Alegerile renane sunt primele din istorie în care se manifestă în vest impactul politic al războiului ruso-ucrainean.
Renania de Nord Vestfalia, cel mai populat – și, electoral, cel mai important – land german nu e prima regiune pierdută de social-democrați în săptămânile din urmă. În răstimp de opt zile, partidul cancelarului a făcut-o de oaie de două ori. La începutul lunii mai, SPD s-a văzut biruit clar și categoric în Schleswig Holstein, un tradițional fief al stângii social-democrate.
Ce s-a întâmplat? În Renania de Nord Vestfalia, un bastion și mai puternic al stângii muncitorești, social-democrații s-au văzut nu doar bătuți măr, ci bătuți mai rău decât oricând în istoria acestui land. De ce? Pentru că alegătorii au vrut să aplice o palmă istorică pe obrazul lui Scholz după jenantele sale pertractări și meandre în politica față de Rusia și Ucraina.
În consecință s-au impus mai clar decât se așteptaseră și sociologii și social-democrații rivalii lor de dreapta și de stânga. Au învins copios în acest foarte important test electoral german, creștin-democrații și ecologiștii. Iar SPD, partidul cancelarului, al președintelui Steinmeier și al ex-cancelarului Schröder, a înregistrat o înfrângere de proporții istorice. Serios au pierdut și extremiștii de dreapta ai AFD, precum și postcomuniștii din Die Linke, formațiuni care nu sunt în stare să se delimiteze credibil de numeroșii susținători și prieteni dragi, interni, ai lui Vladimir Putin.
Prin ce s-au evidențiat învingătorii? Și CDU și ecologiștii vicecancelarului Habeck și ai șefei diplomației germane, Baerbock (care și-au sporit zestrea de sufragii colosal, cu aproape 12 procente) s-au distins în ultimele săptămâni și luni prin intermediul presiunilor credibile exercitate pentru ca guvernul Scholz să livreze Ucrainei ajutoare militare consistente.
La rândul său, șeful executivului german a promis aceste ajutoare, le-a refuzat, le-a făgăduit din nou, le-a reținut și tergiversat, ”uitând”, de asemenea, să dea curs repetatelor invitații ale președintelui Zelenski să-l viziteze la Kiev. Oportunist, fricos și nu prea luminat, politic, Scholz s-a afișat ca un lider veșnic nehotărât și lipsit de orice substanță, coloană vertebrală și capacitate de a conduce. Electoratele germane îi prezintă, ca atare, nota de plată. Care nu va înceta pe viitor să se scumpească, dacă șeful executivului nu-și schimbă din temelii politica și atitudinea, rămâne cantonat în bla bla și continuă să hamletizeze de frica regimului Putin.
Olaf Scholz încasează prin urmare, în alegerile renane, în care temele locale au jucat un rol secundar, o înfrângere meritată și-o lecție pentru viitor pe cât de aspră, pe atât de utilă. Nu pierde doar el, ci întregul său partid, prea putinist. Căci și colegii săi de partid, de la Gerhard Schröder, lacheul lui Putin, la iritabilul și ultrasensibilul președinte Frank-Walter Steinmeier și de la fostul șef al partidului, insolentul Sigmar Gabriel, la ministra apărării, Lambrecht, au călcat iremediabil în străchini, alimentând narațiunea – nu lipsită de oarece temei – despre filoputinismul inconturnabil al social-democrației germane.
A trecut irevocabil vremea în care asemenea lideri și dregători mai puteau conta pe o nemeritată bunăvoință din partea unor electorate mulțumite, satisfăcute și, ca atare, placide. Nici măcar frica (dătătoare de voturi mai-marilor inepți doar pentru că-s șefi) nu-i mai animă pe germani.
Pe mulți vesteuropeni I-a cuprins enervarea și furia din pricina crimelor de război ale Rusiei, a consecințelor războiului de agresiune declanșat de Putin în Ucraina, precum și teama de un viitor grevat de inflație, stagnare, cheltuieli militare, poate chiar șomaj și foamete.
Electoratele europene își avertizează, deci, dregătorii. Întrucât știu bine că liderii lor au greșit grav în trecut și nu și-au arendat pe veci fotoliile, îi somează: găsiți soluții de viitor clare sau plecați!