Orbecăielile SUA față de inamicii Vestului nu-l ajută pe Trump

Politica externă americană (de pildă față de Rusia și Iran) lasă mult de dorit. Și nu doar în privința intereselor americane pe eșichierul global.

Cel mai pernicios neajuns al politicii externe americane, cu bunele și relele ei, este că partea ei pozitivă are loc prin realismul trecerii la fapte necesare, dar prematur oprite, iar cea negativă, covârșitoare, printr-o percepție a realității colorate ideologic. Iar această ideologie este, în continuare, de stânga, deși administrația se consideră de dreapta.

Sub Trump, SUA au făcut o grămadă de lucruri problematice, dar și două fapte realmente bune, din unghiul intereselor Vestului, confruntat cu Rusia imperialistă și cu Iranul, dușmani implacabili ai Apusului și ai valorilor lui. În ciuda acestor fapte bune, administrația de la Washington dă semne să dea chix în războiul cultural.

Cazul rusesc

Spre a ajuta regimul Putin să-și bage mințile în cap în privința Ucrainei, administrația americană a adoptat sancțiuni secundare lovind în fine, eficient, în exporturile de petrol și, deci, în visteria mașinăriei de război a dictatorului. Care a început să tremure și să vrea pace.

Dar apoi s-a produs reșuta. America a recăzut în obsesiile și aberațiile unei politice externe zise ”realiste”, care ia dorințele și conținutul propriilor prejudecăți drept realități și crede că se poate înțelege rațional cu inamici eminamente iraționali și totalitari, care-i vor moartea.  Așa s-a ajuns ca, în loc ca Ucraina să fie înarmată până în dinți, Trump să-și trimită emisarii să rediscute, perfect futil, cu Putin, un plan de ”pace” născut mort. Pentru că Rusia nu vrea pace, deși nu pare să poată câștiga războiul, pentru că știe că Vestul se sperie îngrozitor de perspectiva unui conflict militar ”etern”.

Ar fi fost prin urmare normal și util ca SUA să semnalizeze Moscovei că NU îi e frică de o confruntare și că perspectiva celor mai mărunte profituri comerciale NU pot determina America să renunțe la minima moralia și să vândă Ucraina Rusiei. Or, tocmai asta n-a făcut. Dimpotrivă. se exersează în împăciuitorism. Care n-a ajutat Vestul nici în 1938. Și nu-l va ajuta să treacă nici testul global actual.

Cazul iranian

Aproape la fel de rău s-a purtat Trump post-festum în privința Iranului, după ce se comportase excelent. Președintele profitase de capacitatea Israelului de a da mat apărării antiaeriene a Teheranului, (aliatul Rusiei) spre a opri vremelnic, cu bombardiere de tip Stealth, B2, ambițiile nucleare iraniene, amenințând nu doar statul evreu, ci întregul Occident.

Acest bombardament american al instalațiilor nucleare iraniene a pus capăt în mod strălucit unui interval de câteva decenii, în care Occidentul s-a arătat prea laș, prea împăciuitorist față de vrăjmașii săi viscerali, pentru a le descuraja încercările de a demola Vestul fie cu forța, fie lent, din interior, prin cucerirea și distrugerea instituțiilor apusene.

Dar apoi Trump s-a speriat de propriul curaj. A început să facă în pantaloni din pricina propriei temerități manifestate timp de mai puțin de două săptămâni. Așa că președintele american a pus capăt războiului de 12 zile, înainte de a putea declanșa, susține și promova o mișcare internă, iraniană, de debarcare a regimului islamist de la Teheran.

Or, nimic nu poate relansa perpectivele de pace ale Orientului Apropiat și ale lumii islamice, dacă nu e pedepsit și anihilat, respectiv debarcat, expansivul, agresivul și teroristul regim islamist iranian.

Rezultatul acestei combinații americane de lașitate și inepție, datorate încercării de a împăca și capra intereselor extremei drepte izolaționiste și antisemite din MAGA, și varza intereselor occidentale, este că America a început să compromită recolta marilor victorii militare israeliene, repurtate împotriva Iranului și interpușilor săi.

Pe cale de consecință, Hezbollah, Hamas și Houthi se reînarmează, pun Siria sub presiune și noi războaie se anunță la orizont în Liban și aiurea, în timp ce perspectiva extinderii Acordurilor Abraham se îngustează pe zi ce trece, iar Rusia, partenerul Teheranului din axa răului, din care mai fac parte China și Coreea de Nord, se simte pe cai tot mai mari.

Efectele interne inerente unei politici externe greșite

Mai grav, consolidarea dușmanilor externi ai Vestului n-are cum, într-o lume globalizată, să nu se soldeze și cu întărirea lor internă. Încurajat de progresiva demantelare, în numele combaterii unei ipotetice ”islamofobii”, a drepturilor și libertăților democratice de către guverne de stânga, precum cel de la Londra (1) care pune pe butuci în aceste zile curțile cu juri, un sistem judiciar vechi de aproape un mileniu, spre a omorî libertatea de exprimare, antisemitismul a luat liftul. Iar ura pe evrei, amplificată extraordinar ori de câte ori sunt asasinate drepturile civice, iar libertatea își ia adio și pică în hău, îi pune în pericol nu doar pe evrei, ci și pe creștini, cărora li se reproșează aderența la Biblie și la un D-zeu evreu.

Deși administrația americană și-a asumat combaterea efectivă a antisemitismului, înțelegând că e vorba, între altele, de o ideologie a urii îngemănată cu antiamericanismul, cu antioccidentalismul, cu antidemocrația și anti-capitalismul, orbecăielile lui Trump dau o nesperată (și neintenționată) gură de aer islamismului, iudeofobiei și anti-sionismului.

Or, în alianță cu extremismul de stânga, islamismul (devenit global prin terorismul iranian și banii Qatarului și Frăției Musulmane) poartă un nemilos război cultural împotriva Vestului. N-o face de azi de ieri. De altfel, totalitarismele colaborează de când există și se știu. Cu mult timp înaintea creării Israelului, liderul arab din orașul păcii, muftiul Ierusalimului, Husseini, se alia cu Hitler și complota împotriva Angliei, pentru exterminarea evreilor din Țara Sfântă. Care era în epocă sub controlul Londrei, ca parte a imperiului britanic.

Antisemitismul (și palestinianismul) constituie inima doctrinelor extremiste antioccidentale, alături de putinism și de radicalism transgen și ecologist. Dacă Trump chiar vrea să transpună sloganul lui Ronald Reagan – Make America Great Again – un apel MAGA din 1980 al fostului președinte american, administrația va trebui să combată simultan și izolaționismul intern, antisemit, și islamismul, și mișcarea woke, și imperialismul de tip putinist.

E timpul ca administrația să se dezbare de iluzii și prejudecăți politice de stânga și să explice poporului american, pe bază de claritate morală, ce se întâmplă în lumea globalizată.

Nu e de joacă. Securitatea planetei depinde de această claritate morală. Fără de care, nu o spun pentru prima dată, suntem pierduți, în loc să învingem într-un război ce poate fi câștigat.

Note: (1)  Asupra proiectului britanic, avansat de vicepremierul David Lammy, de nimicire a bazei libertăților civice engleze, care este sistemul judiciar întemeiat pe Curtea cu 12 juri (sau jurați) a avut bunătatea să atragă atenția politologul și istoricul britanic, Tom Gallagher, un excelent cunoscător al realităților românești, britanice și europene. Lammy vrea să anuleze judecarea în astfel de curți cu jurați a altor delicte în afara celor capitale și pretextează că reforma ar fi dictată de nevoia celerității actului de justiție. În realitate, vrea să le confere puteri sporite judecătorilor woke cre condamnă opinii considerate a ”instiga” la ”ură”.