A eliminat Israelul amenințarea nucleară iraniană?

Vă mulțumim că ne citiți în număr tot mai mare! Avem nevoie în continuare de sprijinul dvs. Jurnalismul independent e mai important decât oricând, vă rugăm să îl susțineți printr-o donație.

După două milenii și jumătate, Israelul răsplătește poporul persan, al cărui rege, Cyrus, le-a dat voie cândva strămoșilor evreilor de azi să se repatrieze și să reconstruiască  Sfântul Templu din Ierusalim, sub Ezra și Neemia.

Întrebarea care se punea joi, înaintea raidului israelian, nu era dacă va avea loc, ci când. Îndoielnice erau indiciile vădite de atac lansate de americani prin numeroase semnale și masive zgomote, care păreau a compromite necesara surpriză. Problema cheie era Trump. În speță inconsistența lui și noul său împăciuitorism, generat de convertirea sa creștină după atentatele asupra vieții sale în timpul campaniei electorale americane de anul trecut.

Mă întrebam: va da oare Trump lumina verde? O va retrage în ultima clipă? Nu va aștepta el și a 6-a rundă de negocieri nucleare inutile programată să aibă loc duminică, în Oman, înainte de a o da? Credeam că o va aștepta.

Alte incertitudini au apărut acum

Dar au reușit bombele israeliene, lansate în valuri succesive, să distrugă instalațiile nucleare subterane, iraniene, despre care se știe că au fost ascunse la mare adâncime sub pământ și reclamă aparent o muniție cu totul specială, de 15.000 de kg, ca să poată fi nimicite de un bombardament de mare precizie?

Nu știm. Dar știm că regimul Iranului, care voia să distrugă Israelul și avea planuri detaliate în acest sens, e lovit puternic, și-a pierdut apărarea antiaeriană și alte instalații strategice, că a fost demascat ca net mai anemic decât voia să pară, iar poporul iranian are acum o șansă reală de a-l debarca.

E o mare înfrângere pentru Iran. Și nu în ultimul rând și pentru aliații lui. În special pentru Rusia, care ar fi vrut mult, dar nu și-a putut apăra partenerul și aliatul strategic și își simte acum interesele serios lezate.

Dar nu e clar încă defel de ce resurse și capacități cu adevărat redutabile mai dispune regimul de la Teheran după lovitura potențial mortală pe care a primit-o în noaptea trecută. Lovitură care nu mă îndoiesc că va fi, că e necesar să fie urmată de altele, așa cum a indicat premierul israelian Netanyahu că se va întâmpla.

Un succes operațional ieșit din comun

Scularea, sau Răscularea Leului, o trimitere la Numeri, Bamidbar (În deșert), a patra carte a Bibliei, 23:24 (”Uite, poporul se va scula ca un leu mare”) are toate șansele să nu fi fost doar o operațiune militară necesară autoapărării israeliene, în fața unei amenințări existențiale, reprezentate de pericolul militar nuclear iranian, ci debutul unei schimbări epocale în regiune. Un ”game-changer” cum spun anglofonii. Unul așteptat nu doar de poporuliranian, ci și de toate statele arabe moderate din Orientul Mijlociu. Care, chiar dacă varsă acum lacrimi de crocodil și condamnă raidul israelian, se simțeau toate amenințate de expansiunea terorismului și a totalitarismului genocidar, iranian.

Puterile occidentale au fost prea lașe ca să inaugureze acum multe decenii acest ”game-changer”, această contrarevoluție democratică, această necesară schimbare de paradigmă, în fața unei revoluții islamo-fasciste, iraniene, căreia trebuia să i se pună capăt încă din ultima parte a secolului trecut.

În tot acest răstimp, Iranul islamist nu și-a oprimat la sânge doar propriul popor, ci a atacat lumea arabă moderată și Vestul, precum și interesele sale regionale și globale în felurite chipuri, dar, mai ales, prin planificarea unei sistematice încercuiri, prin interpuși teroriști, precum și anihilări, în faze succesive, a statului evreu, considerat de mullahi avanpost american și occidental.

În acest scop, Iranul, o țară bogată în petrol, și-a creat nu doar infrastructura necesară construcției unor arme nucleare, ci și fabrici de rachete și drone care omoară zilnic ucrainieni, în timp ce mințea, susținând că n-ar vrea decât energie atomică în scopuri pașnice. Iar în ultima vreme și-a accelerat masiv programul militar nuclear, efectuând, potrivit IAEA, care a criticat repetat Teheranul, chiar și teste atomice subterane.

Vestul (nu doar ex-președintele Obama) s-a lăsat mințit și nu s-a rezumat la a adopta cea mai lașă atitudine posibilă în fața primejdiei iraniene, de la care a emanat și masacrul islamist comis la 7 octombrie 2023, ci a împiedicat, ani la rând, Israelul să se ridice eficient în autoapărarea sa.

Operațiunea în sine are toate datele să devină legendară. La Rising Lion au pus umărul nu doar sute din cei mai buni piloți militari din lume, ci și o bază ”iraniană” de drone construită în centrul Iranului de serviciul secret extern israelian, Mossad. Care și-a activat dronele în timpul nopții, în plină ”Sculare a Leului” și a atacat baza iraniană Espajabad, una din cele care amenințau statul evreu.

Planificarea și edificarea acestui centru de drone al Mossadului din inima țării inamice și imaginația, curajul, inteligența și tenacitatea implicate de aceste eforturi îndelungate, vor constitui materialul unor viitoare cărți și filme. La fel, precizia cu care au fost eliminate multe amenințări, între care centrala nucleară de la Natanz. Între cei uciși de israelieni sunt 6 experți nucleari iranieni, care contribuiseră la edificarea amenințării militare atomice a Teheranului, precum și căpeteniile instituțiilor de forță ale regimului totalitar și terorist: șeful teroristelor Gărzi Revoluționare iraniene, Hossein Salami, și șeful Statului Major al armatei islamiste, Mohammed Bagheri. A fost atacată și baza economică a regimului, aviația israeliană bombardând instalațiile petrolifere de la Tabriz.

Atenție însă. Urmează lupte crâncene și un viitor incert

Ceea ce a construit Iranul în decenii de stăruitoare muncă destinată genocidului, ștergerii de pe hartă a Israelului și distrugerii ulterioare a întregului Occident, cu tot cu ura anti-iudeo-creștină indusă de ideologii, teroriștii, politrucii și propagandiștii mullahilor, n-a dispărut complet, după o noapte de bombe de precizie.

Vor urma timpuri grele, mai ales pentru că ura ucigașă reactivată, generată și răspândită de regimul iranian, vechiul antisemitism eliminatoriu al Faraonului, al dregătorului amalecit al Persiei, Haman, al naziștilor și al staliniștilor n-a dispărut. Și nici amenințarea teroristă nu s-a evaporat.

Întrucât Iranul mai constituie, – cât timp îi dăinuie regimul -, un pericol acut nu doar regional, ci și global, de vreme ce amenință și rutele maritime comerciale, între altele prin interpuși, întreaga lume civilizată ar face foarte bine să fie alături de Israel în aceste vremuri grele. Cu atât mai mult cu cât Iranul mullahilor e doar o verigă islamo-fascistă a lanțului totalitar care pune lumea liberă în pericol, dimpreună cu Rusia șui Putin și China lui Xi.

Dar nu-mi fac iluzii. Stânga antisemită din Vest afirmă că s-ar teme de un ”incendiu de proporții” în regiune, capabil să devasteze întregul Orientul Apropiat și Mijlociu. Motiv pentru care ar cere tuturor ”părților” implicate ”reținere maximă”. Asta e mantra reacțiilor apusene. Ce minciună. În realitate, această stângă (ca și dreapta antisemită) se teme de orice victorie ar putea repurta statul evreu.