În Ucraina, liderul de la Kremlin nu exersează pentru prima dată materializarea unui genocid. E de felul celor care combină brutalitatea asasină cu suplețea și inteligența, puse în aplicare, între alții, de Stalin. În Cecenia și în Siria, Putin a exersat silitor în activitatea de criminal în masă. Nenorocirea e că, în ambele conflicte, și-a dobândit scontata victorie.
Nu mai puțin dezastruos e faptul că, după ce s-a impus, a rămas nepedepsit. Ceea ce, din vina integrală a Occidentului, l-a stimulat să-și aplice fără frică metodele și în Ucraina. Ale cărei disociere de Rusia și orientare spre Vest, spre libertate și democrație i-au stat tiranului în gât.
Genocidul ucrainean și frânele lui
E cert că hărnicia lui genocidară și-ar fi dat mai din plin roadele otrăvite în Ucraina, dacă forțele de apărare ale țării atacate n-ar fi rezistat eroic primului șoc al agresiunii, întârziind materializarea proiectului său totalitar de omor de popor. E posibil să-i frâneze proiectul asasin întrucâtva și faptul că războiul declanșat în Europa, la doar câteva ore de mers cu mașina din Apus, a traumatizat Vestul profund, determinându-l să fie mai atent decât în trecut și să-i dea victimei, fie și parcimonios și insuficient, niște arme de apărare. Și dacă internetul, digitalizarea și rețelele sociale n-ar fi transportat în timp real imaginea ororilor pe care le săvârșește. Care însă îi și ajută pe asasini, acolo unde și în măsura în care imaginile răspândesc teroarea, accelerând emigrarea și accentuând, la rigoare, eventuala propensiune spre cedări.
Poate cel mai avizat expert în genociduri din vestul Europei, Gunnar Heinsohn, se întreba recent dacă ”Putin” nu e, de fapt, ”la al doilea său genocid”? Putin, reliefa el într-un articol apărut recent în Germania, pe site-ul achgut.de, este ”primul genocidar din istorie care după cel din Cecenia, săvârșit între 1999 și 2009, se apucă de al doilea genocid, sub pretextul nobil al blocării unui presupus genocid în estul Ucrainei”.
Pretexte și newspeak
Heinsohn, care a scris pagini memorabile și despre Holocaust, în speță despre teoriile privind motivația naziștilor, aflată la baza exterminării evreilor europeni mai scrie: ”Putin și-a întrebat juriștii, dacă există un motiv legal pentru declanșarea unui război de agresiune. Ei n-au reușit să-i indice decât Convenția pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid a ONU, ale cărei țări semnatare, inclusiv Rusia, sunt obligate să pună capăt nu doar să pedepsească un genocid”.
Heinsohn crede, fals, că absurda acuză de ”genocid în Donbass” lansată de Putin la adresa Ucrainei, ca și evitarea termenului de război sau invazie ar fi avut drept cauză căutarea unui pretext care să justifice războiul său de agresiune. Am arătat repetat care e sensul ideologic real al tuturor acestor aparente bizarerii de newspeak. Acuza de genocid, similară celei folosite de Hitler împotriva evreilor pentru repetata justificare voalată a Holocaustului, sau de Stalin, pentru a legitima, ca ”inamici de clasă ai poporului”,”lichidarea chiaburilor”, în fapt exterminarea în masă a țărănimii ruse independente, e folosită și de Putin spre a-și acoperi propriile intenții genocidare.
La fel se explică și utilizarea obsesivă a termenului de ”operațiune specială” în loc de război. Așa cum au confirmat oficiali ruși, nu se poartă război împotriva propriului popor. Iar pe ucraineni, ideologia totalitară compozită, nazist-bolșevic-ortodoxistă a Rusiei lui Putin, îi clasifică drept ruși. Prin urmare, cei care nu admit această clasificare sunt dușmani ai poporului, de zdrobit cum obșinuia idolul lui Putin, I.V.Stalin, să-și zdrobească și inamicii imaginari. Sau Hitler pe evrei.
Definiția termenului de genocid
Acest limbaj are utilitatea lui. Lumii normale îi demonstrează că genocidul în Ucraina e planificat. Căci nu poate trece drept genocid un omor în masă care nu are scopuri genocidare. Cum se definește genocidul? Codul penal românesc o face așa:
”Infractiunea constă în săvârșirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup național, etnic, rasial sau religios, a vreuneia dintre următoarele fapte: uciderea membrilor colectivității sau grupului; vătămarea gravă a integrității fizice sau mintale a membrilor colectivității sau grupului; supunerea colectivității ori grupului la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică; luarea de măsuri tinzând la impiedicarea nașterilor în sânul colectivității sau grupului; transferarea forțată a copiilor aparținând unei colectivități sau unui grup, în altă colectivitate sau alt grup”.
Ajung 52 de victime, ca în gara din Kramatorsk, pentru a corespunde definiției de genocid? Desigur. Dacă intenția genocidară e dată. Pentru că, potrivit definiției autorului Convenției ONU, Rafael Lemkin, el însuși un supraviețuitor al genocidului nazist asupra evreilor și al celui săvârșit de regimul stalinist asupra elitei poloneze, această cea mai gravă crimă scoasă în afara legii de dreptul umanitar și internațional are loc chiar și când numai o parte dintr-un grup urmează a fi asasinat.
Antecedente istorice
Înainte de a se dezlănțui în Holocaust, iar rușii lui Stalin în genocidurile care au însoțit războiul mondial, ambele regimuri au trecut la exterminarea poporului polonez. Gunnar Heinsohn evocă, în context, așa-zisa ”operațiune specială” zisă ”Intelligenzaktion” – ”Acțiunea intelectualitatea” a regimului nazist, în speță asasinarea elitei academice poloneze de către nemți, în toamna anului 1939, precum și lichidarea celeilalte părți a elitei poloneze la Katyn, în 1940, de către NKVD-ul rus.
Unul din semnatarii ordinului de genocid de atunci, Kalinin, a fost onorat de Stalin prin rebotezarea Könisgbergului, numit azi, vai, Kaliningrad, relevă Heinsohn. Putin, scrie el ”combină din 1999 două metode genocidare. Omoară elita politică și culturală cecenă pe model sovietic. Concomitent, a răpit și asasinat 5.000 de tineri ceceni (400.000 de mii, dacă ar fi fost nemți, raportați la populația germană) preluând și metoda ”războiului murdar” purtat de junta argentiniană. În ”guerra sucia” dictatura militară de la Buenos Aires a arestat și ucis cel puțin 9000 de militanți ai revoltei stângii, punând astfel capăt mișcării studențești argentiniene”.
În acest fel, Putin a lichidat avantajul demografic al unei populații cecene, ale cărei femei aduceau pe lume, în medie, net mai mulți copii decât rusoaicele. În acest fel, crede Heinsohn, fondatorul ”Institutului Rafael Lemkin” la Universitatea Bremen, primul institut de cercetare a genocidului din Germania, al cărui director a fost, până în 2009, Putin crede că va scăpa de soarta puterilor coloniale europene. Care și-ar fi pierdut imperiile din cauza diferenței demografice dintre popoarele colonizatoare și colonizate.
Adevăratul motiv al genocidului și replica occidentală adecvată
Din nou, Heinsohn se înșală. Pierderea coloniilor s-a datorat în mare măsură liberalizării societăților apusene. Puțini oameni și încă și mai puține popoare își doresc regimuri care să le acorde libertăți. Pentru că ele implică responsabilități. Care sunt greu de dus și neplăcute.
Putin promite să ia jugul libertății de pe urmărul ucrainenilor. Iar ei, ce popor ingrat, îl tot refuză. Păi n-au meritat ei o represiune de zile mari? Un genocid de pomină? Aplaudat de rinocerizați subțiri, dar frustrați și ranchiunoși, sau plictisiți, care abia așteptau marea schimbare totalitară, cu evenimente care să-i scoată din amorțeală și să le arate lor, liberalilor occidentali, pisica, Putin își transpune în Ucraina genocidul stalinist de tip Katyn și cel nazist, materializat în Intelligenzaktion.
De ce și-a demarat Putin acțiunea? Nu pentru că i-ar fi fost frică de destrămarea imperiului rus. Nici doar pentru că vrea să-i refacă întinderea maximă de odinioară. Ci pentru că, la fel ca o parte din intelectualii și artiștii care-i mănâncă din palmă, e un mare furstrat. Unul din categoria superegoiștilor și a ”ambițioșilor cu oportunități nelimitate” cum îi descria Eric Hoffer pe unii din adepții mișcărilor de masă. Putin se detestă cel târziu de când a intrat ca agent al KGBului în contact cu civilizația apuseană, la Dresda sau aiurea, probabil însă din copilărie. Așa că a simțit nevoie să-și anuleze eul precar, punându-l în slujba unei cauze chipurile sfinte, spre a face în fine, prin hipercompensare, ceea ce depășește fleacurile obișnuite cu care se îndeletnicesc alți lideri.
El, marele Putin, Stalin, Ivan cel Groaznic și Stalin redivivus vrea să facă istorie. Și, ca atare, vrea s-o facă în stil mare. Prin genociduri repetate, dacă e nevoie. Și prin ceea ce sluga sa, patriarhul kaghebist Kiril, a numit ”un război metafizic”. Al cărui debut este în Ucraina.
În scopul dezucrainizării și rusificării, regimul Putin nu răpește și asasinează doar primari ucraineni și familiile lor, ci caută în operațiuni îndelung planificate și alți membri ai elitei culturale sau politice. De pildă ziariști, șantajându-le familiile, dacă nu apar și nu se predau trupelor invadatoare.
E timpul să se spună acestui nou genocid comis de ruși pe nume. E timpul să se ia măsurile necesare (militare) ca să fie împiedicat. E timpul, întru salvarea omeniei, ca inșii care-l săvârșesc (și cei care le dau ajutor propagandistic și ideologic) să fie avertizați că nu se vor putea ascunde nici în gaură de șarpe, spre a scăpa de binemeritata lor pedeapsă. Dixi et salvavi animam meam.