De partea cauzei, cu trup și suflet. În ce și în cine își pun speranțe mullahii?

Nădejdea criminalilor în masă de la Teheran nu rezidă doar în lipsa de reziliență a Americii, a armatei SUA, a guvernanților, ci mai ales în stânga globală. Care s-a radicalizat și s-a islamizat. Semnul ei e, potrivit gânditoarei americano-somaleze Ayaan Hirsi Ali, pepenele roșu care e verde, o alianță doar teoretic contra naturii între comuniști și islam.

Speranțele acestei stângi sunt alimentate de intelectualii publici, de starletele și toantele cu păr albastru ale Hollywoodului și de influencerii woke, neomarxiști și postmoderni, plămădiți după chipul și asemănarea lui Noam Chomsky. Apoi, de Partidul Democrat de peste ocean, care a trecut cu arme și bagaje de partea vrăjmașului islamist. La fel ca premierul spaniol Sanchez. Despre care Trump a declarat că ar fi un ”perdant”, în timp ce extremistul de stânga de la Madrid pare să triumfe.

Ce-a câștigat Pedro Sanchez? Și ce face el cu Europa?

A câștigat de partea sa, arătând Israelului și Americii degetul mijlociu, mari mase de alegători extremiști și de musulmani imigrați. A raliat de partea lui suflarea antiamericană și antisemită europeană, ca și pe teroriștii islamiști de pretutindeni, de la Teheran până în Liban și din Afganistan până în Londonistan. Căci Sanchez îi încântă pe toți dușmanii Europei, de la Putin, la Xi, și de la mullahi la suflarea islamistă din Vest, refuzând înarmarea NATO și reunificarea continentului. Stropșeala lui la SUA și la Israel a ceat o Europă confuză, certată la cuțite și cacofonică, învrăjbită la culme de inflamata atitudine a incendiatorului iresponsabil de la Madrid.  Sanchez demonstrează cu asupra de măsură că nu se poate pune de-o apărare europeană comună.

Dar el nu e singur. Mult prea mulți, smintiți de generații de cărturari trădători îi țin isonul. Cu toții se arată trup și suflet ”pentru cauză”. Trup, suflet și propagandă pentru ea. Dar pentru care cauză? Pentru ce? Pentru partid? Pentru ”dreptul internațional”, cum a pretins Sanchez?

S-avem pardon. Astea, ca și în războiul din Gaza, când se invocau în același duh necurat ”drepturile omului”, sunt cuvinte cod ale extremei stângi menite să împuternicească tirani, sclavie, înrobirea și violarea femeilor, criminali în masă și făptași de genocid, ca mullahii familiei Khamenei.

Ce legitimează progresiștii demonizându-i pe cei ce luptă împotriva mullahocrației?

Să nu-și facă iluzii ”oamenii de bine anti-trumpiști” care militează pentru eșecul americano-israelian în Iran, pentru că SUA și statul evreu ar fi ”încălcat dreptul internațional”. Dreptul defunctului ayatollah și al regimului său. Drept constând, în fapt, din a extermina cu impunitate, cu zecile de mii, protestatari pașnici, fără a putea fi opriți. Și de a amenința cu aneantizarea statul evreu și pe aliații lui americani, zise ”Satane” mici și mari. De a ataca de-a valma, traficul maritim, țările arabe și musulmane din jur, cu tot cu azeri și turci. De a purta global războiul hibrid prin dezinformarea cu trolli antisemiți și antiamericani, în internet și rețele sociale. De a viola drepturile omului, inclusiv drepturile femeilor, apărate nu chiar foarte pasional de feministe. Ori ”drepturile homosexuale”, pe care jură vânduta stângă. De a încuraja înrobirea nu doar a femeilor, ci și pe a creștinilor, kurzilor, bahailor, agnosticilor și ateilor. Și de a susține și cu arme, cum a făcut regimul Khamenei din capul locului, cotropirea Ucrainei de către Rusia, un imperiu aproape la fel de terorist și totalitar, precum cel edificat de mullahi. 

De ce fac hienele stângii așa? De ce-l ajută, sprijinind Iranul, pe Putin? De ce cotizează la o religie anti-Trump lipsită de orice Dumnezeu? De ce trădează stânga, în numele ipocrit invocatelor ”valori europene”, valorile europene? Pentru că de fapt nu i-ar păsa de ele?

Deloc. Ci pentru că urăște aceste valori, cum își urăște obârșia, morala, tradiția, cultura. Cum detestă religiile iudeo-creștine, din care s-a ivit și libertatea, dar și toxina mortală a marxismului. Așa cum se urăște pe sine și-și dorește, în secret, sau deschis, nimicirea proprie de către primul dictator sau terorist cu adevărat capabil de mari cruzimi și fapte cumplite. Iată de ce. E rațional?

Defel. Cum nu e rațional câtuși de puțin ce fac mullahii, bombardând de-a valma tot în jur, în speranța că bombele vor determina vecinii să convingă SUA să înceteze raidurile, pentru ca ei să rămână la putere, să se refacă grație petrolului și s-o ia de la capăt cu terorizarea propriei populații, a regiunii și a SUA, profitând de globalizare, de net, de aliați ca Frăția, China și Coreea de Nord.

Și de granițe permeabile.

Dar cui îi mai pasă azi, cu adevărat, de rațiune?

Rațional ar fi ca stânga să-nțeleagă că homosexualii și ateii sunt o pradă numai bună de spânzurat de macara sau aruncat pe fereastră de către islamiști, iar cu femeile mullahii și teroriștii lor șterg pe jos, mai ales dacă nu vor să poarte basmaua musulmană.

Rațional ar fi ca spaniolii și europenii să priceapă că antisemitismul nu le va ameliora nici economia și nici finanțele și nu va reduce capacitățile militare israeliene. Iar o criză energetică și financiară reaccelerând inflația după o creștere a prețului țițeiului cu 15% nu i-ar aranja defel. Ceea ce evidențiază interesul lor, rațional, de a-i ajuta pe americani și israelieni să învingă rapid și să izbutească să stabilizeze Iranul, plasându-l la cârmă pe moștenitorul tronului, Reza Pahlavi, unica personalitate capabilă să unească probabil peste 80% din Iran.

Rațional, pentru mullahi, nu e să-și antagonizeze vecinii, coalizându-i împotriva regimului de la Teheran și a Gărzilor Revoluționare Islamice. Și nu e să-l pună la butoane pe un fanatic criminal ca Mojtaba Khamenei. Abil strategic ar fi să încerce să le ia mințile americanilor și occidentalilor, mimând moderația, supunerea, concesia și capacitatea de a negocia tranziția la un regim ponderat și rezonabil, cu care chiar s-ar putea negocia un acord trainic.

Ar fi, evident, o mare gogoașă, de vreme ce s-a încercat nu o dată și s-a dovedit repetat că nu se poate negocia, cu succes, cu islamismul. Ori îl înfrângi, ori te omoară.

Sau te înrobește, transformându-te în cetățean inferior, cu drepturi reduse și mari datorii la statul islamic. Care se crede îndreptățit să-i mintă pe necredincioși de să înghețe apele, ca să-și avanseze agenda expansionistă și totalitară.

Disimularea cu pricina, zisă în lumea islamică ”taqiyya”, ar turna abundent apă la moara școlilor de ideologi progresiști, ascunși în faldurile ”realiștilor” și ”raționaliștilor”, care stăruie de ani de zile că se poate prea bine duce tratative cu mullahii, că nu s-ar fi ”epuizat toate șansele diplomației”, care ar mai trebui explorate mult și bine, eventual până ce bomba atomică iraniană proaspăt ieșită din fabrică e pe drum spre Golgota, București, Roma, Berlin, Paris, Bruxelles ori Londra. 

Există și oameni politici europeni lucizi. Dar prea puțini

La Washington, cancelarul Germaniei Merz a arătat, alături de Trump, că înțeles necesitățile ineluctabile ale momentului. Merz s-a plasat clar și fără echivoc alături de SUA și de Israel.

În schimb, intelectualii ”fini”, europeni și americani, răspândesc intens antitrumpism și savurează zi de zi și ceas de ceas miturile și conspiraționismele antiamericane, anticreștine și antisemite puse în circulație de Candace Owens, Tucker Carlson și neonazistul stalinist Nick Fuentes.

Ei au preluat ștafeta popularității de la alți gânditori și publiciști-Pinocchio ai Vestului, precum Walter Duranty, mincinosul laureat cu Pulitzer de la New York Times, care a negat în anii 30 stăruitor uciderea în masă prin înfometare a ucrainenilor, exterminați de Stalin în Holodomor.  Și a fost răsplătit cu echivalentul premiului Oscar pentru jurnalism.  

Sau ca lingvistul extremist, Noam Chomsky, ”cel mai citat intelectual în viață”, cum i s-a spus. Care a negat genocidul comis de khmerii roșii asupra propriei populații. Când exterminarea de către comuniști a unui sfert sau a unei treimi din populația cambodgiană (pentru că aveau cărți, reviste sau purtau ochelari și păreau intelectuali) a devenit notorie, Chomsky ba a declarat că presa apuseană ”exagerează”, ori răspândește ”orori dezinformatoare”, ba a atribuit Americii vina pentru ”killing fields”. Și nimeni nu i-a cerut socoteală pentru aceste crime propagandistice, net mai grave decât prietenia lui cu Jeffrey Epstein. De la Rousseau și Marx încoace suntem plini de Chomsky, Sartre și Foucault, iar Thomas Sowell a explicat de ce proliferează acești anti-occidentali nemernici, otrăvind mințile multor sute de milioane sau chiar miliarde de oameni.

Pentru că nimeni nu le cere socoteală, ci îi ridică pe scurt, repetat, stăruitor și vomitiv. Iar intelectualii care spun adevărul sunt criticați, condamnați, blestemați. Și marginalizați. Sau amuțiți.

Așa s-au aliat comuniștii și socialiștii și cu ayatolahul Khomeini și cu Revoluția Islamică la finele anilor 70. Iar acum îi rămân Revoluției credincioși în ciuda terorismului ei genocidar. De vină, orice crime ar comite oricine, sunt, chipurile ”Trump” și, bineînțeles, ”Mossadul”, cot la cot cu ”Epstein”, cel demonizat post-mortem, deși nu s-a găsit nicio dovadă clară că Trump sau Epstein ar fi comis acte pedofile. În acest proces, marile crime de genocid sau terorism ale unor Khameni, Xi și Putin dispar convenabil.

Asta e, în versiune postmodernă, ceea ce Julien Benda numea ”Trădarea cărturarilor”: vânzarea Vestului sub ochii noștri, de către mișei pe cât de isteți, pe atât de ticăloși. Iată cauza la care aderă crapuloșii din Vest, cu trup și suflet, când își indică, viclean, îndoiala privind conformitatea cu dreptul internațional a operațiunii împotriva mullahocrației. Iată în cine mai speră, cât timp nu le arătăm pisica, criminalii islamiști de la Teheran. Și iată de ce o Mare Britanie libanizată întârzie să desemneze teroristele Gărzi Revoluționare Islamice drept teroriste, în timp ce Libanul, care s-a ars cu interpușii mullahilor din Hezbollah, a luat taurul de coarne și a făcut-o înaintea Regatului Unit. QED.

V-a plăcut acest text? Ne puteți susține printr-o donație care ne va ajuta să continuăm munca jurnalistică independentă. Vă mulțumim că ne sunteți alături!