După summitul din Alaska e despre voința de învinge

Putin vrea Donbass-ul și promite, cum a prezis acest blog, un ”conflict înghețat”, prin înghețarea fronturilor dacă i se dă ceea ce armata lui n-a putut lua.

Conducerea Ucrainei ar trebui să fie numai bună de pus în cămașă de forță ca să accepte o asemenea propunere, care n-ar face doi bani chiar dacă s-ar putea avea încredere în Putin. Or, nu se poate. Iar aliniamentul forțelor ruse, dacă li s-ar da să controleze Donbassul, ar fi extrem de periculos pentru liniile defensive ucrainene, care s-ar trezi fără ajutorul reliefului. Încât președintele Zelenski a respins rapid revendicarea putinistă a Donbass-ului.

Cine decide ce va trebui să se întâmple?

Pe de altă parte, decizia ar trebui să aparțină poporului ucrainean. E la capătul puterilor? Nu mai poate îndura, după trei ani și jumătate de rezistență, de încleștare tenace, de luptă eroică? Vrea să se predea? Știe ce va urma? E conștient că în Rusia și Putin încredere nu poate avea?

Dacă nu și dacă nu mai poate suporta, va ceda.

Dar atunci, ca să-l parafrazez pe premierul israelian Menahem Begin, fie-i memoria binecuvântată, în ajunul semnării păcii cu Egiptul, Ucraina nu va ceda numai o semnătură.

Ucraina nu va preda o simplă bucată de hârtie. Nu se va retrage doar pe un nou aliniament în schimbul unui nou conflict înghețat, la noi granițe rusești de facto. Granițe, de facto recunoscute global. Ucraina va capota. Țara lui Zelenski își va da sufletul și viața, își va pierde până la urmă demnitatea, libertatea, ba însuși dreptul la existență, odată cu proxima înfrângere, din urma dezghețării conflictul înghețat pe care-l ”oferă”, viclean, dictatorul.

America lăsată fără cărți

Trump, care nu înțelege mare lucru din situația militară și din mentalitatea unui lider mafiot și pseudo-mesianic, totalitar, s-a lăsat fraierit. La masa de pocher global i-a permis lui Putin să blufeze. Președintele SUA i-a oferit agresorului rus o platformă fără să obțină în schimb nimic decât oprobriul multor americani și al tuturor popoarelor civilizate, precum și contraproductiva scoatere din izolare a dictatorului.

Ar fi fost net mai bine pentru președintele american să nu se bage și să rămână la Mar-a-Lago, la Camp David sau la Casa Albă, decât să vorbească aiurea în tramvai de un ”schim de teritorii” absolut imaginar. Ar fi fost fost clar preferabil să rămână în rezervă, mai degrabă decât să dea o mână de ajutor la continuarea măcelului în termenii dictați de agresor. Așa, Trump are aerul de a fi dat lumină verde unor noi insolențe agresive ale celui care se preface că e învingător, când de fapt țara lui, Rusia, pare să fi pierdut războiul încă din debutul actualei conflagrații.

Pe Trump, modul în care s-a comportat față de Putin nu-l va ajuta să obțină mult râvnitul său premiu Nobel pentru Pace. Dar nici la refacerea măreției americane Trump n-a contribuit cu adevărat. Dimpotrivă, s-ar putea spune, dacă factorul decisiv e conflictul ruso-ucrainean.

Ce opțiuni mai are Ucraina?

Dar și Ucraina trebuie să înțeleagă că nu mai poate continua actualul război de uzură ca și cum nu l-ar pierde, în ideea că rușilor le sunt scoși din joc în ofensive de trei ori mulți militari decât apărătorilor ucraineni. Așa stau lucrurile acum. Și totuși, Ucraina pierde războiul.

De ce? În parte, numai în parte, pentru că Vestul nu ajută suficient. Dar și pentru că Ucraina are net mai puține resurse decât Rusia, iar armata ucraineană nu s-a dezbărat complet de un anumit stil sovietic de a lupta.

E obligatoriu ca generalii să se deschidă ideilor creatoare de la baza armatei și să alterneze operațiunile defensive cu acțiuni ofensive, cu sabotaje mai destructive și cu operațiuni de comando atât de eficiente, încât să șocheze inamicul și să-l propulseze într-o stare de prostrație.

Mai mult decât atât. E important ca, dacă poporul ucrainean hotărăște că vrea să supraviețuiască, narativul ucrainean să fie consecvent și să includă adevărul gol goluț. Adevărul e că în războiul pentru supraviețuire impus de agresiunea imperială și totalitară a Rusiei înfuriate de orientarea Ucrainei spre valori occidentale, o tabăra va trebui să capituleze, pentru ca pacea, sau, în lipsa ei, un simulacru de pace, să fie posibile. Or, ca Rusia să capituleze, forțele Moscovei vor trebui să sufere pierderi net mai grele decât suferă în prezent. Iată despre ce e vorba. Ucraina va trebui să lupte ca o superputere militară, căreia nu-i rezistă nimeni și nimic, nu ca o Rusie mai mică și mai slabă.

Nu știu dacă Ucraina mai are resursele morale și voința de a lupta așa. Dar nimic altceva nu-i rămâne de făcut, dacă vrea cu adevărat să-și păstreze ființa națională. În timp ce Vestul s-a dezvățat să învingă în războaie și nu-și mai lasă nici aliații (ucraineni sau israelieni) să câștige, Ucraina și Israelul vor trebui să-și impună voința de victorie cu orice preț.