Se comportă bine Vestul? Dar Moldova și România? Nu se vede oare clar cine e Putin, ce vrea el în Ucraina și ce orchestrează pe moment propaganda rusă în Occident, în pragul iernii? Cum ar trebui calibrată replica militară la toate acestea?
Dacă tot e clar că nu se poate face pace cu regimul Putin, de vreme ce în dictator, impulsionat cum e de voința de a rămâne la putere prin exhibarea de victorii, ca și de propria ideologie nazist-imperialistă, nu se poate avea încredere, de ce nu e combătut fără milă? De ce nu-i e contracarată armata mai susținut? De ce s-a frânat de la Washington – așa cum pare – ofensiva Ucrainei în sud?
Ce e cu Vestul, împotriva valorilor căruia poartă Kremlinul război? De ce nu face totul spre a-l debarca rapid pe tiran? Nu știe că iarna și greutățile energetice și economice bat la ușă? Ignoră faptul că, în anumite zone, s-au și instalat, alimentate de ultimii 12 ani de falimentare politici economice de stânga și de îndatorare, precum și de împuternicirea economiei chineze? Nu înțelege că aceste greutăți alimentează masiv dorința multor occidentali cu creierul sistematic spălat de puternica maskirovkă moscovită, de a se pune capăt sancțiunilor?
De ce nu se contracarează cu folos, în Apus, mitul pus eficient în circulație de dezinformarea rusă, potrivit căruia problemele economice ale Occidentului ar fi fost generate de susținerea Ucrainei și de sancțiuni, când de fapt sunt net mai vechi și datează din anii progresiști trecuți? Și de ce nu se traduce în termeni militari corolarul situației politice și diplomatice actuale?
Drôle de guerre: ciudata ofensivă din Herson
Circulă informații nesigure, contradictorii și, în parte, greu de confirmat, potrivit cărora ofensiva din Herson n-ar fi despre recuceritul rapid teritorii, ci despre măcinarea, degradarea și mărunțirea forțelor inamicului și despre distrugerea logisticii lui. În astfel de termeni s-a exprimat recent consilierul președintelui Zelenski, Arestovici, în Wall Street Journal. Iar alte informații din mediile de peste ocean, atribuite unor surse oficiale, acreditaseră anterior ideea că li s-a dat ucrainenilor, de la Washington, ”sfatul” de a-și cruța forțele, de a acționa prudent și de a nu înainta rapid.
Aceste informații sunt plauzibile. Și, concomitent, neliniștitoare. Căci amintesc de drole de guerre, inepta pasivitate militară anglo-franceză din debutul celui de-al Doilea Război Mondial. În ce-i privește rușii nu se supun unor astfel de sfaturi temporizatoare și își mențin constantă presiunea ofensivă enormă în Donețk, pe direcția Bahmut și Avdiivka, de pildă. Doar aruncarea lor din Herson ar schimba datele problemei și le-ar amplifica nevoia de a-și consolida apărarea în sudul încă ocupat și de a-și retrage din unitățile participante la ofensivă, în est.
Nu mai puțin alarmantă e lentoarea inexplicabilă cu care Occidentul oferă Ucrainei armele ofensive necesare operațiunilor de recucerire a teritoriului ocupat. Nici acum n-au ajuns în Ucraina tancuri de ultimă generație de tip Abrams, din dotarea forțelor americane, ori Leopard 2, din a celor germane. Ori tancuri franceze și britanice.
Par mari și confuzia, și abulia, și incompetența în Vest. De pildă, incompetența militarilor din Pentagon care, debusolați de anii de antimeritocrație și de degringoladă a valorilor de peste ocean , au spălat putina din Afganistan acum fix un an, într-o manieră absolut catastrofală.
Dacă ei sunt cei care le dau sfaturi militare luptătorilor ucraineni din Herson poate ar fi bine să se abțină. Alți militari americani mai competenți par a da sfaturi mai bune.
Se aude oare, în Moldova? Sau la București?
Generalul-maior Ben Hodges, ex-comandantul forţelor terestre ale SUA din Europa, și-a exprimat opinia potrivit căreia ar fi „poate e timpul ca Ucraina şi Moldova să rezolve problema Transnistriei acum. Kremlinul chiar nu se poate opri în acest moment. Vrea poporul din Transnistria să fie legat de un cadavru care e în prezent Rusia? Este speranţă pentru un viitor pozitiv pentru el?”
Din prima zi a războiului ar fi trebuit să fie clar ca lumina zilei că o victorie a Rusiei în Ucraina ar fi un pericol mortal pentru Vest. Iar rațional nu pot încăpea dubii că o astfel de izbândă militară ar fi urmată de o agresiune asupra celorlalte republici ex-sovietice neincluse în NATO și necontrolate complet de Kremlin, așa cum Moscova controlează Belarus. Moldova a insistat însă asupra neutralității ei de carton, de parcă Rusia ar avea nevoie de pretexte ca să atace și să încerce să refacă imperiul sovietic, a cărui dezagregare o plânge dictatorul mai mult decât orice.
Din capul locului ar fi trebuit să fie clar și la București că e legitim să se anunțe că Moldova reprezintă o zonă de interes special pentru România și să i se acorde ajutoarele militare necesare să-și apere integritatea. Care e încălcată pe moment doar de prezența resturilor armatei a 14-a din Transnistria, resturi care, conform dreptului internațional, n-au ce căuta în Republica Moldova.
Mai multă determinare, mai puțină abulie domnilor!
La 24 februarie 2022 Rusia a sfâșiat și aruncat la gunoi și ultimele frunze de smochin acoperindu-i rușinea în materie de respect față de prevederile dreptului internațional. Odată cu hidosul război de agresiune declanșat și purtat cu tot cortegiul său de crime de război și împotriva umanității în contra Ucrainei, Rusia nu mai are dreptul să reclame niciun fel de considerație, respect și politică prevenitoare. Din unghiul Moscovei, e de mult care pe care.
În replică, Vestul și țările esteuropene vizate de agresiune au datoria de a se apăra cât mai eficient, nu de a se căciuli și umili în fața unui tiran care nu cunoaște decât limbajul forței și al violenței.
În acest context, ascunsul pudic după deget nu doar că nu ajută, ci întârzie adoptarea măsurilor în stare să conducă la rapida înfrângere a trupelor ruse, la retragerea lor dezonorantă din Ucraina și Moldova și la consecutiva lor răzbunare prin debarcarea regimului Putin care le-a trimis, prost plătite și prost pregătite, la colonialism, la crime și la moarte morală, dacă nu și la moartea fizică.
E bine ca abulia și frânele occidentale să înceteze imediat. Trecerea timpului îi favorizează pe moment pe ruși. Noi cuceriri ale Moscovei în est și noi întârzieri inexplicabile ale recucerii teritoriului strategic important din Herson ar avea nu doar foarte pernicioase efecte asupra moralului ucrainean, care este cheia rezistenței în fața agresiunii ruse, ci și asupra stării de spirit, esențiale pentru perpetuarea sancțiunilor, a unor largi segmente ale națiunilor occidentale.