Timpul începe să nu mai aibă răbdare nici cu minciunile lui Putin, nici cu oștirea lui invadatoare și nici cu prostiile comise în serie de liderii occidentali în fața crizei energetice.
Minciunile lui Putin? Nimic nu le ilustrează mai convingător decât falsul lui calm afișat la forumul economic de la Vladivostok, unde a acuzat presupusa ”febră” occidentală a sancțiunilor ca fiind o prezumtivă ”amenințare la adresa întregii lumi”. Ceea ce e hilar.
Căci sancțiunile n-au fost adoptate decât treptat, mult după ce Putin le-a provocat cu bună știință, declanșând războiul său de agresiune împotriva Ucrainei, care, dimpreună cu psihicul și arsenalul său nuclear, cu prezența trupelor ruse la Centrala Atomică de la Zaporijjea și cu foametea în Africa și Asia, reprezintă adevăratele amenințări la adresa globului și a omenirii în ansamblul ei.
Propaganda și gafele ei monumentale
Nu mai puțin hazoasă, dar potențial periculoasă este pelicula care circula intens, zilele trecute, în rețelele de socializare, despre ”soldați ucraineni uciși” în timp ce ar fi ”încercat să ia cu asalt Centrala Nucleară de la Zaporijjea, ”spre a pune în pericol misiunea AIEA”. Imaginile sunt dramatice. Ziarul german Bild reproducea recent înregistrarea cu tot cu ultimele ei cinci secunde, din care reieșea că ”soldații morți” s-au sculat în picioare, fiind bine mersi. Nu erau ucraineni, ci ruși, dar în uniforme sustrase inamicului. Maskirovka n-a funcționat de această dată, propaganda rusă făcându-se de râs.
Odată cu ea s-au făcut de ocară mai marii goebbelsieni ai armei strategice a Rusiei putiniste, care e dezinformarea și întoarcerea pe dos a realității sumbre a unei federații vădit fasciste. Rusia investește în propagandă sume imense. Sume care i-ar face să pălească de invidie pe intelectualii rinocerizați din alte țări, care se dau în prezent de ceasul morții să tot ”nuanțeze” răul putinist, până dispare, în timp ce-i demonizează pe criticii tiranului, până ce se conturează ei, nevinovații, ca ”mari dictatori”. Neorinocerizații se cred de bună seamă Charlot, genialul autor al filmului ”The Great Dictator”. Și ar vrea pesemne să fie plătiți regește și ridicați pe scut ca Dmitri Kisseliov, Soloviov, Zaharova, Peskov, Simonian și alții din aceeași făină.
În timp ce aceștia vituperează in corpore, neobosit, împotriva ”decadenței occidentale”, a ”rusofobiei”, a unui prezumtiv ”fascism” în Ucraina și în Vest, copiii lor și ai altor nomenclaturiști ca Putin, Medvedev et ejusdem farinae se lăfăie în Apus. Ori obișnuiau să huzurească în Vest, până când i-au ajuns din urmă sancțiunile și s-au ascuns la sânul mamei Rusia.
Medvedev junior trăia pe banii lui tăticu’ în mult detestata Americă. Iar fiica lui Putin, Tihonova, își făcea, păzită de gorilele dictatorului, veacul cu amantul ei dansator, un balerin putinist, plătit de rusofilii nemți cu bani grei ca director al baletului de stat bavarez, în hotelurile de superlux ale Bavariei.
Soloviov și-a cumpărat la rândul său nu mai puțin de patru vile în Italia. Cea ”fascistă”, potrivit lui. Întrebat de ce a achizionat palate într-o țară fascistă, Soloviov, un tip versatil, schimbător ca vântul și capabil de replici instantanee la orice interpelare, a dat din colț în colț și a bâiguit ininteligibil.
”Sarcina propagandei nu e să cântărească diversele drepturi, ci exclusiv să sublinieze ceea ce are de transmis. Nu e treaba ei să investigheze obiectiv adevărul, în măsura în care-l favorizează pe celălalt, pentru a-l prezenta apoi masei cu onestitate doctrinară, ci să-i servească fără încetare celui propriu”, afirma Hitler în ”Mein Kampf”. Exact așa acționează, spre a îndoctrina masele ruse și a-i deruta pe occidentali inși ca Simonian, Kisseliov, Soloviov, Zaharova, Peskov și compania. Și ei și extremiștii de stânga din vest cred, dimpreună cu Hitler, că ar exista un adevăr subiectiv.
Dar de ce-ar fi propaganda rusă mai eficientă decât incapabilii agenți secreți ai lui Putin, prinși cu ocaua mică, prostia mare și Noviciokul rău aplicat în nenumărate tentative de spionaj și asasinat?
Nici armatei nu-i merge grozav
Sfârșitul propagandiștilor și al minciunii (sufletul etern al comunismului, cum o definea Leszek Kolakowski, în fapt, spiritul veșnic al oricărui totalitarism, inclusiv al celui ruscist) nu se va ivi decât după prăbușirea forțelor armate ruse. În Ucraina, invadatorii au probleme din ce în ce mai ample. Și parcă imposibil de soluționat în absența unui miracol.
În ciuda armelor și munițiilor lor insuficiente, pe care americanii au anunțat joi că le vor suplimenta cu altele, în valoare de 675 de milioane de dolari, iar Blinken a promis Kievului alte două miliarde de la aliații apuseni, ucrainenii bagă spaima în invadatori nu doar în regiunea Herson, ci și în nordest, în regiunea Harkiv, între Semenivka și Izium, trecând prin Balaklia, pe direcția Kupiansk. Unde au declanșat contraofensive de succes.
Ele reprezintă, cu enormul lor potențial militar, dar și cu sacrificiile imense pe care le implică pentru unitățile aflate în atac, un război fără precedent de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. E un război de mișcare, primul care, din 1941 încoace, îi vede pe militarii ruși constrânși să intre în defensivă.
Dar altfel decât atacul nazist și fascist asupra Uniunii Sovietice, actuala ofensivă ucraineană e susținută, întrucât se îndreaptă împotriva unui ocupant el însuși fascist, de întreaga lume liberă. De această dată, America nu mai e de partea Rusiei ci a Ucrainei, statul agresat și invadat de Rusia.
Care se arată net mai puțin viguroasă decât s-a dat și a crezut Vladimir Putin că ar fi. Balaklia a căzut, după cum a confirmat președintele zelenski. Drumul spre Kupiansk și spre distrugerea completă a comunicațiilor trupelor ruse din zonă e deschis. N-ar fi deloc exclus ca, izolate, incapabile să se aprovizioneze după tăierea liniilor lor de comunicație, decimate zilnic de artileria și infanteria ucraineană, dar prea puțin consolidabile, trupele invadatoare să cedeze brusc, iar eșafodajul lor din Ucraina ocupată să se surpe subit.
Când? Riscant de prezis.
Dar nu mai e deloc exclus să fie peste nu foarte multe zile, sau săptămâni. Dacă, de pildă, ucrainenii acționează tactic inteligent și profită de pe urma loviturilor tot mai dure pe care le aplică structurilor militare ale Rusiei în teritoriile ocupate și dincolo de ele. Dacă nu se opresc prematur. Dacă au forțele și rezervele necesare să-și ducă ofensiva la bun sfârșit. În acest caz, ucrainenii americanii și britanicii ar face bine să pună la punct modul în care vor trebui să procedeze trupele ucrainene după recucerirea teritoriilor ocupate de ruși în est și sud. Vor trece în Crimeea? Iar apoi în Rusia?
Ucraina, mergi până la capăt! Occidentule, nu te lăsa iar fraierit!
La urma urmei, dacă nu vor să se confrunte iar cu problemele actuale, ucrainenii și occidentalii ar face bine să nu repete greșeala coaliției antiirakiene din al Doilea Război din Golf și să întrerupă campania ca în 1991, când, la propunerea sovietică, Bush senior a renunțat la a-l debarca pe tiranul agresor, Saddam. Funesta eroare avea să-i determine pe guvernanții SUA să reia campania în 2003, când au reușit în fine să ducă la bun sfârșit debarcarea genocidarului dictator.
Încât nu tot ce e rațional se și impune. Dacă războiul actual e, cum a afirmat recent Papa, unul ”mondial”, sau chiar și numai european, pe cele două teatre ale sale, Ucraina și piața energetică europeană, au loc simultan, în chiar aceste clipe, două curse contra cronometru.
Trenurile au pornit în direcții contrare. Pe câmpul de bătaie, Ucraina i-ar putea da peste cap mai întâi lent, apoi tot mai rapid pe ocupanții ruși. Al căror tiran, Putin, speră ca prețurile la gaze, iarna și frigul din casele europenilor să pună capăt susținerii populare pentru ajutorarea Kievului și să lase Ucraina fără arme și muniții, astfel încât artileria, lansatoarele de rachete și dronele Moscovei să-și poată face de cap fără jenă, comițând, de nimeni oprite, noi băi de sânge în localitățile ucrainene.
Pe acest tren, a cărui stație finală ar fi sinuciderea lumii libere, mizează Putin. Cât de îndreptățită îi e nădejdea? Ce-au însemnat cei 70.000 de cehi care au ieșit recent în stradă să protesteze la Praga nu atât pentru ”Cehia mai întâi”, cât pentru a revocarea sancțiunilor impuse Rusiei?
Capcana cea mare: ideologia
Potrivit secretarului general al alianței NATO, ”unitatea și solidaritatea noastră vor fi puse la grea încercare, pe măsură ce familiile și întreprinderile vor resimți criza provocată de creșterea prețurilor la energie și a costurilor vieții provocate de invazia brutală a Rusiei. Ne confruntăm cu șase luni dificile, cu amenințarea reducerilor de energie, a întreruperilor și poate chiar a tulburărilor civile. Dar trebuie să menținem cursul și să ne opunem tiraniei, de dragul Ucrainei și al nostru.”
Norvegianul e un lider criticabil. Dar în această chestiune e clar că are un pic dreptate, chit că scumpirea costului vieții nu e doar urmarea războiului lui Putinm, ci și consecința unor ani de politici socialiste a responsabililor occidentali. Problema și mai spinoasă este că, în tentativa contracarării prețurilor la energie și a costurilor vieții, liderii Germaniei, ideologizați până în vârful unghilor, aberează în continuare în veselie în politica economică și energetică. Un exemplu concludent e vicecancelarul, Habeck. Ca ministru al economiei e indiscutabil unul dintre cei mai descuiați membri ai cabinetului.
Dar în ciuda evidentei utilități a măsurii într-o criză energetică potențial existențială, Habeck s-a speriat de extremiștii din partidul său ecologist și de propria sa umbră de militant anticapitalist și antiatomic și a renunțat la prelungirea celor trei centrale nucleare funcționale de care mai dispune Germania, afirmând că menține două ”ca rezervă”. Or, în caz de criză acută, ele sunt perfect inutile, pentru că reactoarele nu pot fi redemarate pe loc.
Concomitent, ministrul, ”inocent” și ignorant în chestiuni elementare, și-a permis și cea mai grotescă gafă de care se poate face vinovat un demnitar pe timp de criză. Și-a îngăduit, într-un talk show la televiziunea publică, să semnalizeze o nepăsare crasă cu privire la valul de falimente pe care costul exorbitant al energiei ar putea să-l provoace în această iarnă.
Cu asemenea inși empatici, raționali și pragmatici la cârmă, în Vest, ar fi imperativ ca în est victoria Ucrainei să se producă rapid.