La Băile Tușnad, Orban a declarat că ”strategia în războiul din Ucraina a eșuat”. Și că ne-am afla ”într-o mașină care are pană la toate roțile”.
Orban delirează. Strategia (occidentală) în războiul din Ucraina n-a eșuat. Mai întâi pentru că, mult timp, nici n-a existat. A fost schițată abia după naufragiul Rusiei la Kiev, dar e departe de a fi clară, univocă, imuabilă și irevocabilă. Din contră, e schimbată după cum bate vântul.
Apoi, pentru că războiul din Ucraina e departe de a se fi încheiat, cum și-ar dori premierul maghiar. Care, în mod evident, mizează pe victoria Rusiei. Fiindcă, la fel ca dictatorul rus, o percepe ca pe o înfrângere a Vestului și a valorilor ”post-occidentale”, cum le zice Orban cu dispreț.
Sancțiunile care n-au eșuat. Sau mai rămân de evaluat
Liderul de la Budapesta aiurează și pentru că sancțiunile chiar funcționează. Ele îngreunează accesul Rusiei la produse ale tehnologiei de vârf, de care are nevoie pentru producția ei de rachete de croazieră.
Aceste sancțiuni oricum n-au cum să fie evaluate deja. E nevoie pentru aprecierea eficienței lor de o respirație foarte lungă. În istorie s-a dovedit că unele sancțiuni funcționează uneori. Altele, alteori, mai puțin.
Mai grav e că acelea impuse Rusiei sunt incomplete, între altele pentru că Germania și Ungaria n-au renunțat la importurile lor de hidrocarburi rusești. Iar politicile economice ale unora dintre puterile occidentale, masiv grevate de obsesiile ideologice ale extremei stângi ostile extracției de petrol, gaz și cărbune au dus la scumpirea lor absurdă la burse. Fapt de care beneficiază cu nerușinare tocmai Rusia.
Or, a afirma, ca Viktor Orban, că niște sancțiuni pe care le torpilezi chiar tu nu ar funcționa este chiar culmea cinismului.
Greșeli elementare de logică și de etică ale premierului maghiar
Nu mai puțin absurd e să afirmi că ”strategia Europei” ar fi ”eșuat” pentru că ”guvernele din Europa se prăbușesc ca piesele unui joc de domino” și ”prețurile la energie au crescut”. Ceea ce ar reclama ”o nouă strategie”. Lipsa de legătură și de logică a acestor propoziții (despre guverne care se prăbușesc de altfel, în realitate, din cele mai diverse motive și nu neapărat din cauza Ucrainei) e prea evidentă ca să necesite multe comentarii.
De domeniul fanteziei e și afirmația că Ucraina n-ar putea câștiga războiul ”pur și simplu pentru că armata rusă are o dominație asimetrică”. În ciuda acestei dominații, Rusia a fost înfrântă la Kiev. Și nimic nu împiedică Europa și America să pună capăt asimetriei. Cu asentimentul Ungariei lui Viktor Orban, desigur. Sau fără el.
Căci Orban e puternic izolat în Europa. A devenit nefrecventabil și pentru propriul lui Grup de la Visegrad. Ca și pentru baltici. Realizează oare Orban ce rău face, astfel, imaginii maghiarimii de pe continent? Potrivit lui, cehii și slovacii s-ar fi îndreptat spre vest fără să realizeze că și-ar fi ”pus caii într-un grajd care arde”.
Ba, vă înșelați domnule Orban. Au înțeles exact, ca și polonezii și balticii, ori bulgarii și românii, că incendiul a fost aprins (iar, ca de atâtea ori) la Moscova și că e obligatoriu să încercăm să-l stingem împreună, că solidaritatea nu e facultativă, dacă vreme să supraviețuim într-o lume a normelor și regulilor, nu să ne comportăm ca niște barbari. Ori ca adolescenți teribiliști în clasa europeană pe care o terorizăm, cum faceți dvs, domnule Orban.
Mai minte liderul de la Budapesta de îngheață apele când afirmă gogoașa sfruntată potrivit căreia ”rușii ne-au spus cererile lor: fără aderarea la NATO a Ucrainei și fără arme cu rază lungă de acțiune care să ajungă pe teritoriul său. Occidentul nici nu a vrut să negocieze despre asta. Acest refuz a declanșat războiul”.
În realitate, din păcate, altfel decât sugerează ipocritul și fățarnicul Orban, Occidentul s-a dat de ceasul morții să negocieze. Și nimeni n-avea de gând în Vest să admită aderarea Ucrainei la NATO. Kievul fusese refuzat constant de NATO din 2008 încoace. Iar Putin știa prea bine acest lucru. Ca și Orban, mincinosul lui de serviciu. Care, la Băile Tușnad, a plătit în bancnotele propagandei ruse nota de plată pentru cele 700 de milioane de metri cub de gaze suplimentare, cerșite nerușinat de Budapesta la Moscova.
Pe de altă parte, dacă Orban chiar crede că stă într-o mașină cu pană la toate cele patru roți” și ”e clar că războiul nu poate fi câștigat în acest fel”, e și mai limpede că are alternativă. E dreptul Ungariei să părăsească acest automobil defect, să iasă din NATO și să spună adio UE. Poate vrea Orban să apere și ceea ce crede el a fi creștinătătea, dislocându-și trupele în Ucraina ca să lupte de partea Rusiei fasciste.
Nu vrea asta? Atunci premierul ei să nu se comporte la Băile Tușnad ca un derbedeu de ultimă speță, complice cu cel mai sângeros criminal în masă și de război din Europa, de la Hitler încoace.
Orban și eurocrații progresiști
Din păcate, însă, Orban are dreptate să înfiereze eurocrația. Talentul ei de a-i vexa pe europenii conservatori n-are egal. Sunt absurde și extrem de contraproductive războaiele pentru cauze ideologice ”de gen” și migraționiste pe care insistă să le poarte forurile europene, tot deschizând proceduri de infringment în contra Budapestei.
Și la Bruxelles ar trebui să se știe cât de importantă e unitatea Europei. Și că un segment substanțial din cea răsăriteană și creștină e ademenit în tabăra lui Putin de exagerările sistematice, de sorginte ideologică, ale ultraprogresistei elite de stânga care domină parte din forurile europene.
Or, agitpropul rusesc abia așteaptă manifestări de progresism extremist ca să-și completeze arsenalul propagandistic și dezinformator anti-occidental. Nu se știe, deci, de ce eurocrații le livrează muniție unor Putin și Orban.
O dată în plus, birocrații de la conducerea Europei se arată între altele complet lipsiți de tact, de competență și de adecvare tactică și strategică și, deci, nedemni de înaltele lor funcții. Rușine și lor, nu numai lui Orban.