După ce a legat de gard justiția, Nicușor pune căluș presei care-ntreabă de ea

După o răfuială publică la Cotroceni la care el, victima, a asistat siderat, Ovidiu Vanghelie s-a trezit cu pumnul președintelui Nicușor în gură. Și-anume nu doar azi, ci ”în acest mandat”.

Chiar crede acest șef de stat cu nicio realizare la activ, dar multe apucături tiranice, care încalcă și legile României, și pe ale Europei, și pe ale bunului simț elementar, că va mai pupa și un alt mandat decât ”acesta”?

Poate doar dacă electoratul își pierde in corpore mințile. Sau dacă nu vor mai avea loc alegeri libere.

Dar de ce atâta inflamare incontrolabilă pe Nicușor? Pentru că e orgolios, rău și răzbunător, imoral și izolat în lumea lui, cum just l-a caracterizat Lasconi?

Da. Dar nu numai.

Ovidiu Vanghelie a pus degetul și pe rana promisiunilor goale ale șefului statului, un politicianist sinistru, cu fapte mirosind a nepotism, de vreme ce a numit în funcție o procuroare generală pe drept criticată, dar cocoțată de Nicușor în post, chit că madam Cristina Chiriac e verișoara nevesti-sii, și, concomitent, pe rana țării. A statului de drept. Ucis de savonizarea justiției.

E vorba de o vătămare națională gravă, provocată românilor de mafia pesedistă, dar adâncită și supurând mortal cu ajutorul acestui președinte, care a lăsat justiția să rămână captivă.

Cum să-l ierte el deci pe Ovidiu? Prea i-a smuls curajos copilul împăratului părelnicele straie de lider democratic, arătându-l tuturor în toată goliciunea lui hidoasă, ca să nu declanșeze Nicușor vendetta.

Asta a învățat Nicușor de la mafie, asta aplică.

Cine? Omul care, împotriva voinței mele, a fost preferat la prezidențiale de mare parte din elita culturală românească. Aștept știri din provincie.

Mea culpa, cineva? Își asumă cineva că s-a săturat și nu se mai poate? Sare cineva să-i ceară președintelui, împreună cu mine, demisia și să susțină reformarea justiției românești?

Sau nu merită învierea democrației românești acest efort?