Discursul lui Trump de la Adunarea Generală a Națiunilor Unite

Dreapta americană îl laudă prea sonor și des pe Trump. Și prea o face ditirambic.

Michael Goodwin se extazia în New York Post în legătură cu însușirea președintelui SUA de a vorbi pe șleau (într-o lume a eufemismelor și minciunilor) și de a spune lucrurilor pe nume, vorbind cinstit, când, în cuvântarea sa la Adunarea Generală, a deschis focul din șold împotriva lipsei de valoare a organizației mondiale. Împotriva inutilității Națiunilor Unite.

Care-l șocaseră între altele prin scări, sunete deranjându-i discursul și un tele-prompter, toate parcă anume defecte ca să-l saboteze pe el.

Cam multe defecțiuni întâmplătoare pe metru pătrat.

Ucraina poate câștiga războiul. Mai ales după ce-o spune președintele american

În privința cuvântării lui Trump de la ONU, Goodwin are perfectă dreptate în editorialul său, intitulat ”Trump’s UN speech pulled no punches – and showcased leadership, common sense before the world”. Mai ales că Trump i-a arătat lui Putin pisica, reliefând că Ucraina își poate recupera manu militari teritoriile ocupate de ruși. Iar Kievul poate câștiga războiul.

Din păcate, comentatorul ziarului New York Post a uitat să deplângă faptul că Trump n-a promis, concret, acel ajutor militar american necesar pentru ca Ucraina să fie realmente în stare să treacă la o contraofensivă de amploare și să-și elibereze partea de țară ocupată.

În mod la fel de regretabil, Trump n-a definit just și precis ce înseamnă ca Ucraina să câștige războiul. Ar însemna, mai ales, cred eu, ca Putin să nu rămână la putere după încheierea lui. În schimb, președintele american are perfectă dreptate să nu înțeleagă și să critice Europa. Care, veritabil Absurdistan, le permite încă Turciei (stat membru al NATO), Ungariei și Slovaciei (membre și ale UE) să-și finanțeze propriul dușman, prin importuri de gaze și de țiței rusesc.

Adevărul despre ONU

Pe de altă parte, publicistul american e de lăudat. Căci a evocat, pe lângă lungimea excesivă a alocuțiunii prezidențiale, partea ei cea mai bună. Și-anume acel segment al discursului prezidențial în care Trump a evidențiat, pe drept, că organizația mondială nu e doar lipsită de valoare și inutilă, ci înrăutățește serios multe situații pe care ar trebuie să le remedieze.

În locul defunctei Ligi a Națiunilor, îngropată de Hitler când i s-a năzărit Führerului s-o înmormânteze înaintea declanșării marii sale agresiuni, Organizația Națiunilor Unite fusese creată după cel de-al Doilea Război Mondial ca să împiedice pe viitor genocide, precum cel căruia tocmai îi căzuse victimă în Europa poporul evreu, exterminat cu milioanele de naziști.

De atunci, organizația mondială s-a auto-dezavuat, asistând cu mâinile în sân la varii genocide, de la cel cambodgian la cel ruandez, și de la exterminările de musulmani negri din Sudan ori la cele de creștini din cele mai diverse țări africane la cele, mai recente, ale azerilor asupra populației armene din Nagorno Karabah.

În toate aceste litigii, și în toate cele șapte războaie menționate de Donald Trump, ONU s-a dovedit perfect inutilă. Cum s-a dovedit organizația mondială, bunăoară, și vizavi de Afganistan. Unde fetele, care nu mai au voie de mult să meargă la școală, sunt tratate mult mai rău decât animalele, de către islamiștii de epocă de piatră numiți talibani.

Dar în tentativele arabe și islamiste de anihilare a statului evreu, ONU e departe de a fi nefolositoare. Sau neutre. După cum se vede în obsesivele condamnări ale democrației liberale israeliene, osândite pentru te miri ce de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului cu obositoare, cu ucigașă regularitate, în timp ce tiranii totalitare genocidare precum China sau Iranul scapă nepedepsite pentru crimele lor, organizația mondială numai nefolositoare nu-i. Le folosește mult teroriștilor. Pe care-i încurajează din răsputeri, la îndemnul membrilor ei chinezi, iranieni, qatarezi, cubanezi, venezueleni, nicaraguani, ruși, bieloruși, congolezi, etc.

Nu mai departe de zilele trecute, o pârdalnică de comise zisă, fals, ”independentă” și ”internațională de investigație a ONU pentru teritoriile palestiniene ocupate, inclusiv Ierusalimul de est și Israel”) a acuzat statul evreu de un imaginar ”genocid” pe bază de afirmații ale teroriștilor Hamas. Directe și indirecte. Luate și acceptate, de parcă jihadiștii Hamas n-ar minți niciodată, de către ”investigatorii” cică ”independenți”, a căror comisie și-a arogat un titlu din capul locului fantezist, întrucât teritoriile din Iudeea și Samaria nu sunt ”ocupate” sau ”palestiniene” ci, în cel mai bun caz, controversate. Sau mai degrabă iudee. Deci evreiești. Cum au fost ținuturile numite Iudeea și regatul Israel, localizat în Samaria.

Nu altfel este, istoric vorbind, fâșia Gaza. Ori Ierusalimul răsăritean, care n-a fost niciodată, dar absolut niciodată, capitala vreunui stat palestinian.

Ce e, deci, azi organizația mondială?

Națiunile Unite nu sunt azi decât un ”select” club antisemit, antiamerican și antioccidental, finanțat în mare parte de Statele Unite. Cărora și guverne din lumea apuseană, vest-europeană, au început să le dea în neștire sfaturi antiamericane, anticapitaliste, anti-creștine, antisemite și antioccidentale. Și să le torpileze interesele strategice. De pildă, recompensând terorismul islamist adulat de regimurile de extremă stânga prin recunoașteri ”progresiste” ale fantasmei numite ”stat palestinian”. Despre care și ONU, și statele vest-europene care-o îmbrățișează, la îndemnul guvernanților lor neo-marxiști, știu că, dacă ar prinde contur real, ar deveni un pericol major. Mai întâi pentru statul evreu, evident. Dar apoi, și pentru restul democrațiilor liberale ale emisferei apusene.

Încât președintele SUA ar fi trebuit să ceară, din două una: ori reformarea din

temelii a ONU. Ori ca lumea civilizată, democratică, s-o declare defunctă, să oprească finanțarea organizației mondiale și să creeze una nouă, liberă și democratică. Dar unde se mai află oare această lume liberă? În vestul islamizat, nihilist și anticreștin al Europei?

Poate în Germania, unde un restaurant bavarez a reeditat lozinca nazistă ”Für Juden verboten”, și a transpus-o, interzicându-le israelienilor accesul în local, din cauză că din Gaza a fost atacat statul evreu. Iar Israelul a ales să se apere și să insiste să-și recupereze ostaticii, aflați încă în captivitatea Hamas. Sau în Italia, unde hoardele pro-teroriste au distrus, terorist, gara din Milano, pentru că Giorgia Meloni a ales să nu recunoască, pe model franco-britanic, ”statul palestinian”. Ori poate în Anglia, unde extrema stângă solicită, în fițuica ei de propagandă numită The Guardian, ca lumea a treia (zisă politic corect ”sudul global”) să se alieze cu Europa leftistă, spre a contracara mișcarea conservatoare americană și a o pune pe butuci, pentru ca Vestul să nu se mai poată salva în veci.