Dezbaterea televizată. Joe Biden: Game Over

Un trist sfârșit al unei jumătăți de veac de fulminantă carieră politică s-a consumat la Atlanta. În dezbaterea cu Trump de joi, 27 iunie, președintele Biden s-a năruit vizibil. Prăbușirea lui s-a dovedit atât de evidentă, încât nici măcar adepții săi cei mai fervenți, ca fostul consilier special al lui Obama, Van Jones, n-au mai putut ascunde, la CNN, realitatea vădită și s-au declarat nu doar panicați, ci și îndurerați.

În noaptea de joi spre vineri democrații îi cereau lui Joe Biden să arunce prosopul înaintea convenției Partidului Democrat și să facă pasul îndărăt cât mai e timp, în favoarea altei soluții pentru alegerile prezidențiale.

Înaintea căderii în dezbaterea moderată de doi jurnaliști ai CNN, ambii progresiști, adepți ai democraților, Biden se găsea într-o situație dezastroasă. Era atât de rea, încât unul din adepții săi, jurnalistul și matematicianul Nate Silver, care obișnuiește să prezică rezultatele unor alegeri pe bază de modele statistice și o face, de regulă, cu maximă și redutabilă precizie, i-a alocat lui Trump două treimi din șansele de a câștiga scrutinul.

În sondaje, Biden era condus detașat nu doar la minorități, la independenți, la alegătorii înregistrați ci mai ales în statele cheie, sau ”balama”, în care se decide, de obicei, scrutinul prezidențial. Președintele în exercițiu ar fi avut nevoie deci de o zi mare și de o performanță excepțională, capabilă să redreseze imaginea lui de politician slab, lipsit de însușirile fizice, cognitive și intelectuale, necesare șefului statului, sau chiar de dregător senil și dement.

Or, în loc să-și ducă misiunea la bun sfârșit, Biden a clacat jalnic. L-a caracterizat o performanță dezastruoasă, o surpare intelectuală, morală și retorică de care Trump, deși nu mult mai tânăr decât succesorul său, a știut să profite eficient. Și necruțător. Republicanului nu i-a scăpat piciorul niciodată deși cadrul, ora derulării, moderatorii și regulile dezbaterii fuseseră stabilite in corpore de tabăra democrată a lui Joe Biden.

Nu era nevoie să se ajungă aici. În martie, am semnat o analiză în care detaliam patru din motivele pentru care, ”dacă (mai) insistă să participe la aceste alegeri, Joe Biden le va pierde”. Textul poate fi recitit pe acest blog. La aproximativ trei luni de-atunci se confirmă că Biden nu mai poate miza pe singurul său pseudo-argument, al imaginarului ”nazism” al lui Donald Trump, ca să se erijeze în rolul de prezumtiv ”apărător” și ”salvator” al democrației.

Care ar fi în ”pericol”, dacă republicanul revine la Casa Albă. Or, Biden însuși și-a compromis acest rol de ”apărător al democrației”, când s-a apucat să condamne justiția și Curtea Supremă. Ori când a început să se laude cu măsuri arbitrare, adoptate tiranic pentru răsfățarea unor grupuri de alegători de la care speră sprijin electoral, precum studențimea.

Sau când Casa Albă s-a căciulit în fața unor puteri petroliere străine și ostile, oferindu-le promisiuni de reducere a sancțiunilor dacă prețul petrolului rămâne scăzut. Sau unor firme din SUA șantajate, înainte de alegeri,  oamenii lui Joe Biden, cu defăimarea publică, dacă nu-și scad prețurile artificial. Ca să-i susțină lui candidatura.

Nici datele economice nu-l ajută. Și cu atât mai puțin situația internațională.

În fața catastrofei, șefa campaniei lui Biden a reacționat cum zicea filosoful elen, Socrate, ca toți perdanții. Prin insulte. Ea a acuzat poporul american (și minoritățile sale, precum latino-americanii) de ”amnezie”. Iar Biden a făcut la fel. L-a ofensat pe rivalul său de dreapta ca ”sucker” și ”loser”, ca fraier și perdant.

În plus, în timpul dezbaterii, una dintre cele mai importante din timpurile noastre, dacă nu chiar cea mai semnificativă, Biden l-a imitat pe Trump, nu doar exagerând din răsputeri ci mințind flagrant, repetat. De pildă despre inflație și imigrație.

Până acum, presa l-a apărat și l-a atacat în haită pe adversarul său, demonizându-l fără drept de apel. Erorile și gafele lui Trump au fost exagerate sistematic, până peste poate.

Inadecvarea lui Biden a atins însă dimensiuni care nu mai permit disimularea ei. Până și ex-directoarea de comunicații. lui Biden, Kate Bedingfield, a admis că prestația președintelui în dezbaterea tv a fost ”realmente dezamăgitoare”. Parte din amărăciunea multor democrați e conștiința că un vot pentru Biden ar însemna alegerea indirectă la președinție a Kamalei Harris, a cărei calificare intelectuală și politică lasă, de asemenea, enorm de dorit.   

Un mister de nepătruns rămâne soția președintelui. Cea de-a doua lui nevastă dovedește că nu-și iubește soțul, ținându-l artificial și absurd într-o cursă pentru care bietul candidat e vădit că nu mai dispune de calitățile necesare. Pare un afront la demnitatea partenerului ei expus ca o păpușă, o formă indecentă de abuz de bătrâni, care-mi amintește fatal de tristul și umilitorul final al unui celebru filosof român, aparent abuzat și el de nevastă, la senectute.

E timpul ca toate forțele politice responsabile de peste ocean să ceară, la unison, retragerea lui Biden, spunându-i clar și fără echivoc: ”game over, Joe!”. Căci în joc nu e doar el. În joc e America și întreaga lume liberă, care nu se poate lipsi de susținerea superputerii.

---