” nu fac doi bani pe front, pe care nu știu și nu vor să-și riște viața pentru un război-ambiție a lui Putin. Sute de mii de ruși (potrivit serviciilor secrete ale Kievului, reluate de Kiev Independent, chiar 1,2 milioane) se informează la ucraineni, cum să facă să se predea Ucrainei, apelând la site-ul ”Hociu Jit”, ”Vreau să trăiesc”, care le explică soldaților ruși modalități de a dezerta și a trece de cealaltă parte. Ucraina are și o unitate de combatanți ruși, care luptă împotriva Rusiei.

Pe de altă parte pertractările, tergiversările și ezitările occidentale, decurgând din incapacitatea guvernelor de la Washington și Berlin de a-și contura o voință clară și planuri coerente, general acceptabile și la Kiev, și în Polonia și în țările baltice, privind o victorie ucraineană veritabilă, grevează serios capacitatea de război a Ucrainei.

Care e forțată de penuria de arme și muniții, insuficient livrate de americani și vesteuropeni, să lase Rusia să se regrupeze, să-și completeze efectivele și arsenalele, să se repoziționeze și să caute noi căi de asalt și ofensivă.

Factorul bielorus în corelație cu insuficientul ajutor occidental

În aceste condiții, planul Belarus se conturează ca un scenariu din ce în ce mai realist. Cu un atac simultan din trei părți, facilitat de indolența occidentală, Rusia ar putea obține serioase avantaje teritoriale și pune în incontestabilă dificultate conducerea de la Kiev. Înseamnă toate acestea că e sigur că Lukașenko va ceda și va ataca? Sau că un asalt din nord e inevitabil? Defel.

Dar chiar dacă forțele armate ale Belarusului nu trec granița națională, cu sau fără ruși alături. Simpla prezență nu departe de frontieră e o amenințare care face necesară dislocarea unor ample forțe de apărare la nord de capitala ucraineană, Kiev. Acestea lipsesc apărării din Donbas și din Herson. Precum și oricăror planuri contraofensive ale Ucrainei. În plus, războiul devine tot mai asimetric. Rusia obține ajutor militar direct nu doar de la iranieni, cu dronele lor, sau de la chinezi și sirieni, ci și de la Alexander Lukașenko, în timp ce Vestul se ferește în continuare să intre în conflict.

Ucrainenii ar mai putea dejuca planurile lui Putin, atacând preventiv. Dar au cu ce? Au rezervele și mai ales arsenalele necesare, cât timp SUA, Germania, Franța și Marea Britanie le refuză total tancurile de atac și obuzierele în cantitate suficientă, sau lansatoarele multiple de rachete cu bătaie lungă, iar Germania abia acum își construiește o fabrică de muniție că sa suplinească grava penurie iscată propriei oștiri de anii de sistematică reducere a bugetului militar?

Profitând de aceste slăbiciuni și de propaganda putinistă deschisă, ori mascată, a criticilor de stânga sau de dreapta ai susținătorilor Ucrainei, Rusia își pregătește revanșa. N-o va obține, pentru că n-a reușit să convingă propriile mase și cu atât mai puțin pe occidentali de justețea cauzei ruse. Așa că militarii ei n-au în cap decât propria supraviețuire. Dar implicarea directă în conflict a Belarusului ar putea provoca noi daune majore și dureroase forțelor ucrainene, prelungind inutil războiul.