Cele mai noi articole · Politică internațională

Schimbarea la față a Europei după alegerile franceze

Francezii i-au spus ”non” lui Macron, care li se arătase în Ucraina cu Scholz, Draghi și Iohannis, ca să treacă în ochii lor drept om de stat meritând majoritatea parlamentară. Refuzându-i-o, ar putea schimba Europa.

Președintele va avea mari dificultăți în a guverna Franța. Electoratul ei, sătul de superbia sa și de incompetența prezidențială, ca și de neajunsurile unei politici interne și externe care nu s-a arătat în stare să frâneze declinul Franței, i-a refuzat lui Macron majoritatea parlamentară și l-a obligat să se schimbe, să se smerească, să facă acrobații complicate, spre a-și asigura majorități ad hoc. O mare parte din alegători a votat cu picioarele, refuzând să se prezinte la urne. Altă parte mare a optat pentru partide extremiste, cotate ani la rând ca nefrecventabile.

A reieșit o constelație deloc de invidiat pentru un președinte care a profitat din plin de majoritatea sa confortabilă din timpul primului mandat spre a-și manifesta trufia și tendințele autoritare. Macron a omis să-și arate însă și vreo calitate vizibilă de veritabil om de stat.

Consecințe franceze

Situația rezultată din scrutin îi va cere președintelui să se metamorfozeze. Ca Franța să rămână guvernabilă, Macron va trebui să sară peste propria sa umbră și să caute cooperarea cu dreapta.

A-i prefera extrema stângă, ar aduce la putere peste alți ani aproape în mod cert extrema dreaptă, de care Adunarea Națională pretinde a se fi desprins, fără să convingă elita să nu mai fie tentată s-o trateze ca pe o formațiune ciumată, de ținut la distanță, îndărătul unui cordon sanitar.

Or, și în această privință, electoratul l-a pedepsit pe Macron. Fostul Front Național a luat mai multe voturi decât oricând, fiind prima oară că a obținut statutul de grup parlamentar.

Vor urma autoexaminări îndelungate și dureroase ale elitei și clasei politice fraanceze. Ar putea dura mult până ce Franța se va putea regăsi.

Radicalizarea electoratului francez și eventualitatea ca o parte a elitei politice din Hexagon să vrea să îngroape a cincea republică e un semn rău și pentru restul alegătorilor europeni. Criza perpetuă începe să aibă efecte politice majore, tot mai greu calculabile și dificil maniabile.

Intră în scenă conflictele germane

Tensiuni mari se manifestă și în Germania, între ideologi și pragmatici, între acele părți ale establishmentului politic care caută soluții realiste la problemele energetice, economice și politice existente și doctrinarii cantonați în obsesii salvaționiste. Ceea ce e sigur, e că, sub imperiul inflației galopante, al întreruperii lanțurilor de aprovizionare, al stagflației, al războiului ucrainean și al angoaselor și nemulțumirilor electoratelor apusene, insuficient luate în seamă de elite între scrutine, vestul Continentului va avea de furcă tot mai mult cu el însuși.

Or, criza acută nu afectează vestul, ci estul continentului, dat fiind războiul ucrainean. Care dă semne să dureze. Și care n-are timp să aștepte ca la grande nation și germanii să-și revină, să nutrească sentimente mai moderate și mai constructive, să-și depășească polarizarea acută și să înceapă să aibă încredere într-o elită despre care segmente ample ale ambelor popoare au sentimenul că le-au trădat.

Or, și neîncrederea în guvernanți, și tendința lor de a greși, ignorând avertismentul alegătorilor dezabuzați riscă să se prelungească. Dezechilibrul de atenție a administrației franceze la est, inadecvarea ei și a guvernului federal la nevoile de securitate răsăritene, deficitele economice, erodarea autorității celor două cancelarii în Comunitate și inexistența soluțiilor creatoare ar continua și ele și ar defecta durabil, ba chiar ar putea scoate din uz motorul franco-german al UE.

Elementul ucrainean ale ecuației și schimbarea la față a Europei

E clar că interesele franco-germane reclamă o rapidă victorie ucraineană în actualul război de independență de Moscova. Or, sprijinul semnalizat Ucrainei în timpul vizitei cvartetului format din Draghi, Macron, Scholz și Iohannis nu e congruent cu ajutorul militar concret dat Kievului de țările celor patru lideri.

Din acest ajutor parțial refuzat, parțial acordat Kievului fără vreo tragere de inimă de Berlin și Paris, reiese că Germania și Franța dau semne să mizeze nu atât pe izbânda Ucrainei, cât pe o situație de pat, dacă nu chiar pe o victorie a Rusiei, care, dixit Macron, ”nu trebuie umilită”.

E adevărat că Franța și Germania au încercat să compenseze retoric și simbolic carența a acestui ajutor insuficient acordat Kievului în încercarea existențială prin care trece Ucraina acum. Declarațiilor sforăitoare de susținere li s-a adăugat daruri de felul acordării statutului de țară candidată la aderarea la UE Ucrainei.

Dar această ridicare pe scut mai degrabă formală, decât având consecințe practice reale, nu va liniști multă vreme națiunile esteuropene. Față cu realitățile, ele s-ar putea înspăimânta mai rău decât sunt acum. Și s-ar putea revolta. Indiferent dacă înțeleg sau nu subtilitățile ideologice ale actualului totalitarism rusesc, esteuropenii sunt vaccinați de era comunistă și știu mai bine decât Vestul la ce se pot aștepta din partea Moscovei.

E-adevărat că și în est nu sunt puțini cei ce se tem de Rusia și de arsenalul ei nuclear într-atât, încât să fie dispuși să-și ignore principiile și să ceară Ucrainei concesii care n-ar ajuta cu nimic, fiindcă n-ar face decât să-l stimuleze pe agresor. Dar și mai mulți vor cota, lucid, lipsa de entuziasm occidentală în ajutorarea Ucrainei drept moralmente impardonabilă și ca pe o abominabilă trădare, iar politic, ca un semn al impotenșței franco-germane.

Oricum, dacă în Hexagon ori la Berlin nu vor avea loc minuni, e nerealist ca europenii să se aștepte la un reviriment al situației datorat motorului franco-german al Europei.

Ca atare, tendința multor esteuropeni de a-și căuta pe viitor salvarea, securitatea și propășirea în noi formule de parteneriat și-n alianțe din care să nu lipsească anglosfera va lua o perceptibilă amploare, contracarând pretențiile Franței și Republicii Federale la păstrarea rolului lor conducător. Ceea ce într-o Europă în mare măsură inertă și birocratică va amplifica notabil tensiunile din structurile existente și va accentua sensibil dorința multora de a le vedea reformate din temelii.

Dacă vor să supraviețuiască în libertate, europenii vor trebui, oricum, să-i spună ”oui” victoriei ucrainene în război. Și-anume cu sau fără francezi alături. Rămâne de văzut cum se va poziționa Macron și ce măsuri va adopta ca să poată guverna. Și cum vor comepnsa germanii lipsa franbcezilor de la apel. Dar orice poziție ar adopta unii sau alții, Continentul se va schimba rapid la față. Va deveni irecognoscibil? Își va păstra libertatea? De europeni depinde.

Scrie un comentariu