Neorinocerizarea (I)

Mă frământă oleacă de compasiune pentru teoreticienii putinismului subtil, inși parcă neorinocerizați, care se închină la Putin vituperând împotriva clarității morale, ai cărei apărători ar fi chipurile ”gardieni maligni autoselectați ai moralității publice”.

Aceștia, ”gardienii” autodesemnați ai unei ”morale” prezumtiv fanteziste, (nu criminalii lui Putin) ar fi asasinii libertății, căci ar condamna ”imaginari” fasciști și ”putiniști”, cum am auzit spunându-se. Atari osândiri ar fi o nouă formă, de dreapta, a corectitudinii politice și a mișcării de extremă stânga, woke.

Aceasta din urmă e o mișcare în opinia mea totalitară. Dar ce e oare ideologia (fascist-filetist-ortodoxistă) în baza căreia și-a declanșat Putin războiul? Nu e de asemenea totalitară? Pe detractorii “gardienilor moralei publice“, nu îi interesează doar (sau prima facies) Putin, ci mai ales desființarea nemiloasă, sistematică a celor care îl condamnă clar.

Ce ar fi extrem de amuzant la această poveste, dacă n-ar fi tristă îndoctrinarea unor tineri de către niște tartori bătrâni, care se țin mai în fundal?

Faptul că preopinenții înjură din greu, tocmai în numele libertății individuale, ”discernământul” și îi insultă ca ”gardieni autoselectați” pe oamenii reclamând claritatea morală (adică facultatea de a i se spune criminalului: ”criminal” și de a nu fi confundat făptașul cu victima).

Ei, ”liberalii” cenzori ai clarității morale, sau ai celor ce practică discernământul, nu suportă să li se aducă atingere libertății prin îngrămădirea lor colectivistă (totalitară) într-o colectivitate infamantă (de fasciști și putiniști). Întrucât simt enorm și văd monstruos, li se pare că a se spune pe nume activității lor ideologice e echivalentă cu a-i plasa după niște gratii.

Dar faptul că ei îi îngrămădesc pe adversarii lor după gratii, într-un grup infamant, declarând ”gardieni autoselecționați cu caracter malign” (un apelativ parcă nu mult mai puțin odios decât cel de fascist) pe cei care consideră măcelul de la Bucea, Irpin sau Mariupol a fi terorism și genocid, asta nu-i deranjează. Quod licet Iovi non licet bovi.

Dacă vreun profesor de înalte studii le-a spus că e bine să gândească așa, păi de ce să-și mai chinuie ei neuronii oricum suprasolicitați să realizeze că se fac vinovați de acuze și gândire colectivistă tocmai când încearcă să se apere de acuza de putinism pe bază de liberalism? De ce să se chinuie să înțeleagă că fac exact ceea ce afirmă a fi rău la cei pe care îi învinuiesc cu aplomb și zel?

Pildele solomonice ne recomandă să nu răspundem ”nebunului după nebunia lui, ca să nu semănăm și noi cu el.” Dar să-i ”răspundem nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept”. 

Ce tratament trebuie să li se aplice veselilor teoreticieni colectiviști care se dau liberali (un joc mai vechi, inventat în SUA) când de fapt apără indefensibilul? Anularea? Nu! Compasiunea. Și dialogul. Poate se vor trezi și vor realiza cât de intenabile și ridicole și confuze moral pot fi, la rigoare, teorii la care au fost momiți din lenea de a gândi, teribilism, sau poftă de simetrii inexistente.

(Va urma)