Să pregătim șampania? E Iranul pe punctul de a fi eliberat?

Să preparăm coliva pentru tiraniile răsăritene?

Amiralul Cooper, comandantul CENTCOM, a aterizat în Israel. În regiune s-a strâns, odată cu portavionul USS Abraham Lincoln, o forță militară americană considerabilă.

Pentru ce, dacă nu pentru regimul islamist iranian? Pentru ce, oare, dacă nu pentru o conducere de stat care, în răspăr cu avertismentele președintelui SUA, s-a dovedit și la ultimele proteste criminală în masă, bilanțul ei represiv fiind estimat de un ONG pentru apărarea drepturilor omului la 43.000 de protestatari uciși (cu tot cu copii și femei omorâte cu macheta sau toporul).

E posibil ca teocrația lui Khamenei să scape de o lovitură militară americană dură?

Greu de crezut. Concentrarea de trupe americane cu tot cu portavioane și escadre de F15, precum și cu baterii antiaeriene costă bani. Și anume foarte mulți. Or, președintele SUA e un om de afaceri. Un magnat nu obișnuiește să arunce cu banii pe fereastră.

Nici comandantul CENTCOM nu obișnuiește să aterizeze în Israel fără treburi urgente. Sau, cum afirma un preopinent israelian, ”ca să iasă la o cafea”. Ultima oară când ”s-a întâmplat” să aibă loc o astfel de vizită, protagonistul ei fiind generalul Kurilla, predecesorul lui Cooper la cârma CENTCOM, a început după câteva zile războiul de 12 zile. Război care a făcut zob apărarea antiaeriană a teocrației islamiste, iraniene, iar apoi arsenalele ei de rachete balistice și instalațiile nucleare, în care mullahii își coceau prima bombă atomică.

Trump știe, de asemenea, că iranienii și mulți alții așteaptă ca președintele SUA, care le promisese revoluționarilor că ”ajutorul e pe drum”, să-și țină, fie și tardiv, cuvântul, ca să nu mai fie luat peste picior și taxat drept laș, deci ”TACO”:  ”Trump always chickens out”.

Pe de altă parte, surpriza atacului s-a evaporat. Oare de ce s-a renunțat la ea?

”Curajosul” Khamenei se ascunde în cel mai fortificat buncăr care i s-a construit la Teheran.

Buncărele nu-l ajută, dacă americanii știu unde se află, cum nu i-au rezistat regimului nici instalațiile nucleare subterane de la Fordow, de vreme ce SUA dispun de bombe spărgătoare de buncăr și capacități de bombardament chirurgical.

Dar regimul nu e probabil să poată fi dislocat din aer. În schimb, declanșarea bombardamentului american va avea un efect rapid și un impact puternic și asupra poporului iranian și asupra celor care-l asupresc. Primii îi vor lua cu asalt pe cei din urmă, în măsura în care aceștia încă n-au fugit în Rusia, China, Qatar și Turcia, la aliații lor totalitari de la Moscova, Beijing și din Frăția Musulmană.

Iar cei din urmă tremură de acum, iar după debutul bombardamentelor vor dârdâi, căci poporul iranian nu-și dorește acum, în mod clar, nimic mai fierbinte decât să-i tragă la răspundere pe asasinii și violatorii islamiști de fetițe, de copii, de soții.

Nici americanii și nici europenii nu s-ar mai putea privi în oglindă pentru cazul în care cinismul învinge și regimul teocratic, terorist și genocidar de la Teheran rămâne nedebarcat.

Intră în scenă Moscova

Pentru Rusia, însă, pierderea Iranului e o catastrofă, o pierdere ireparabilă de proporții cu atât mai mari, cu cât marele ”strateg” Putin, a făcut-o de oaie. După ce ”a cucerit Kievul în trei zile”, Putin a pierdut pe toată linia, dovedindu-se nu un lider genial, ci un prost făcut grămadă. Rusia, care în 2014 era pe punctul de nu se mai putea mișca din loc de câtă putere adunase și de câtă lume civilizată speriase, n-a reușit să cucerească Ucraina nici după un conflict militar mai lung decât ”marele război de apărare a patriei” împotriva naziștilor.

În schimb, a pierdut în anii următori Siria, iar mai nou Venezuela. A ajuns preș de șters pantofii pentru China comuniste și silită să cheltuiască sume imense pe mercenari, ca să aibă cu ce se menține într-o ofensivă continuă, care a costat-o viețile prețioase demografic ale sutelor de mii din cei mai buni tineri ai federației, prăjiți, toți, pe front.

Vrea marele ”patriot” Putin să pună capăt prăbușirii în hău a Rusiei?

Ar fi normal să-i implore acum pe americani, pe care nu-i poate împiedica să elibereze, dacă vor, Iranul, să renunțe la debarcarea ayatollahului Khamenei, importantul aliat islamist al Kremlinului. N-ar fi exclus, în consecință, ca Putin să-i promită lui Trump marea cu sarea, în speță oprirea războiului din Ucraina, pentru cazul abandonării tentativei unei intervenții militare americane de amploare în Iran, în stare să-i îndepărteze de la putere pe mullahi.

Se derulează discuțiile ruso-ucrainene din Abu Dhabi sub aceste auspicii? Nu știm.  

Știm însă că propagandele tiraniilor răsăritene joacă tare și în Vest, și în Est. Agenții lor de influență nu se rezumă la a-i învrăjbi cât cuprinde pe partenerii americani și europeni ai relației transatlantice, propunând orientarea Europei spre China comunistă și spre sateliții Beijingului și Moscovei din Africa.

Aceiași agenți alimentează din greu, în extrema dreaptă apuseană, teoriile antisemite ale conspirației, potrivit cărora SUA ar acționa în slujba Israelului (fals, acționează în interes propriu, împotriva unui regim care a desemnat și America, și statul evreu drept ”marele ” și ”micul Satan”).

În același timp, victimele represiunii iraniene sunt reținute și se refuză preluarea și îngroparea lor de către familii, ca să se poată exhiba cadavrele lor în urma unui bombardament american și mobiliza extrema stângă din Vest împotriva operațiunilor militare americane, sau americano-israeliene, căci, iată ar ”costa vieți de civili”.

Ar fi de sperat ca americanii și europenii să nu se lase manipulați și să celebreze din răsputeri eliberarea poporului iranian. Viteaza națiune persană și-a meritat libertatea. Ar fi o tragedie fără seamăn să se mai amâne odată, sine die, dobândirea ei.