Minciuna cu genocidul. Și cauza alunecării multora în extremism

În iunie s-au născut în Gaza aproape 3000 de nou născuți. Mai precis, potrivit ministerului sănătății controlat de Hamas: 2775. Ceea ce reprezintă, la o populație de peste 2.000.000 de oameni, o creștere de 1,4%.

Invalidarea demografică a gogoșii cu pretinsul ”genocid”

E o creștere naturală a populației net mai mare decât a Germaniei, unde rata natalității a scăzut la cca 1,3% în 2025, fiind cu 2,7% mai redusă decât în anul precedent.

Or, ”genocidul” din ”Gaza” pe care antisemiții și ”antisioniștii” îl tot invocă obsesiv, spre a profera învinuirea cea mai gravă și oripilantă, în societatea victimologică, capabilă a-i ponegri pe evrei, respectiv statul evreu, ar implica, dacă ar exista în realitate, ca populația (arabă a) fâșiei Gaza să scadă. Nu să crească. Și încă să crească mai mult decât populațiile europene.

Dar într-o lume în care bărbații pot ”naște”, iar biologia ”nu” joacă niciun rol în determinarea ”genului” și predilecțiilor lui, în care sexualitatea ar fi ”fluidă” și genul ”construit” ”social”, în care adevărul obiectiv chipurile ”nu” există, ci s-ar compune din ”adevărul tău” și ”al meu”, iar albii ar fi in corpore și inevitabil ”rasiști”, ce mai contează înțelesul cuvintelor?

Nimic. Decât când e vorba să întoarcem acest înțeles pe dos, ca să-i pedepsim cât mai dur pe părelnicii ”făptași”, care sunt de fapt victimele reale (precum evreii atacați de teroriști la 7 octombrie 2023. Sau americanii, la 9/11).

Și să-i răsplătim pe criminalii jihadiști, părelnicele ”victime” eterne ale  ”colonialismului” occidental și israelian, de parcă islamul n-ar fi cucerit jumătate din lumea antică după Hegira, ajungând până la Pirinei și până la porțile Vienei. Și de parcă societățile islamice nu i-ar fi tratat pe creștini și evrei – singurii nemusulmani tolerați în epoci clasice – precum ființe ”de rang inferior”. Și de parcă islamismul și extremismul n-ar cere azi exterminarea evreilor (între altele prin ”globalizarea intifadei”).

Anihilarea sensului termenilor

Distrugerea limbajului în siajul relativismului impus de postmodernism le-a nimicit multora gândirea, logica, psihicul, caracterul, familiile, comunitățile, națiunile și religiile. Gândim, vorbim, citim și respirăm minciuni, pretenții, conspirații. Toate au produs un mediu toxic numai bun să dezvolte irepresibil pervertirea tot mai bezmetică și mai greu de combătut din rețelele sociale, care ne atrage inextricabil spre hău, spre dezastre personale și colective.

Catastrofa e parafată de influencerii mincinoși către care ne repezim în speranța că ne-ar putea scoate din rahatul urât mirositor. Cel în care ne-au vârât chiar ei, sau ne-au introdus alții ca ei.

Și pentru că nu ieșim din el, cădem, frustrați, în recurenta capcană a extremismului. Reșuta lumii europene – iar de această dată și a celei americane – în extremismul anilor 30, în jihadism, un cult al morții amintind de legionarism, în neocomunism, în politici identitare, neonaziste, e cât se poate de evidentă. De ce s-a produs ea? – m-a întrebat un cititor.

Cauza căderii în extremism și antisemitism

I-am răspuns, pe scurt, că, în esență, pentru că, prostiți de o educație deficitară, mulți se simt atrași de extremism întru ipotetica ”rezolvare” a propriilor probleme. E foarte simplu să crezi că toate se rezolvă dacă dai vina pe ”evrei”. Și să te simți, astfel, bine.

În plus, suntem ființe imperfecte.

Suntem plini de invidie și de necaz pe martorii neajunsurilor noastre și ale înaintașilor noștri. Vrem să-i vedem eliminați, ca să nu ne împovăreze conștiința și să ne deranjeze în timp ce ne scufundăm în perversiunea la care aspirăm. În idolatrie și desfrânare, în pofta de sânge, în furt și mărturie mincinoasă.

Există, evident, o ieșire din criză și dezastru

Dar trebuie s-o vrem, să ne-o asumăm și să acționăm concret, curajos, riguros și consecvent, odată ce-am găsit-o.

Nu ne vom fructifica șansa de a ne salva ducându-ne în cap după profeții falși, care ne mint, ne ispitesc să-i credem salvatori, se cred ei înșiși mesia și ne cer ascultare. A le urma sfaturile e a ne scufunda și mai adânc în noroi.

Încrederea doar Dumnezeu o merită cu adevărat. Și cei care-I iau realmente în serios cuvântul și poruncile, străduindu-se efectiv, oricât de greu le-ar fi, să le îndeplinească în viața lor de zi cu zi, în așa fel încât să-și facă bine și lor, dar și, totodată, altora. Celuilalt. Și celorlalți.