Alegeri americane 2024 · Cele mai noi articole · Din spatele cortinei de stânga: știri necenzurate · Istorie · Politică internațională

Greșelile majore ale dreptei americane

E aberant să se dea vina mizeriei globale actuale și probabil viitoare doar pe stânga americană. Care prin alegerile din ”midterms” a trimis dușmani ai superputerii și ai Vestului în Congres. Moda și boala comunizării islamo-fasciste n-au cuprins doar SUA. Ori vestul Europei. Amenință tot mai evident să se exporte în estul Europei și să afecteze serios România, unde avertismentele unor observatori occidentali s-a lovit ani la rând de urechi surde.  

Ura de sine a elitelor de stânga, apusene, care și-au organizat și concentrat de câteva decenii politica de informații, propaganda și educația universitară și școlară pe anti-occidentalism, neomarxism și anti-capitalism, în contra valorilor iudeo-creștine ale Vestului, nu e decât o parte, ce-i drept cheie, a istoriei. Cealaltă e povestită de incompetența dreptei.

Și mai ales de cea a președintelui american. Reales în funcția supremă de o majoritate americană sastisită de nebuniile woke, liderul republican s-a lăsat dus de valul simpatiilor sale personale, a neglijat principiile unei politici externe solide și a ratat relansarea Americii promisă cu ”MAGA”.

Lista nefăcutelor lui Trump

Seria lui de erori a început prin evitarea unor consilieri și dregători de calitate incontestabilă, ca Mike Pompeo și Nikki Haley și selectarea de colaboratori complet inadecvați, precum JD Vance (pentru care Trump a optat ca vicepreședinte între altele din cauza prieteniei lui cu Elon Musk și cu Donald Trump junior). Seria gafelor a continuat cu instalarea în funcții care le depășeau vădit pe între timp îndepărtatele Tulsie Gabbard și ex-ministra justiției, Pam Bondi.

Lista greșelilor a continuat cu deschiderea unor fronturi (de ex. Groenlanda) care ar fi fost bine să rămână închise, ca să nu distragă atenția de la proiecte istorice, precum eliberarea Iranului, și să nu agraveze, în drum spre obținerea ei, dezbinarea și conflictele transatlantice.

În acest context, poate cel mai serios neajuns al ultimilor doi ani de președinție Trump a fost incapacitatea șefului statului de a planifica strategic și de a comunica. Dar și, tactic, de a se izola de sfaturi rele sau incompetente. Iar apoi, catastrofal, de a distinge clar între prieteni și dușmani și de a lua poporul american ca aliat activ și de încredere, explicându-i sincer și convingător care sunt imperativele redresării Americii.

Alegerile s-au pierdut în bună măsură din cauza erorilor interne și externe ale lui Trump

Președintele a derapat în repetate rânduri, între altele, din pricina lui J.D. Vance, în raportul complex cu președintele Ucrainei, Zelenski, o legătură afectată de simpatia deplasată a lui Trump pentru Putin, iscată de hotărârea Kremlinului de a nu da apă la moară miturilor lansate de stânga americană despre prezumtiva ”colaborare” a lui Trump cu Moscova.

Și mai grave s-au dovedit inexactitățile, inadvertențele și scăpările în chestiunea iraniană. Stăpânit de ideea frivolă că ar ”merge și așa”, Trump s-a lăsat dus de nas de părelnici prieteni ca unii lideri musulmani din regiune, care l-au sfătuit extrem de rău.

Căci midterms, cum am scris repetat, n-au fost pierdute pentru că Trump a început războiul din Iran, ci pentru că nu l-a încheiat cu o victorie clară.

Liderul de la Washington a ascultat de dregători ostili, membri ai Frăției Musulmane sau influențați puternic de ea, și, nevrând să disloce trupe de uscat americane întru debarcarea regimului islamist, a omis să dea lumină verde (sau a revocat-o pe cea dată) astfel încât forțele kurde să ducă la bun sfârșit ce începuseră israelienii și americanii. Pentru că Turcia, Pakistanul, Qatarul și, parțial, saudiții, n-au vrut. Așa că Iranul islamist a fost lăsat să câștige a doua rundă a confruntării, în ideea că blocada și sancțiunile economice îi vor veni de hac.

Or, niciun regim totalitar pur și dur, dispus să-și extermine propriul popor, precum cel islamist, iranian, nu se poate debarca doar prin presiuni economice, oricât de eficiente ar fi.

Criminalii genocidari sunt fanatici care vor găsi întotdeauna resurse spre a supraviețui pe spinarea unor nevinovați, fie ei compatrioți și coreligionari sau nu.

Dar se putea oare mai bine?

Dar i-ar fi putut convinge Trump pe americani să-l susțină, în loc să se plângă de prețul benzinei și să voteze cu iresponsabilă ușurință opoziția și extrema stângă islamo-fascistă? Ar fi putut s-o facă un vicepreședinte competent și loial?

N-ar fi stricat nițică înțelepciune și conștiința istorică. N-a fost mai puțin improbabil succesul efortului lui Churchill, după izbucnirea războiului cu naziștii, de a-i convinge pe britanici că se află, în fața lui Hitler, într-un pericol mortal și că vor trebui să-și asume ”blood, toil, tears and sweat”: ”trudă, lacrimi și sânge”.

Ar fi fost lesne să li se explice americanilor, între altele, că a face America măreață din nou înseamnă să i se recupereze valorile fondatoare. Între care e și o atitudine pozitivă față de efortul popoarelor de a se elibera de tiranii sângeroase. Și, totodată, să fie avertizați ce nenorocire ar putea provoca Statelor Unite (”marelui Satan” în dicționarul persan) o singură bombă nucleară iraniană cu impuls electromagnetic (EMP) detonată la mare altitudine astfel încât să iște o descărcare bruscă și intensă de energie electromagnetică, de natură să pună pe butuci echipamentele electrice și electronice. Și aprovizionarea cu apă.

Și varii alte servicii cheie. Dar s-a omis. Cum s-a ignorat necesitatea combaterii ambelor extreme woke, între care cea de dreapta. A pus umărul la smintirea mai-marilor administrației presa mainstream și rețelele inamicilor SUA, care ajută la ascunderea pericolului real.

Iar viitoarea majoritate din Congres și-a propus, între prioritățile sale din primele 100 de zile, schimbarea macazului întru tranziția de la prietenie la ostilitate față de Israel, precum și oprirea războiului din Iran, un soi de pupat papucii mullahilor.

Ar fi deci aberant să se considere că anul care vine are semne bune. Căci nu se văd.


Descoperă mai multe la Platformă de jurnalism independent

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Un gând despre „Greșelile majore ale dreptei americane”

  1. Textul nu-mi aparține, dar e adevărat: Roosevelt s-a întâlnit cu prietenul său, Hitler, după bombardarea de către naziști a Londrei. Ați auzit de așa ceva? Nu? Nici eu!…

Scrie un comentariu