Statele arabe din Golful Persic și, mai ales, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Qatarul și Bahrainul, care se opuseseră inițial războiului din Iran, insistă acum să nu se pună capăt operațiunilor militare înainte de a se curma răul șantajului islamist al mullahilor.
Și înainte ca regimul islamist iranian să nu mai fie o amenințare la adresa lor.
Această informație parvenită din partea unor oficiali reluați de Times of Israel e în firea și logica situației. Potrivit lor, statele arabe din regiune se opuseseră unui atac preventiv americano-israelian tocmai pentru că anticipaseră ceea ce l-a surprins pe președintele Trump: atacurile iraniene asupra lor.
Reiese clar că Iranul a comis o gravă greșeală de calcul, când a estimat că terorizarea țărilor arabe din Golf prin bombardamente cu drone și rachete le va împinge să exercite presiuni, care să determine Statele Unite să pună capăt intervenției militare pentru înlăturarea pericolului nuclear iranian.
Obiectivele inițiale ale războiului
Dar și America și Israelul s-au înșelat. Între țelurile lor de război n-a figurat asigurarea traficului naval în Strâmtoarea Ormuz. Care a devenit calul de bătaie al presei și elitelor politice internaționale.
Cum reliefa Israel Hayom într-un comentariu la obiect, obiectivele de război inițiale fuseseră distrugerea arsenalelor și fabricilor de rachete, a marinei mullhilor, a capacității principalului sponsor al terorismului internațional de a-și procura bombe atomice și de a teroriza finanțând și înarmând oștiri teroriste de dincolo de granițele iraniene.
La care Israelul a adăugat crearea condițiilor necesare debarcării actualului regim iranian.
De Strâmtoare n-a fost vorba. Și nu întâmplător, pentru că nici SUA nici Israelul nu-și procură țițeiul prin acest canal navigabil, blocat de mullahi, pe care însă țările NATO și alți aliați asiatici ai SUA, care-și importă aurul negru pe această cale, refuză să pună umărul să-l elibereze.
Impotență internațională
Doar 22 de țări și-au declarat propensiunea teoretică pentru escortarea de nave prin Strâmtoare.
Dar vorbele sunt ieftine. Faptele lipsesc. Și lipsesc mai ales faptele statelor direct implicate și atacate de iranieni. Cele din Golf, care așteaptă să li se dea mură-n gură victoria, fără ca ele să ridice un deget.
Ceea ce e deopotrivă absurd și intolerabil, de vreme ce în cauză sunt oamenii și banii lor, nu (doar și în primul rând) ai americanilor și israelienilor.
Întrucât mullahii se consideră victorioși dacă, la final de război, sunt în picioare și la putere, mai ales dacă mai controlează Strâmtoarea Ormuz, dictând prin intermediul sugrumării lui selective prețul global al petrolului, e util să li se ia jucăriile.
Să li se confiște controlul asupra Strâmtorii și, mai ales, să fie secerați și debarcați.
Dar acestea ar fi obiective raționale. Din păcate, mare parte din națiunile acut sau indirect amenințate de islamiștii iranieni par, irațional, a avea mai mari probleme cu Trump și cu democrația israeliană, decât cu teroriștii islamofasciști cu ambiții nucleare și capacități balistice de la Teheran, care bagă mâna samavolnic în buzunarul lumii civilizate. Și care distrug la pachet și economia globală, atacând totodată zilnic civili, cu rachete și bombe cu dispersie.
Ca atare, proști să fie americanii și israelienii, să scoată castanele altora din foc cu mâna proprie. Și s-o facă net mai mult decât au realizat acest lucru, jertfindu-și propriul sânge, până acum.
Mai bine însă, la rigoare, ”proști”, decât să lase treaba nefăcută, dacă și în măsura în care sunt în stare s-o ducă și singuri la bun sfârșit.
Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.