Liderii care ne lămuresc și ne apără. Și catastrofele celorlalți

Ieșirea lui Nicușor Dan pe tema legii anti-legionare mi-a amintit de gânduri pe care mi le-a generat ziua Franței. Când nu m-am putut împiedica să deplor destinul Hexagonului. Care nu-și pune în pericol doar minoritatea evreiască. Franța și-a îngropat, practic, de la revoluție încoace, religia. Mai nou, își scoate la mezat și democrația, laolaltă cu substanța propriei națiuni, sufocate de islamism și de extremism politic de stânga. Care iscă puseuri extremiste de dreapta.

După cel de-al Doilea Război Mondial, în care fost înfrântă și umilită, Franța, ca țară a faimoasei ”grande nation”, nu s-a mai regăsit. Nici prima decadă gaullistă nu i-a frânat declinul. La grande nation decade, din 1968, în ritm accelerat și în pas alergător.

Ce-i lipsește Franței, principala putere militară a continentului, un stat cu arsenal nuclear și mandat cu drept de veto în Consiliul de Securitate ONU? Un nou Napoleon?

Țara sa nu mai are un popor unit, o credință demnă de a fi luată în serios și o conducere competentă.

Franța nu e, desigur, singura țară sau putere, care, nu de azi de ieri, a încăput pe mâini greșite. Europa și America se clatină de asemenea periculos, din pricina unor elite politice grav deficitare, create de elite culturale de stânga și mai pline de lipsuri.

Ceea ce nu înseamnă că România ar sta mai bine cu Nicușor Dan la pupitru și cu extrema dreaptă mai populară decât toate partidele, astfel încât l-a smintit pe noul șef al statului, determinându-l să confunde anticomunismul cu legionarismul.  

Misiunea principală a lui Nicușor Dan, ca președinte? Să-și apere poporul. Și să-l lămurească.

E bine că România va fi prima țară care-și va apărea națiunea cu Iron Dome, scutul anti-rachetă israelian. Din păcate, e rău că Dan nu-i apără pe români și spiritual, cultural, moral și psihologic. Succesorul lui Iohannis e ca predecesorul său.

Nicușor Dan e departe de a-l apăra, dacă permite și încurajează, prin deciziile sale greșite cu privire la legea anti-antisemită, să înflorească în rândul românilor aberațiile legionare și anti-evreiești care au mai smintit odată țara și intelectualitatea ei, propulsând națiunea și statul român în dezastrul fără leac al Holocaustului românesc.

Or, de la masacrul comis în Israel de teroriști islamiști la 7 octombrie 2023 (cel mai amplu măcel antisemit de la Shoa încoace) și consecutiva explozie planetară de manifestații ”pro-palestiniene”, în fapt antisemite, pro-teroriste și genocidare, s-a văzut clar ce potențial postmodern  global are ura pe evrei. Fie ea articulată islamist, sau în limbajul extremelor stângă, dreaptă, nazistă și fascistă, deci legionară, ura totalitară pe evrei nu e mai puțin virulentă și mai puțin periculoasă decât în Europa nazistă și fascistă de acum 80 de ani.

Nicușor Dan nu-și apără, ci-și smintește poporul confundând anticomunismul unui Maniu, să zicem, cu al unui legionar ca Ion Gavrilă Ogoranu. Sau anticomunismul unei Elizabeta Rizea cu a muierilor care-l adoră azi pe Codreanu. Sau al unui PNȚ cu al unei asociații legionare, da, legionare, deci fasciste, din Făgăraș. Președintele o fi bun la matematici, dar e și alfabetizat istoric?

Dacă nu, i se recomandă să-i citească pe istoricii recunoscuți. Pe un Michael Shafir, bunăoară, fie-i memoria binecuvântată. Sau pe un William Totok, autorul, împreună cu Elena-Irina Macovei, a cărții ”Între mit și bagatelizare”(despre Ogoranu și rezistența armată anticomunistă din Făgăraș și restul României).

Nu există nici cea mai vagă îndoială că Ogoranu a fost un fascist. În speță un legionar, care și-a cultivat convingerile extremiste până la urmă. Cum nu există nicio îndoială că fascismul și comunismul sunt afinități elective și net mai strâns legate și înrudite decât lasă Dan să se înțeleagă.

Problema trecutului unor extremiști e, într-adevăr, complexă. Dar nu e nesoluționabilă. Perplexitatea președintelui are leac. Fanaticii trebuie judecați (și eventual iertați) pe baza unor criterii solide. Și anume, după faptele lor. Și după finalul lor.

Una este un Cioran, care-și asumă rătăcirile sale din tinerețe. Sau un curajos disident anticomunist, fost stalinist, precum Dan Deșliu, care și-a riscat viața pentru a spăla păcatele trecutului său ticălos. Și cu totul altceva un legionar impenitent ca Ogoranu. Și alții, din aceeași făină.

Că Monica Lovinescu (cea abundent lăudată de Vladimir Tismăneanu) abera în legătură cu ”fibra morală” a ”rezistenței” (legionare) ”din munți”, amintită de Ogoranu, că Michael Shafir înțelegea să protesteze împotriva confuziilor etice ale vârfurilor rătăcite ale intelectualității naționaliste românești și că-și atrăgea, în reacție, ”ocările” ex-disidentului Gabriel Andreescu, nemulțumit de claritatea morală a lui Shafir, nu schimbă situația și adevărul istoric.

Ocultarea adevărului istoric e la baza stâmbării justiției românești.

Care nu-i găsește vinovați pe securiștii torționari și asasini ai lui Babu Ursu. Și nu consideră firma Securității, Crescent, o firmă a securității. Căci, după cum nota cineva pe Facebook, și sper din tot sufletul să se infirme, ”tribunalul București a decis că societatea Crescent Commercial & Maritime (Cyprus) Limited nu este firma fostei Securități. Hotărârea a fost luată într-un proces civil în care firma a cerut despăgubiri de 150.000 de lei de la fosta judecătoare Camelia Bogdan”. (1)

Un președinte al României nu are dreptul să greșească în chestiuni de importanță morală capitală și să șifoneze astfel, poate ireparabil, șansa la adevăr, precum și, concomitent, imaginea țării în lume.

E posibil ca Nicușor Dan să vrea să fie ”echidistant”. E posibil să vrea să nu-și antagonizeze parte mare din electoratul ultranaționalist, care, smintit de propaganda ultimului vreac, a votat pentru fasciști, legionari, antisemiți și exaltă, la incitările unui Kremlin Georgescu, figuri sinistre precum Codreanu, Antonescu, Sima și alții.

Or, nu poți fi echidistant între criminali, teroriști și unelte ale totalitarismului sau genocidului și conspiraționiști antisemiți, pe de o parte, și victimele lor, sau apărătorii adevărului istoric, pe de alta, decât dacă vrei nu să lămurești, ci să ocultezi, să practici revizonism istoric și să induci poporul în eroare, pregătindu-i următorul mare derapaj. Încât ceea ce face Nicușor Dan nu e de iertat nici admițându-se că președintele e tare prost sfătuit. Căci ar avea posibilitatea să-și ia consilieri buni.

Cum ar trebui să fie o conducere competentă? La antipodul celor ratate. Dar despre asta, în zilele următoare.

––-Note (1) Pare că e cum scria avocata Elena Nicuț pe acest subiect: ”Sesizarea la CCR a lui Niculae ref la legea de modificare a OUG 31/2002 este o calamitate. Și sper ca această calamitate să fie anihilată de CCR de pe scaun peste două zile, când e termen. Simpla relativizare a unui astfel de subiect ridică grave semne de întrebare cu privire la curățenia mintală. În subsidiar, ca expresie folosită în cuprinsul sesizării, chiar nu era nevoie să fie (re)puse în discuție elemente și texte deja în vigoare și care au trecut deja prin nenumărate filtre. Nu de alta, dar sunt inadmisibile, inclusiv strict tehnic juridic. Despre efectul asupra unor dosare în curs, nu mai zic…Zic doar ca era buna vorba aia, fie ea si parafrazata: mai bine să taci și să bănuiască lumea că ești legionar, decât să faci o astfel de sesizare și să se convingă toata lumea!”

-Va urma-

Pe aceeași temă: