Recidivele antidemocratice ale decorărilor lui Iohannis

Iohannis a comis-o iar. Și iar a decorat după cum capul l-a tăiat. De data aceasta pe un ins de limbă română, certat cu limba română.

Scriam, imediat după accesul său la funcția supremă, la care publicistic pusesem umărul și eu, din răsputeri, spre a împiedica ascensiunea la președinție a lui Victor Ponta, declanșatorul unui puci parlamentar, că ”Iohannis si-a ratat startul la Palatul Cotroceni”. Căci, “sfătuit rău”,…după cum credeam atunci, ”Iohannis a ales să-și înceapă cariera prezidențială decorând un simpatizant legionar”. Mă refeream, evident, la decorarea din 2014, de către șeful statului, a lui Octav Bjoza.

Aveam ulterior să aflu că Iohannis n-are nevoie să fie sfătuit rău, ca să comită gafe monumentale și să devină autorul celor mai odioase nefăcute. Nu doar al unor nevinovate aruncări de paltoane.

Ridicați pe scut: simpatizanți ai legionarilor și turnători ai Securității

În 2016 scoteam la lumină, la Deutsche Welle, ”stupefianta decorare de către președintele României a unui intelectual care și-a turnat semenii la Securitate, începînd cu – atenție! – propriul fiu, e vorba de academicianul Dan Berindei”. Scriam atunci, excedat de repetarea derapajului:

”Recenta decorare de către Klaus Iohannis a istoricului Dan Berindei m-a dezolat. Nu pentru că, în mod normal, un academician nu ar trebui distins. Nu pentru că nu se spun nemeritat tot felul de lucuri rele despre tot felul de gânditori. Ci pentru că în acest caz demersul prezidenţial e deplasat.”

Explicam apoi că, ”date fiind delaţiunile celui decorat la 1 decembrie cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Ofițer, deşi omul îşi turnase între altele propriul fiu, pe eminentul Mihnea Berindei, la poliţia politică a comuniştilor, consider că măsura e destructivă în raport cu reperele etice ale românilor. Concomitent, ea îl pune iar într-o lumină foarte defavorabilă pe şeful statului. Or, Iohannis ar trebui să fie întâiul purtător de valori al românilor pe care-i prezidează.”

Și aminteam, în context, că nu e la prima eroare. Că Iohannis ”a mai decorat ori distins, vai, ex-turnători, informatori, colaboratori ai securitaţii şi simpatizanţi ai ambelor extreme…Să nu uităm că primul său act ca şef al statului a fost decorarea unui ins considerat de mulţi simpatizant al legionarilor. Şi că de la o vreme alintă securitatea prin turnătorii ei.” Conchideam:

”Ceea ce nu e doar ruşine. E şi contraproductiv pentru democraţie. Şi e toxic pentru memoria şi pentru viitorul libertăţii naţiunii. Mai grav e că derapajul prezidenţial s-a produs în proximitatea alegerilor şi în condiţiile ascensiunii populiste în Europa şi în lume, care n-au ocolit România, după cum reiese din vituperaţiile securisto-legionare mascate de antisorosism si de alte fandoseli tv. Ceea ce, repet, mi se pare o nebunie”.

Alte isprăvi concludente

Dacă tot s-a înclinat în fața unor turnători și slujitori ori simpatizanți de mișcări totalitare, de ce să n-o facă Iohannis lată și cu ridicarea pe scut a unor tinere drăguțe? Iohannis a decorat-o deci ilegal, în 2020, pe juna Gabriela Cenușă, care începuse să lucreze la MAI cu doar câteva luni înainte.

Or, pentru a fi decorat cu Ordinul înființat de Regele Ferdinand, legea stipula necesitatea de a fi îndeplinit funcții militare sau civile timp de 5 ani. Ilegalitatea demersului său nu l-a deranjat nici pe el, nici pe susținătorii lui. În 70 de ani de domnie, regina Elisabeta a II-a n-a comis nicio ilegalitate. Ce dezvăluie demersul prezidențial? Cât de educat, în materie de ce se face și ce nu, este inițiatorul ”României educate”, cât de mult îi pasă de legile țării, câtă importanță și substanță atribuie respectului față de instituțiile și de reperele românilor.

Atât? Nicidecum. Românii toți, nu doar basarabenii, au motive să fie consternați de noua ”performanță” cu decorațiile a președintelui României: un demnitar moldovean care își disociază limba maternă românească de limba română a fost decorat ieri de președintele Klaus Iohannis care l-a distins cu Steaua României pe Marian Lupu.

Politicianul din fosta RSS moldovenească, preşedinte la Curtea de Conturi e fost activist al partidului comunist al anti-românului Voronin, pe care, după cum relevă Sorin Ioniță, l-a secondat, ”apoi l-a trădat şi s-a dus să fie omul bun la toate al oligarhului Plahotniuc, care şi-a şters pe el pantofii o vreme: îl punea să umble pe la parteneri şi să explice că gaşca de cleptomani prieteni cu PSD şi actualmente fugiţi prin lume şi căutaţi cu procuratura erau de fapt “pro-Europeni”. Tot el, după ce a ezitat o vreme, s-a decis ca preşedinte al Parlamentului că limba pe care o vorbeşte nu poate fi română, pentru că “nu există argumente ştiinţifice pentru asta”, ci moldovenească. N-a mai revenit (iar) asupra subiectului.”

Conform analizei lui Sorin Ioniță, ”faptul că această meduză politică ce ia forma vasului în care o pui, mai ales dacă vasul ăla e căptuşit cu gălbiori, primeşte de la Johannis (& Hellvig & Vlase) Steaua României, arată într-o fulgerare tot ce a fost prost în relaţia cu Moldova în ultimele decenii. Anume că această relaţie a fost dată pe mâna unor corupţi din partide (mai ales PSD) şi servicii, care s-au înţeles excelent cu gangsteri ca Plahotniuc şi au crezut că vrăjesc Occidentul cu pro-europenismul lor ipocrit. Iar loialitatea în aceste mafii politice pare de lungă durată: pe Plahotniuc l-au ajutat băieţii să treacă prin România când era căutat, iar majordomului său Lupu îi mijlocesc acum onoruri ale statului român, a cărui limbă omul n-o poate vorbi. Bineînţeles, Johannis o să tacă încăpăţânat pe subiectul ăsta, nu dă el justificări opiniei publice când calcă în străchini. Cel mai probabil nici n-a fost ideea lui, ci i-au pus alţii hârtia în faţă. Aşteptăm premierea cu Meritul Sportiv a patrioţilor Victor Guşan şi Ilia Kazmalîi, că şi ăştia sunt dispuşi să se dea cu UE pentru un preţ corect, mai ales dacă pierde Rusia războiul. Dacă nu, nu.”

Din păcate e, sau pare chiar mai grav. Atacat imund, naționalist, pentru neapartenența sa la etnia română, șeful statului român face de când este la Cotroceni tot ce-i stă în puteri spre a atrage oprobriul asupra bilanțului său politic și patriotic și a da impresia că ar avea dreptate extremiștii care l-au dezavuat ca ”neamț”.