Alegerile franceze și stânga occidentală: în zona dezastrului total

Parisul se baricadează, așteptând să ardă. Forțele de ordine franceze sunt în maximă alertă. America stângii e în degringoladă. Berlinul e îngrijorat la culme de soarta relațiilor franco-germane și a raporturilor transatlantice.

Dar oare cum a ajuns lumea apuseană în acest hal fără de hal, după decenii de neînfrânat progresism?

Ascultați aici versiunea audio a acestui text:

Dacă nu s-ar pregăti să preia puterea la Londra, pentru că, după un deceniu și jumătate la putere, alegătorii britanici nu mai sunt în stare să-și recunoască partidul conservator, prea lesne de confundat cu corupta stângă, progresiștii s-ar putea simți amenințați de-o apocalipsă.

”Norocul” lor e extrema stângă franceză, care în alegerile anticipate vrute, nu se știe de ce, de Macron, și-a adjudecat, cu 29%, locul doi după Rassemblement National, cu 34%. După primul tur de scrutin anticipat noua Franță, riscă realmente un război civil. În speță unul adevărat, provocat, alimentat și purtat de această stângă extremistă, nu cel teoretic, invocat iresponsabil de Emmanuel Macron și de propaganda din presa politic corectă, arondată lui.

Dezmembrarea lui Biden și a stângii americane

Încă înaintea alegerilor prezidențiale americane, Joe Biden s-a auto-demontat definitiv într-o dezbatere televizată în care n-a fost în stare să rămână coerent, necum să-i țină piept contracandidatului său republican, Trump. Care l-a mărunțit, retoric, de parcă ar fi fost vreascuri uscate. Ceea ce nu i-a reclamat prea mult efort, ci s-a petrecut cu aerului firescului, în virtutea evidenței că politicile aplicate, sub Biden, de extrema stângă s-au dovedit dintre cele mai pernicioase atât pentru Statele Unite, cât și pentru lumea liberă.

După trei ani și jumătate de administrație Biden, de ecologism aberant, de inflație, imigrație debordantă și un nivel lipsit de precedent al celor mai abominabile crime comise de nou-veniți, americanii se pregătesc să trimită Partidul Democrat la plimbare și primenire.

După tot ce-a făcut în materie de atac asupra nivelului de trai american și principiilor statului de drept n-ar fi deloc de mirare să fie nevoit să stea mulți ani pe băncile opoziției.

Degringolada politicii de centru în Franța

Și mai rău au luat-o sau o vor lua centriștii în Franța. Trufașul cezar, Macron, n-a suportat ca dreapta să-i dea peste nas la alegerile europene și n-a rezistat ispitei de a se juca iresponsabil cu soarta țării și a Europei.

Ca atare, împăratul gol a decretat alegeri anticipate și a riscat, duminică, 30 iunie, anihilarea completă a centriștilor într-un scrutin în care dreapta și stânga radicală era clar că vor obține rezultate mult mai bune decât merită.

Rezultatul a fost propulsarea liderului stalinist Jean-Luc Melenchon în prim planul luptei contra unei schimbări veritabile în Franța. Aliatul antisemiților islamiști l-a înlocuit pe Macron, căci a devenit, date fiind cele 28% luate de ”frontul său popular” de extremă stânga, comunist și islamist, principalul adversar al Adunării Naționale.  

Sigur, Ressemblement National s-a moderat perceptibil și a încetat de mult, sub Marine Le Pen, să mai fie un partid de extremă dreapta, deși continuă să fie numit astfel de o mare parte din presa europeană. Și de mincinoase posturi românești. Care copiază publicațiile stângii și extremei stângi occidentale, fără să controleze și să stăvilească valul dezinformativ. În plus, soluțiile economice preconizate de gruparea lui Jordan Bardella par a fi de tip socialist, cu pernicioase ridicări de taxe și de reducerea pragului vârstei pensionării.

Revoluție. Și rolul cheie al presei

Cu toate acestea, schimbările care au loc sub ochii noștri ar putea fi revoluționare. Indiciul lor e intensa politizare a francezilor. Miza enormă a scrutinului francez s-a reflectat în notabil crescuta participare la vot, una istorică, semn al faptului că, în majoritatea lor covârșitoare, francezii știu că se află în prag de schimbări epocale.

Fără să mai aștepte aprobarea presei de ”bine”, permisiunea ”influencerilor” stângii, autorizația elitei culturale neo-marxiste, alegătorii, continentul și lumea liberă par să se fi ridicat contra progresismului, care a dus Europa și SUA în buza prăpastiei și la cheremul dușmanilor lor învederați.

De cealaltă parte se ridică poporul antisemit, islamisto-comunist și o ceată speriată și atomizată, de centru.  

Fără voia lui Macron și omologarea unor publicații ca New York Times și Washington Post, alegătorii occidentali par să fi luat contact nefiltrat cu realitatea escamotată, decenii la rând, de extrema stângă apuseană. Cea din urmă a ascuns-o în ideea că, dacă li se spune destul de strident și de suficiente ori ”cretinilor” de occidentali că nu le pot da votul unor prezumtivi ”fasciști”, neo-marxiștii se vor putea eterniza la putere și distruge, bucată cu bucată, civilizația.

Iată ce se pregătește se facă alianța comunisto-islamistă a lui Jean-Luc Melenchon: să perpetueze, cu ajutorul stângii aparent ”centriste”, sistemul menit să anihileze definitiv și irevocabil lumea apuseană a democrației de sorginte iudeo-creștină, prin blocarea oricărei viitoare schimbări politice franceze reale.

Rămâne de văzut ce se va întâmpla în al doilea tur de scrutin, spre care bătuta trupă a lui Macron pornește cu 20 la sută, sperând pios la o ”largă coaliție împotriva extremei drepte”, (dixit Macron) – în vreme ce gaulliștii au numai 10 procente și vor construi o alianță cu Adunarea Națională a lui Jordan Bardella.  Dacă obțin destule mandate.

Or, e foarte probabil ca parlamentul să se vadă, în urma celui de-al doilea tur de scrutin, blocat. Franța riscă să devină prea puțin guvernabilă, iar Europa să se resimtă grav. La fel, întregul Vest.

Criza actuală e una a presei progresiste, a jurnaliștilor corectitudinii politice din massmedia de stânga, a ideologilor care au vopsit gardul până a dispărut din vederea oricui leopardul.

Această presă a edulcorat realitatea sistematic, ani la rând, tabuizând dezastrul imigrației islamiste. Mai nou a pictat-o, dimpreună cu președintele republicii, în culori extrem de sumbre, alarmând poporul împotriva unui iminent ”război civil”, ceea ce a întărit puternic extremele. Nu mai puțin hidos a zugrăvit dreapta, uitând să evidențieze voința extremei stângi de a dezarma poliția, de a promova imigrația, de a ridica pe scut antisemitismul și terorismul.

Realitatea denaturată, falsificată, disimulată, obișnuiește să se răzbune. Iese tiptil sau, după caz, zgomotos, cu furia Eriniilor și spume la gură din gaura în care a fost ascunsă pe furiș. Și se răzbună sângeros. Oalele sparte le vor plăti europenii, americanii și, nu în ultimul rând, ucrainenii.