Când ai să te revolți? Niciodată?
Când ai să le ceri socoteală pe de o parte turnătorilor gângurind despre ”găina care naște pui vii”, iar apoi celor care pretind că apără ”democrația” și găsesc ”crime” oribile de osândit pe bandă rulantă la niște bieți conservatori, dar suferă de orbul găinii când e vorba de nazismul stângii?
Da, ai auzit bine. Și stânga transpune politici identitare. cele atât de dragi nazismului.
Când te vor scandaliza predicțiile false ale ”suveraniștilor” falși, care te-au asigurat că, la Casa Albă, s-a și hotărât că ”turul doi” ți se dă ”ânapoi”? Iar casele nu vor costa (pe alții) decât 35.000 de euro, dar vei beneficia tu de ele gratis, dacă iese Simion președinte?
Când te vor apuca pandaliile?
Când te vei enerva că ești sistematic mințit cu privire la trecutul țării tale, astfel ca viitorul pe care speri că-l vei avea să nu fie edificat pe nisipuri mișcătoare?
Când te va scoate din sărite faptul că, pe măsură ce uiți să citești, creierul tău, sprijinit pe like-uri și neant, devine tot mai lavabil, iar ideile tale se prefac în conținut de hazna, de fosă septică și vidanjă?
Când le vei reclama explicații președintelui tău și înalților magistrați care ți-au distrus statul de drept și speranțele de reformă, vrând să știi de ce te prigonesc și îți fură nu doar partidul pe care l-ai vota dacă ai fi întreg la cap, ci și toată justiția, cu tot cu viitorul țării?
Când îi vei lua la întrebări pe influensării în gura cărora te tot uiți, de le-ai devenit aplaudac, dar care pentru un clic în plus nu îți servesc decât falsuri, plagiate și dezinformări, și te hrănesc abundent cu teorii ale conspirației, menite să smintească în tine și ultimul neuron sănătos?
Când vei realiza că e totuși ceva putred în Danemarca, nu doar în ”Românica”? Și că partidele cândva ”muncitorești”, ca și catedrele universitare din solda lor și a extremei stângi nu mai au treabă de mult cu proletarii? Căci nu sunt locuite decât de obsesia evreilor, a Israelului și a non-existentului ”genocid” din Gaza, dar de muncitori nu le mai pasă de mult!
Când ai să pricepi, despre pretinsul ”genocid”, că, dacă evreii ar fi vrut să-l comită, ar fi avut nevoie doar de câteva minute, de vreme ce Israelul e stat nuclear? Că israelienii n-ar fi exportat în fâșie cantități gigantice de camioane pline cu mâncare, apă și medicamente, și nu i-ar fi avertizat în veci pe civilii arabi, să se retragă din perimetrul în care cad bombele, expunându-și planurile militare?
Când ai să începi să faci legăturile și comparațiile necesare?
Când ai să te întrebi de ce se întind din nou, de această dată musulmanilor, curse precum cele în care au căzut cândva mulți români, când au aderat la un cult al morții ca al ”căpitanului”, în timp ce azi și progresiștii extremiști, și credincioșii islamici încep să îmbrățișeze pofta de moarte a Hamas, a Hezbollah și a Gărzilor Revoluționare iraniene?
Iată ce nota rivalul lui Codreanu, unul din intelectualii Gărzii de Fier, în speță Alexandru Cantacuzino cu privire la moarte și românism: ”un neam de oameni nepăsători de moarte e sortit unor biruințe nesfârșite…În lumea legionară noi nu numai că ne mândrim cu nepăsarea față de moarte dar ne fălim cu iubirea de moarte. Concepția legionară față de moarte se înfrățește, peste 20 de veacuri, cu învățămintele lui Zamolxis care a propovăduit printre geto-traci cultul nemuririi sufletului...(1)
Ce explicau liderii organizațiilor teroriste, islamiste, Osama Bin Laden și Hassan Nasrallah lumii întregi? Îi cita, în 2008, profesorul de drept de la Harvard, Alan Dershowitz, într-un articol intitulat ”Worshippers of death”. Îi relua, într-o recentă carte, istoricul britanic Douglas Murray (2), și el un autor dependent de adevăr ca toxicomanii de heroină: “Îi vom înfrânge (pe evrei) pentru că ei iubesc viața și noi iubim moartea”, a declarat Hassan Nasrallah, ”căpitanul” suprem al Hezbollah, oștirea islamistă de extremiști șiiți libanezi, interpuși ai Iranului. Care considera, ca și jihadiștii suniți, că dragostea de viață a occidentalilor ar fi ”marea lor slăbiciune”, din pricina căreia vor fi înfrânți. Mai spunea, tot Nasrallah: ”fiecare dintre noi își trăiește zilele și nopțile sperând mai mult decât orice să fie ucis de dragul lui Allah.”
După cum mai notează Alan Dershowitz, imediat după mega-atentatul terorist, islamist comis de organizația lui Bin Laden, al Qaeda, la 9/11, Osama îi spunea la rândul său unui reporter: “Noi iubim moartea. SUA iubește viața. Aceasta e marea diferență dintre noi”.
Ce-i de făcut în fața unui cult al morții?
Se cere refuzat politicos. Se cere învățat de la evrei. Să alegem viața și dreptatea, mai degrabă decât moartea și exterminarea presupusului ”inamic”. Dacă, vorba lui Douglas Murray, teroristul slujitor al unui cult al morții (cei care au atacat Parisul, Londra, New Yorkul și atacă tot mereu Israelul) ”își dorește, ca Nasrallah, atât de aprig moartea, să nu-i fie refuzată. Mai presus însă de orice, să i se răspundă cum răspund israelienii: ”da, iubim viața. Dar nu e slăbiciunea, ci forța noastră cea mai puternică”.
Când ai să pricepi, în fine, că, precum în anii 30, deși azi ai putea învăța din istorie, ești tratat de cretin și înregimentat fie la stânga, fie la dreapta extremă a spectrului politic, ori în radicalism islamic, în care ți se cer, invariabil, aceleași crime nihiliste: să-ți uiți identitatea și obârșia evreiască sau creștină.
Sau s-o ascunzi. Și să urăști statul evreu și pe evrei, pentru ca nimicirea lor să prefațeze distrugerea revoluționară a SUA, a Vestului, a întregii lumi libere. Să scoți la mezat drepturile individuale, spre a adera la un colectivism nazist, comunist, woke sau islamo-fascist. Ori, după caz, ”ecologist” sau putinist. Ori să construiești califatul. Orice, numai democrația nu.
Uite-te deci în ochii mei și spune-mi: când ai să înveți să-și identifici în fine corect prietenii și dușmanii? La calendele grecești? Să nu fie un pic prea târziu.
Dacă v-a plăcut acest articol, ne puteți susține printr-o donație.
Note (1) (”Între lumea legionară și lumea comunistă”, (Al. Cantacuzino, 1935, citat de Zigu Ornea, în ”Anii treizeci. Extrema dreaptă românească”) Editura Fundației Culturale Române, 1935, p 354).
(2) Douglas Murray, ”On Democracies and Death Cults: Israel and the Future of Civilization” (bestseller New York Times).
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.