Marea armată rusă nu mai poate, de una singură. Are nevoie urgentă de aliați. În consecință răspândește prin oficialii și ziariștii ”independenți” din Belarus știri despre ”mobilizări ascunse” și ”acțiuni antiteroriste”.
E probabil, în fapt, ca Rusia să vrea să scape de balastul trupelor ucrainene, unul tot mai amplu pentru forțele ei tot mai clar înfrânte din est și din sud.
Acest ”balast” e enorm. Luna trecută, trupele ucrainene au reușit să-i smulgă ”invincibilei” armade a lui Putin, alias Filip al II, cel controlat de inchiziție, nu mai puțin de 600 de localități ocupate, majoritatea din regiunea Harkiv, dar și din regiunile Herson și Donețk. ”Nimeni nu ne poate opri să ne recucerim ceea ce ne aparține”, a declarat șeful armatei ucrainene, Zalujni. Militarii săi anunță că au ucis ieri peste 500 de militari ruși. Dacă acesta este numărul soldaților lui Putin care cad zilnic, rușii nu vor putea opri recapturarea de teritorii ocupate.
600 de localități recucerite în răstimpul unei singure luni e o eliberare de o anvergură fără egal și precedent în fața celei de-a doua armate din lume. Care e deja vădit bătută și nu pare a mai putea lansa decât bombardamente criminale asupra infrastructurii și caselor ucrainene, nicidecum operațiuni ofensive.
Vindicta rusă pentru atacul asupra podului strategic Kerci, care leagă Crimeea de Rusia, n-a adus Moscovei decât 19 civili ucraineni uciși și niște pagube materiale nesemnificative, dar Kievului un amplu ajutor occidental antirachetă nou, care va acorda, în bună măsură, țării lui Zelenski, suveranitate aeriană.
Pe front, oștirea lui Putin n-are vigoarea necesară pentru asemenea luări cu asalt nici măcar în mult râvnitul Donețk, de rău ce e slăbită, de cât de mulți militari dezertează, ori refuză să execute ordinele. În stare să lupte nu mai pare decît trupa de mercenari Wagner, care, potrivit serviciilor britanice, continuă să avanseze spre Bahmut.
Încât armata roșie are nevoie de ajutor cu atât mai urgent, cu cât Ucraina continuă, accelerat, să primească din Vest scuturi antirachetă și arme ultramoderne.
Delestarea, după cum ar vrea Moscova, s-ar produce prin mutarea la nord de Kiev a unor unități ucrainene din est și sud, care să facă față părelnicei amenințări bieloruse. În fapt, Lukașenko e un laș. Dacă n-ar fi, nu lăsa poliția lui politică să tragă în protestatarii pașnici din Belarus, pentru că poporul n-a vrut să accepte ca tiranul să-i fure alegerile. De altfel, dictatorul din Minsk se teme că orice atac asupra țării vecine va însemna sfârșitul lui și va face totul ca să evite o confruntare armată cu Ucraina, confruntare pe care nu întâmplător a ocolit-o și când armatele ruse îi mai părea invincibile.
Ceea nu înseamnă că Putin n-ar vrea să-l silească să intere în luptă. Argumentul Moscovei pare imbatabil. Pică Putin? Pică și Lukașenko. Dar lașitatea nu ascultă de argumente raționale.