Avem nevoie de susținerea dvs. pentru a continua să vă oferim analize complexe și știrile corecte în aceste timpuri de război. Vă mulțumim că ne sunteți alături!
Europenii sunt mari maeștri la vorbit, la negociat, la ”diplomație”, cu sau fără rost.
Nu e clar ce anume vor să ”negocieze”, în acest interval, prietenii vesteuropeni (în mare parte de stânga, ca Macron) ai Iranului islamist, după ce președintele SUA, care ceruse anterior ”cedarea completă” și ”capitularea necondiționată” a Teheranului, a fixat la maximum două săptămâni răstimpul alocat procesului său decizionar, (privind posibila participare a Statelor Unite la operațiunea militară israeliană împotriva regimului Khamenei).
S-ar mai putea negocia doar viața șefului de facto al statului iranian.
Poate și o cale cât mai ”onorabilă” de a ceda pentru un regim genocidar care-și terorizează și propriul popor, nu doar Orientul Apropiat și Mijlociu, ori Ucraina, cu drone și rachete, precum și cu interpușii săi teroriști.
E un regim care s-a dezonorat plenar, dar speră să reziste în fața furiei populare a iranienilor pe care i-a terorizat timp de o jumătate de veac și, din motive de prestigiu, vrea să cedeze mai degrabă Europei decât Americii, și Americii mai degrabă decât Israelului.
Speranța regimului e să-i mai amețească și să-i mai intimideze odată, împreună cu aliații săi chinezi și ruși, pe liderii occidentali, căora să le promită o ipotetică ”demantelare” a programului său nuclear militar, (ilegal din pdv al dreptului internațional) pe care apoi să-l ascundă mai bine de ochii lumii.
Fapt e, că Israelul are capacitatea de a distruge și fără ajutor american instalația nucleară subterană de la Fordow, după cum a confirmat ieri, într-un rar interviu acordat în ebraică, premierul israelian Netanyahu. Statul evreu ar fi bine sfătuit să se folosească de această capacitate în următoarele 14 zile, indiferent ce convin diplomații la Geneva, înainte ca regimul Khamenei să promită iar marea cu sarea, ca să convingă Vestul de presupusele sale ”bune intenții”. Și înainte ca sfetnicii izolaționiști, antisemiți și de extremă dreapta ai președintelui american să fi reușit, împreună cu extrema stângă europeană, să-i bage lui Trump în oase frica de moartea unor militari americani atacați în bazele lor din regiune și de un nou ”forever war”, de un nou război american interminabil în Orientul Apropiat, precum cele din Afganistan și Irak.
Or, în cazul Iranului, obiectivele războiului sunt clare și limitate. Iranul trebuie lăsat fără program nuclear și fără fabrici de rachete, de drone și de lansatoare. Regime change, necesara schimbare de regim, va trebui să fie sarcina poporului iranian. Ajutat de operațiunile israeliene, care au decapitat deja armata iraniană și brațul ei terorist, intern, poporul iranian are acum șansa de a se organiza, de a-i aresta pe ciracii poliției politice, de a debarca odiosul regim criminal de la Teheran și de a-și recăpăta astfel libertatea.
Toate acestea ar fi ideal să se întâmple în urnătoarele două săptămâni. Și încă și mai bine înainte. Căci nici răstimpul de două săptămâni nu e bătut în cuie, de vreme ce exprimarea purtătoarei de cuvânt a Casei Albe îi lasă loc lui Trump de întors și pentru cazul în care se hotărâște înainte să expire intervalul menționat.
Și e cert că se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu, ceea ce Trump amână acum, la sfatul izolaționiștilor, în speranța ca iranienii și israelienii să-l ușureze de povara deciziei și a răspunderii. Pentru că SUA nu au, de fapt, încotro. După declarațiile lui Trump, care, sfătuit în contradictoriu de consilieri fie responsabili, fie extremiști izolaționiști, a cerut capitularea necondiționată a Iranului, America nu poate face cale întoarsă, decât dacă semnalează că s-a lăsat încălecată de frica regimului islamist, cel luat în piept de micul Israel. Dacă, altfel spus, Trump se răzgândește, SUA își vor șifona, durabil, prestigiul și își vor compromite total capacitatea de a-și mai descuraja inamicii.
Ar fi un preț cam mare de plătit pentru supunerea în fața idiosincraziilor antisemite și izolaționiste ale extremiștilor, pentru obsesiile împăciuitoriste ale unor dregători apuseni și pentru dorința lui Trump de a primi un premiu Nobel pentru Pace decernat pe temeiul unor criterii ultraprogresiste și, în esență, antioccidentale.
Distribuie articolul:
Europenii sunt atat de irelevanti incat nu sunt informati de partile implicate sau de US. Nu stiu ce vor sa negocieze, nu-mi dau seama ce mandat ar putea avea din partea US sau a Israelului. Sunt penibili.
Pentru Occidentali, Israelul a fost dintotdeauna ursul din padure, a carui piele poate fi vanduta pe nimica.
Europenii vor sa obtina de la Putin concesii in privinta Ucrainei, promitandu-i „infiintarea Statului Palestinian”.
De parca asta l-ar interesa.
Aceiasi europeni „mediaza” intre Israel si Iran dupa aceeasi reteta:
1) Iranul promite sa nu obtina bomba nucleara, dar daca o obtine, s-o foloseasca numai pentru exterminarea poporului evreu.
2) Israelul va fi convins sa se auto-desfiinteze pe etape, prin infiintarea Statului terorist Palestina, sponsorizat de Europa, conform „planului de pace” UE-UK.
Iranienii vot consimti sa amane lichidarea genocidara a Israelului prin bombe nucleare, si promit sa continue numai prin terorism „conventional” care sa ucida numai evrei, pe cat posibil.
Sa mai zica cineva ca europenii nu au o diplomatie isteata, ca nu stiu sa vanda pielea ursului din padure!
Aș vrea să pot contesta toate acestea. Din păcate, nu pot cât mai țin la adevăr.