Concesiile lui Putin și spumele la gură iscate de Trump

Văd mulți cu spume la gură din pricina prestației lui Trump la summitul din Alaska. Se așteptau probabil să-l decapiteze pe Putin. ”Trumpălău-prostălău a fost cumpărat” de ruși ”încă din ultimii ani ai regimului sovietic,” afirma patetic, dar fără probe, un preopinent, prelungind teoria conspirației împinse de stânga în SUA, acum un deceniu, ca să împiedice o președinție Trump și s-o impună, cu ajutorul serviciilor secrete și al presei, pe Hillary Clinton.

Am criticat rezultatele summmitului de la Anchorage și prestația președintelui SUA, de vreme ce Trump i-a oferit lui Putin o platformă și l-a extras din izolare, fără să obțină suficient, în schimb. În fapt, de la dictatorul rus ar fi fost bine să nu se aștepte să obțină ceva fără presiuni gigantice. Iar Trump renunță prea ușor la ele.

Dar trebuie oare demonizat? Cu atât mai mult cu cât SUA, Trump însuși, refuză revendicarea lui Putin de a i se da Donbassul? Face ravagii ceea ce s-a numit ”Trump derangement syndrome”, iar eu am calificat drept religii seculare anti-Trump și anti-Netanyahu.

Un profesor de franceză de la Timișoara, lăudat de un politolog de extremă stânga de la o universitate publică de peste ocean ne recomanda totuși ”desprinderea totală de Trump”. Care, auziți, auziți, ne-ar ”induce umbra sinistră a trădării”!

Le-aș recomanda preopinenților să sune de urgență la Kiev și la Bruxelles, de vreme ce președintele Ucrainei, Zelenski, se pregătește să-l viziteze mâine pe Trump, însoțit de toți cei 7 ”magnifici” europeni (inclusiv Macron): cancelarul Germaniei, Merz, premierul britanic, Starmer, șefa de guvern a Italiei, Meloni, președintele Finlandei, Stubb și șeful NATO, Mark Rutte, precum și șefa Comisiei, Ursula von der Leyen. Tema e summitul Trump-Putin. Se vor mai discuta revendicările dictatorului rus, precum și opțiunile ucrainene.

În mod vădit, liderii vest-europeni n-au auzit de cuvântul de ordine lansat la Timișoara, care cere imperativ Europei ”desprinderea totală de Trump”.

De la extremiștii de stânga mai aud că fibra morală americană ar fi ”dispărut sub efectul toxinelor trumpiste”. Care ar vrea, ”perfid, anestezierea instinctului de apărare european”.

De parcă nu Trump i-ar fi convins, după ample amenințări, pe europeni, să-și sporească bugetele militare la 5% din PIB. De parcă ar mai exista vreun instinct de apărare european care ar putea fi adormit de americani. De parcă un corp aflat deja în descompunere ar mai putea fi anesteziat. De parcă reacția conservatoare americană la aberațiile woke ale extremei stângi din SUA ar fi problema momentului, iar nu decăderea totală a Europei și a Americii democrate, sub impactul cedărilor și dezagregărilor rasiste, antisemite, progresiste. Și ca și cum Trump, nu Putin, Iranul, China și terorismul islamist, precum și agresiunile lor imperialiste ar fi marea problemă actuală a lumii.

La Anchorage, Putin, șmecher foc, cum îl știm, n-a venit cu mâna goală. Mafiotul șef al Rusiei, un ins cu mâinile abundent pătate de sânge, a mulțumit SUA pentru ieșirea din izolare și platforma care i s-a dat, oarecum frivol, de o Americă naivă, nerezumându-se la elogii și perieri intense și interesate la adresa lui Trump.

Mai întâi, dictatorul rus a promis înghețarea fronturilor, dacă i se dă Donbassul. Pe care nu l-a putut cuceri în 11 ani. Și nici nu i se va da. Apoi, a făgăduit mici și insignifiante cedări de teren controlat de ruși. Potrivit emisarului special al SUA, Witkoff, ar exista și o presupusă intenție a conducerii ruse de a accepta garanții de securitate americane robuste, de a nu vrea să înghită toată Ucraina și de a ancora în Constituție un angajament că Rusia nu va ataca alte țări europene.

Se poate avea încredere în Putin? În semnătura lui? În promisiunile și angajamentele lui? Absolut deloc. Putin a încălcat nenumărate acorduri, tratate și făgăduieli proprii. Cu el e aberant să se creadă că se poate face o pace fiabilă care să valoreze mai mult decât hârtia ieftină pe care s-au smângălit iscăliturile naivilor crezând prostește în ea.

Expansiunea teritorială și dominația totalitară sunt înscrise în ADN-ul rusesc și fac legea în creierul de kaghebist de criminal în masă pseudo-mesianic al lui Vladimir Putin. Contează prea puțin ce înscrie Rusia într-o constituție care, în fața mușchilor dictatorului, care scuipă cu boltă pe dreptul internațional, nu face nici cât o ceapă degerată.

Dar de America, Ucraina nu se poate lipsi. Căci pe moment Kievul e învins în războiul de uzură, iar fără arme americane și fără presiunea Statelor Unite, țara lui Zelenski e pierdută.

Mai poate câștiga Ucraina războiul? Evident. Dar numai dacă Trump poate fi convins să continue să exporte în cantitate suficientă arme cumpărate de NATO în Statele Unite și să introducă sancțiunile secundare, americane, apte să pună pe butuci comerțul cu petrol și alte surse de venit ale Rusiei lui Putin.

Se poate baza Ucraina doar pe europeni? Ba bine că nu. Europenii nu se pot baza pe moment nici pe ei înșiși, darmite alții pe ei.

A cere Europei să se desprindă de SUA e a revendica distrugerea NATO și ține fie de putinismul mascat al solicitanților, fie de prostia lor monumentală.

---

A spune adevărul nu este nici ușor, nici comod. Deseori, misiunea noastră de a oferi un jurnalism independent curat, la adăpost de influențe și iluzii, se lovește de zidurile propagandei sau ale orbirii ideologice. Vă mulțumim că ne sunteți alături! Vă invităm să dezbateți în comentarii temele pe care le propunem și să distribuiți articolele noastre, ceea ce ne va ajuta în acest mediu online plin de bariere.