Antisemitismul la lucru: e intervenția americană din Iran ”războiul Israelului”?

Afirmația că operațiunea ”Epic Fury” ar fi ”războiul Israelului” e una din noile mantre ale extremiștilor de dreapta, de stânga, islamiști și ale trollilor chinezi, ruși, iranieni. Ce urmărește ea?

Să delegitimeze deciziile administrației americane, s-o facă detestabilă în ochii națiunii și s-o determine, prin intermediul impopularității războiului, să pună capăt bombardării regimului mullahilor de la Teheran. O operațiune care-i sperie pe inamicii ei, tocmai pentru că dă semne să fie de mare succes.

Antisemiții, antiamericanii și pro-teroriștii încearcă, altfel spus, să rostogolească narativul fals, potrivit căruia SUA ar purta ”războiului Israelului” în Iran. Și că statul evreu ar fi împins, chipurile, administrația Trump într-un conflict care n-ar fi în interes american. Ceea ce promovează implicit mitul antisemit potrivit căruia ”evreii conduc lumea” și, deci, ar cârmi și Statele Unite .

”Iar a început Israelul un război”?

”Evreii”, nu-i așa, ”sunt”, ca de obicei, ”de vină”. Căci e mai simplu eficient să te cuplezi la vechi teorii ale conspirației și să dai vina pe evrei, ca să discreditezi o întreprindere ca operațiunea ”Roaring Lion”, ce amenință acut o tiranie din axa antioccidentală, sino-ruso-islamistă, decât să învingi cele mai eficiente aviații din lume. Ori, și mai greu, să spui adevărul, abandonând antiamericanismul și antisemitismul formând inima anti-iudeocreștină a extremiștilor care urăsc lumea liberă și vor să-i salveze dușmanul belicos: regimul mullahilor.

Căci în cauză nu e doar ura pe evrei. Ci și cea pe americani și pe valorile democratice apărate de SUA, sub actuala ei administrație, cot la cot cu Israelul.

De ce nu e ceea ce întreprinde aviația Statelor Unite în Iran, ”războiul Israelului”? De ce au perfectă dreptate oficialii americani care au contracarat noile mituri puse în circulație de extremiști?

Cine a dat primul? Israelul?

Președintele american Trump, a răspuns în context întrebării unui jurnalist la conferința sa de presă cu cancelarul german Merz, explicând că ”a fost invers, că SUA au tras mai degrabă Israelul în război” decât viceversa. Iar  secretarul Departamentului de Stat, Rubio, a demascat și el minciuna, lămurind o declarație trunchiat redată a șefului diplomației americane, trunchiere operată de presa extremistă, care alimentase falsul narativ al ”războiului Israelului”. În realitate, potrivit lui Rubio, Trump a fost de părere, după evaluarea prestației negociatorilor iranieni, că ”Iranul va ataca primul”.

Premierul israelian Netanyahu a confirmat e altfel că președintele SUA, Trump, a decis și condus el însuși, hotărând declanșarea operațiunii comune, americano-israeliene.

Acesta este și adevărul logic demonstrabil.

Da, e și războiul Israelului, care, ca și SUA, ar fi putut, dacă nu s-ar fi acționat acum, să fie forțat, așa cum susține Marco Rubio, să atace preventiv mai târziu. Iar Iranul, așa cum a și făcut de altfel, să se răzbune atacând interese americane și ale statelor vecine.

Rubio a oferit și alte rațiune simultane pentru necesitatea de a acționa militar acum o săptămână. Pentru că, în estimarea președintelui SUA, ”dacă americanii ar mai fi așteptat neacționând preventiv, ar fi suferit pierderi mult mai grele…Iar ”apoi am fi fost întrebați…de ce, știind ce se întâmplă, n-am acționat din timp”.

Alte motive ale declanșării războiului din Iran de către americani

Rubio are perfectă dreptate. Ce n-a detaliat șeful diplomației americane este restul motivelor pentru care Statele Unite s-au simțit îndreptățite să-i atace pe mullahi.

America e o democrație liberală, care împărtășește cu Israelul valori și interese. Valori călcate în picioare de genocidul comis asupra propriei populații de Gărzile Revoluționare Islamice, iraniene. Care și-au început traiectoria teroristă prin ocuparea ambasadei americane de la Teheran și luarea a sute de ostatici, îcu aproape 5 decenii înainte de a patrona masacrul efectuat de Hamas și alți jihadiști din Gaza, în țara aliată, Israel, la 7 octombrie 2023.

De la Ronald Reagan încoace, n-a existat niciun lider al SUA care să nu evidențieze pericolul reprezentat de Iranul islamist și, mai ales, de o teocrație înarmată nuclear și balistic. Înainte de a decide operațiunea Epic Fury, Trump și-a auzit negociatorii relatând că trimișii iranieni ”s-au lăudat că regimul Khamenei deține destul uraniu îmbogățit la nivel militar pentru producția unui număr de 11 bombe atomice”. Iranul contestă oficial, de multe decenii, că ar avea ambiții nucleare militare.

Dar nimeni n-a putut explica vreodată, în ultima jumătate de veac, de ce-ar avea nevoie o țară superbogată în țiței de energie nucleară.

Totodată, prea puțini au evidențiat, între motivele eliminării unui inamic tot mai periculos, ca mullahii, că Iranul islamist s-a aliat cu principalii adversari ai administrației americane: China comunistă și extrema stângă antiamericană și antisemită din SUA. Apoi s-a aliat și cu Rusia. (Al cărei ideolog putinist, Dughin, l-a osândit mai nou pe Trump, ca ”ostatic” al evreilor (numiți de el ”globaliști”) elogiind lupta, potrivit lui ”nobilă”, a islamiștilor iranieni. Normal, pentru că Iranul amenință Vestul și, împreună cu interpușii săi din Yemen, traficul maritim, cum just reliefa Noa Tishby.

Or, intervenția împotriva mullahilor slăbește masiv nu doar Rusia, ci mai ales pe aliatul ei, China comunistă, care-și importă segmente substanțiale din necesarul de petrol din Iran.

În mod cu totul curios, cei mai vocali critici (de stânga și de dreapta) ai acțiunii militare americano-israeliene, par complet dezinteresați atât de pericolul uriaș reprezentat de regimul islamist iranian, cât și de avantajele nu mai puțin gigantice ale debarcării lui.

Ajutată de presa progresistă, extrema stângp a preluat tale quale teoria conspirației pusă în circulație de șeful propagandei antisemite de extremă dreapta, Tucker Carlson, potrivit căruia ”acesta e războiul Israelului”.  Care, în realitate, e altceva. E războiul Statelor Unite, al Israelului și al întregului Vest liber și democratic împotriva celor mai implacabili inamici dictatoriali ai lor.

Fuga înainte a antisemiților

În ultimele săptămâni au luat amploare luările de poziție care au dat în vileag, pe bază de fapte și de argumente, cum mint formatorii de opinie antisemiți de la extrema dreaptă, spre a lovi, în numele ”patriotismului” și al ”dreptei naționaliste”,  în administrația americană.

În reacție, împricinații antisemiți astfel demontați au trecut la ”fuga înainte”. Multiplică și diversifică tot mai obraznic teorii ale conspirației și afirmațiile menite să-i calomnieze pe ”evrei”, spre a lovi astfel, indirect, și în prietenii și aliații lor americani.

Același Tucker a inventat și o nouă teorie a conspirației. El pretinde mai nou că mișcarea hasidică Habad-Lubavici ar fi ”îndărătul războiului” din Iran, cu scopul declanșării unei conflagrații care să ducă la edificarea celui de-al treilea Templu de la Ierusalim. Care n-ar fi, potrivit lui, o binecuvântare, ci o ”anatemă pentru creștini” și nu s-ar construi decât după distrugerea moscheilor Al-Aqsa și Dome of the Rock de pe muntele Templului din Orașul Sfânt.

Inutil de subliniat că toate aceste pseudoinformații (rostogolite în siajul lui Carlson și de alți influensări antisemiți la fel de vomitivi, de genul Candace Owens,) sunt demonstrabil false.

Realitatea cu moscheile și Templul evreiesc de la Ierusalim

Nu e un secret că, de peste 2000 de ani, evreii religioși, ortodocși, între care și autorul acestui blog, se roagă în principiu zilnic, de trei ori pe zi, între altele și pentru reconstrucția Templului, a Casei lui Dumnezeu de la Ierusalim. Care a fost construită inițial de fiul regelui David, Solomon, fiind distrusă de babilonieni, apoi reconstruită și distrusă, în anul 70, e.n., de către romani.

Și nu e un secret că, acum multe secole, musulmanii au construit pe ruinele Templului israelit două moschei, ce se bucură azi de o existență și autonomie respectate scrupulos de toate guvernele israeliene, de la refondarea statului evreu încoace. Când Ierusalimul de est și Muntele Templului au fost recucerite de israelieni, în războiul din iunie 1967, ministrul israelian al apărării, Moshe Daian, a ordonat coborârea drapelului israelian la câteva ore după ce fusese arborat pe cupola aurie a moscheii Dome of the Rock, de către militarii învingători ai statului evreu .

Dar Carlson trece sub tăcere acest respect evreiesc pentru Ierusalim Islamic și autoritatea, sa, wakf.

Falsă e și incriminarea grupului hasidic Habad, căruia i s-a împușcat în decembrie, de sărbătoarea luminilor, Hanuca, un rabin. Teroriști islamiști din Australia l-au ucis la Sydney, alături de 14 oameni, alți zeci fiind răniți. E notoriu că astfel de crime sunt puternic stimulate și promovate de teoriile conspirației antisemite, vehiculate din ce în ce mai deșănțat de extrema dreaptă americană, în frunte cu Carlson, inclusiv prin sutele de milioane de urmăritori, pe care-i are propagandistul american, inspirat deopotrivă de extrema stângă antisionistă, ca și de naziști și islamiști.

În ce-i privește, evreii, inclusiv mișcarea hasidică Habad, nutresc în covârșitoarea lor majoritate străvechea credință, potrivit căreia, pentru reconstrucția Templului, e absolut necesară venirea prealabilă a lui Mesia. Care n-a venit. Și care nu se lasă probabil grăbit prin operațiuni militare.

Rezultă că antisemitul Tucker Carlson continuă să mintă de să stingă. Nenorocirea e că minciunile sale riscă să lipească multe ținte pe spinarea unor credincioși evrei, hasidici, din mișcarea Habad, care și-au și întărit paza sinagogilor. Sau ceilalți.

Partea bună? Conspiraționismele lui Tucker nu par să aibă, din fericire, vreun efect palpabil asupra deciziilor militare ale administrației și Pentagonului, care știu ce e bine pentru America și ce nu. Sau asupra aliaților arabi ai SUA, care, atacați repetat cu rachete, de mullahi, vor să participe la distrugerea regimului iranian. În ce-l privește pe cel din urmă, nu va fi, potrivit președintelui american, Trump, ”niciun un alt acord cu Iranul decât predarea necondiționată”.