Un propagandist rus a reacționat vehement și totuși tipic la demersurile de percheziționare a bisericilor ucrainene aflate în subordinea patriarhiei Moscovei.
În tipic stil inchizitorial, politrucul lui Putin nu s-a mulțumit să-l demonizeze pe sticlă pe președintele Ucrainei într-o manieră obișnuită, ci l-a declarat pe Zelenski, nici mai mult nici mai puțin decât ”antihristul”.
Hotnews. ro îl citează pe „expertul” gesticulând vehement: ”Cred că biserica ortodoxă (rusă) ar trebui să proclame că Zelenski reprezintă oficial venirea Antihristului. El este Antihristul oficial…. El a făcut o înțelegere cu diavolul și își îndeplinește obligațiile conform acestui contract”, a continuat el. „Nu poate exista diplomație sau complicitate în acest sens. Ar trebui să ne dăm seama că are loc distrugerea Ortodoxiei și dezrădăcinarea ei”, a conchis propagandistul.
Și pe vremea lui Torquemada evreul era și rămânea chiar și după un eventual botez ”un diavol”.
În timp ce slugile voluntare sau involuntare ale Moscovei sunt asiduu la lucru, cerând fie plasarea lui Zelenski între marii afurisiți ai Bisericii, fie, politic, ca Macron, ”garanții de securitate” pentru Rusia agresoare, ori, ca George Simion, să i se taie multiplei victime a Rusiei, Basarabia, orice finanțare românească, Kremlinul își continuă genocidul cultural în Ucraina. Și Moscova nu se rezumă la furatul de icoane și distrugerea, ori infiltrarea de biserici.
Ce înseamnă componenta cultură a războiului din Ucraina?
Unii membri ai PEN, Uniunea Internațională a Scriitorilor, s-au trezit într-un târziu. Autorii americani și ucraineni asociați au acuzat Rusia de atac deliberat asupra instituțiilor culturii ucrainene. Centrul Pen citează în acest context ministerul ucrainean al Culturii, potrivit căruia rușii au distrus or avariat de la începutul războiului în februarie, nu mai puțin de 559 de instituții și centre de cultură.
Or, rușii nu le-au bombardat ori demolat defel întâmplător, sau involuntar. Potrivit scriitorilor, asaltul asupra muzeelor, sălilor de concert, asupra bibliotecilor și teatrelor, ca și asupra unor situri istorice, pe scurt: asupra culturii, nu reprezintă ”pagube colaterale”, ci pilon central al justificării războiului de agresiune împotriva Ucrainei. Potrivit scriitorilor de peste ocean, liderul Rusiei a afirmat în repetate rânduri că ”n-ar exista o cultură și o limbă ucraineană”. Atacul asupra instituțiilor culturii ucrainene e o încercare de adeverire a acestor afirmații, relevă scriitorii.
Pesemne că literații au citit-o pe Hannah Arendt și au început să aplice asupra lui Putin și a Rusiei lui, ceea ce au învățat de la ea. În Originile Totalitarismului, Arendt explică faptul că tiranii totalitari au pretenția de a fi infailibili și că predicțiile lor se împlinesc, trebuie să se împlinească invariabil.
Antecedente istorice
Dacă potentații totalitari sunt la putere și au capacitatea de a le adeveri. Ca atare, dacă Stalin emite opinii critice la adresa kulacilor, grupul chiaburilor fiind taxat ca superfluu, în speță ca o clasă muribundă, chiaburii vor muri. Pentru că vor fi exterminați, ca să se împlinească vorba infailibilului.
La fel, dacă Hitler își ”proorocește” în ianuarie ’39 amenințările la adresa evreimii, pentru cazul în care ”finanța evreiască va mai reuși o dată să arunce popoarele într-un război mondial, acesta se va sfârși cu anihilarea rasei evreiești în Europa”. La prima ocazie, Hitler a declanșat războiul și a efectuat eforturi ample spre a pune pe picioare o amplă industrie europeană de exterminat evrei. Una, la care mareșalul Antonescu și legionarii au fost fericiți să muncească pe bandă rulantă.
Lichidarea ucrainenilor, a realizat alt autodesemnat ”salvator” al creștinismului, Putin, se poate face fără exterminarea lor fizică cu mic cu mare. Ajunge să le iei și să le nimicești limba, școala și cultura.
Și Hitler și Putin au învățat de la mentorul lor comun. Stalin și-a început ucenicia în ale genocidului nu cu Holodomorul, ci cu propaganda împotriva iudaismului și interdicția lui, în școli, din prima jumătate a anilor 20. Ofensiva împotriva religiei evreiești s-a derulat așa cum s-a desfășurat ulterior operațiunea putinistă cu separatiștii rusofoni ucraineni. Moscova le-a lăsat secesioniștilor prim-planul, în raptul teritorial operat împotriva Ucrainei. Rusia ortodoxistă a lui Putin în estul Ucrainei? Nici usturoi n-a mâncat nici gura nu-i miroase.
În anii ’20-30, asaltul bolșevic asupra religiilor evreiască și creștină a avut loc la comanda unei organizații chipurile evreiești, intitulate Yevsektzia, în speță secția activiștilor evrei din partidul comunist. Partidul a trimis la înaintare așa-ziși experți care au invocat motive aparent ”științifice” spre a zugrăvi școlile elementare evreiești drept ”primitive” și ”neigienice”. Lichidarea lor s-a produs așadar, ca desființarea ecologistă a economiei de piață, în pas cu ”progresul”: numeroși învățători au fost arestați și împușcați. Iar școlile au fost închise.
Dascălii tiranului de la Kremlin. Și alt fel de genocid, mai puțin sângeros
Putin nu e doar un emul al lui Hitler căruia în mod evident i-a imitat în pregătirea invaziei din Ucraina modus operandi, modul de a opera în debutul polonez al celui de-al Doilea Război Mondial. Putin i-a studiat atent și pe fondatorii URSS. Știe bine ce s-a întâmplat acum 100 de ani. Nu s-a pronunțat niciodată critic la adresa lui Lenin și Stalin, sau a succesorilor lor, criminali și ei.
Mai nou, Putin a interzis în Rusia prin slugile sale din birocrație și magistratură activitatea Agenției Evreiești. În mod bizar, nu puțini lideri evrei din Rusia, Israel, Europa și SUA l-au admirat și stimat mult timp pe Putin, au crezut în pretenția lui de a nu fi antisemit, au bătut palma cu el, s-au abținut de la a-i susține inamicii. Nu mai puțin bizar, deși e autorul unui genocid cultural la adresa Ucrainei creștine, Putin se bucură de susținerea unor cercuri americane și europene, autoproclamat conservatoare, care se mai cred creștine. De fapt, nu sunt decât adunături abjecte de idioți utili atomizați și transformați în masă de manevră sau, după caz, în agenți de influență ai unei mișcări filetiste, distopice, mesianice, salvaționiste, revoluționare, totalitare și, ca atare, anticreștine.
Scriitorii americani dau semne să fi înțeles ce anume încearcă (în zadar) să facă Putin în Ucraina. Mă întreb când vor pricepe și în Europa scriitorii, artiștii, ori profesorii îmbătrâniți în rele, autoproclamați creștini, dar cotizând când le convine la relativismul neclarității morale, ori tinerii filosofi rinocerizați rapid și împinși spre propagandă ca elevii lui Nae Ionescu, intelectualii legionari ai anilor 30?
Substratul unui genocid cultural
Ce se întâmplă în Ucraina mai ales, dar nu numai, prin bombele și rachetele rusești, nu e primul genocid cultural. Orice tentativă de revoluție totalitară începe printr-o astfel de crimă asupra minților și sufletelor. Spălarea creierelor și reeducarea se pot face, uneori, pașnic.
Se ridiculizează și se condamnă fără drept de apel și apartenența la o religie tradițională, și limba, gândirea, literatura, miturile, instituțiile fundamentale și tradițiile unui neam, sau grup, pentru a-i atomiza pe oameni, a le răpi resursele permițând o gândire autonomă și a-i determina să se urască și să adere la masele necesare elitei întru instaurarea regimului totalitar.
Genocidul cultural nu are nevoie de un lider clar și unic, sau de un ”anticrist” nominal. Poate fi condus din umbră, de o castă elitară. La fel, poate avea drept țintă și inamic public numărul 1, în locul unei personalități demonizate, clase și grupuri întregi, etnice, rasiale, sexuale, ca în cazul comunismului.
Sau al mișcării woke. Genocidul cultural poate avea loc cu mijloace aparent pașnice, deci fără (mare) vărsare de sânge. Prin mințitul de popor la televizor. Prin închiderea unor posturi ca TVR cultural, ori redeschiderea lor cu protagoniști care habar n-au de cultură, ori sunt pregătiți s-o asasineze. Sau, mai agresiv și invaziv, prin silnicia nordcoreeană, de a obliga poporul să stea cu receptoarele radio deschise pe unicul canal, care îndoctrinează 24 de ore din 24.
Cancel culture, în speță cultura anulării (sau anihilării) efectuată în anglosferă de pe pozițiile revoluției culturale neomarxiste și postmodern-maoiste e un astfel de efort. Ar fi fost bine ca scriitorii americani să-și potențeze credibilitatea condamnării, înfierând și această crimă pe moment ceva mai puțin sângeroasă (nu neapărat și mai puțin devastatoare) decât genocidul lui Putin.