De ce-i era frică n-a scăpat. Un individ s-a repezit la Salman Rushdie și l-a înjunghiat în gât pe scriitor. Era pe o scenă din New York. Prozatorul britanic de origine indo-pakistaneză, condamnat la moarte pentru Versetele sale Satanice acum 33 de ani, într-o fatwă islamistă a ayatolahului Khomeiny, șef de facto al statului iranian, dădea un interviu. N-a apucat să-l sfârșească.
De la fatwa (decizia religios-politic-judiciară a dictatorului iranian, osândindu-l la moarte) Salman Rushdie a trăit ascuns și sub protecția poliției. Care pare să nu-l fi protejat, iată, bine deloc.
E adevărat că o securitate de 100% nu există și nu poate exista. La fel de adevărat este că libertatea, extrem de prețioasă fiind, implică și asumarea unor riscuri. La rigoare chiar și a unor riscuri mari.
Rănit, scriitorul a fost transportat la spital, relevă BBC. Teroriști islamiști iranieni au încercat recent să atenteze tot în SUA, la viața altor personalități, între care jurnalista și disidenta persană Masih Alinejad și fostul consilier de securitate al Președintelui Trump, John Bolton, care a fost și ambasadorul american la ONU. Pe capul său, Iranul fundamentalist islamic și terorist pusese un preț de 300.000 de dolari.
Dar Salman Rushdie, mai mult decât John Bolton, e și un simbol. Scriitorul indo-pakistanez amenințat de atâta amar de vreme de un regim teocratic, totalitar, e simbolul libertății de exprimare, care constituie temelia democrației liberale și parlamentare, fundamentul și condiția sine qua non a unei existențe omenești libere și demne. Rănirea sau asasinarea acestui simbol e, prin urmare, o crimă pe care o țară ca America nu și-o poate permite.
Dar uite că și-a permis-o. Nu America mult hulitului Trump, ci a lui Biden și a FBI-ului ministrului justiției Garland, care are mult timp de percheziții spectaculoase și politic scandaloase, dar nu și agenți suficienți să-l apere pe un scriitor amenințat de islamiști, pe capul căruia un stat terorist a pus un premiu exorbitant. Și e oare de mirare că atentatul a avut loc în metropola New Yorkul?
New Yorkul, ca și alte mari orașe americane conduse de stânga democrată, de felul metropolelor Chicago, San Francisco și Los Angeles au devenit scena unei criminalități nu doar crescânde, ci de-a dreptul debordante, din pricina tot mai anemicei finanțări a poliției, lăsate fără bani și tracasate în justiție pentru te miri ce în baza preceptelor ideologice ale extremei stângi. Ca și din cauza impunității acordate cu tot mai amplă și inexplicabilă generozitate multor răufăcători.
Că înjunghierea are loc în parcă tot mai epuizata Americă nu e un fapt uimitor și din alte motive. Ani de zile, administrația Obama a dat nas Iranului integrist, cot la cot cu alte guverne occidentale de stânga, inclusiv și mai ales cabinetele Merkel și executivele Hexagonului. Or toate știau că Teheranul sponsorizează terorismul global, negocierile cu Vestul n-au redus apetitul ayatolahilor și Gărzilor lor Revoluționare pentru crimă și terorism, cum just observa Garry Kasparov.
Dar nu e America, precum statele vesteuropene. SUA conduc lumea liberă. Și o conduc tot mai rău. Așa cum se gestionează catastrofal și pe ea însăși, de vreme ce nu mai are de doi ani de zile o graniță de sud funcțională. Așa că SUA s-au umplut de imigranți ilegali. Între ei și spioni, teroriști, ori sabotori expediați în misiune, peste ocean, de inamicii Americii.
Iar slăbirea ei înspăimântătoare, din cauza unei conduceri ideologizate, desprinse de realități din cauza himerelor și fumurilor ei progresiste, o slăbire vizibilă în îndrăzneala cu care Iranul, China comunistă și mai ales Rusia sfidează superputerea, de la retragerea ei în debandată din Afganistan încoace, au nimicit descurajarea, anemiind întregul Vest.
Rezultatul? Lumea liberă se scufundă în crize, haos, recesiune, violențe, atentate și război.
Nimic n-ar fi vrut Salman Rushdie mai mult decât să ducă o viață normală. S-a bazat probabil pe faptul că ea ar putea fi posibilă într-o țară încă liberă și de stânga, așa cum îi plăcea lui să fie America. Salman Rushdie pare să fi căzut pradă nu doar atentatorului său (care l-a lovit cu cuțitul în ură, de 10-15 ori, înainte de a fi arestat de un polițist la Chautauqua, unde se derula manifestarea). Și n-a devenit doar jertfa unei Americi istovite, vlăguite și debile. Ci și victima propriilor sale iluzii.
Un gând despre „Salman Rushdie, atentatul și America”