Trump, bată-l vina. Și acordul său chinez

Înainte de a analiza acordul vamal sino-american, care are toate datele să fie, geopolitic,  extrem de important, să consemnăm că nu ne vom putea raporta obiectiv la marile provocări ale vieții politice internaționale, dacă nu ne dezbărăm de obsesii, monomanii și prejudecăți.

Or, de prea multă vreme ne-am obișnuit să preluăm papagalicește ce ni se predică în mass-media progresistă (sau de extremă dreapta, antisemită) din Vest. ”Analiza” politică a ultimilor ani s-a redus la diatribă și anti-trumpism, antiamericanism și antisemitism.

Până și oameni pe care i-am crezut normali la cap și cinstiți au alunecat în propagandă. Bunăoară Vlad Voiculescu. Nu-mi vine să cred că am avut cuvinte de laudă pentru el și că am regretat demiterea lui din guvern, respingând acuza că e cantonat în extrema stângă. Am făcut și interviuri cu el, un politician pe care oricât aș fi scris de mult în viața mea, n-am cuvinte să-l calific, după ce am citit elogiile aduse de el unei tinere care a aderat cu arme și bagaje la extremismul de stânga antisemit, ca Greta Thunberg. Sau gunoiul pe care-l scrie despre Israel (”uitând” cu mare atenție că armata statului evreu se comportă față de civilii inamicului genocidar mai bine decât orice altă oștire din istorie).

E mare scârba mea pentru acest tip de antisemitism sofisticat, care proiectează asupra evreilor ce și-ar dori antisemiții ca ei și palestinienii căinați de ei să reușească să le facă evreilor: să-i izoleze ca să-i extermine cât mai ușor. Rușine antisemiților, nu mai puțin siniștri când sunt de stânga, decât când sunt islamiști sau de extremă dreapta. Și nu mai puțin odioși decât marii corupți pe care pretind că-i combat.

Imaginea de mare corupt i s-a confecționat și lui Trump. Pe americani, care l-au crezut bun de președinte al Statelor Unite, întrucât a promis să facă ”America măreață”, din nou, această imagine, monoman propagată, nu i-a împiedicat să-l aleagă cu o clară majoritate.

Dar face el America măreață?

Sau, dimpotrivă, îi bagă democrația și viitorul în pământ?

Verdictul la aceste întrebări nu e chiar atât de simplu cum li se pare extremiștilor de stânga sau de dreapta. Primii îl condamnă pe Trump fără drept de apel. Ultimii îl adulează cu tot atâta zel.

Dar modul în care se comportă președintele SUA e complet atipic. La fel e bilanțul său intern și extern.

Chiar dacă stânga îl demonizează din nou, pentru dislocarea armatei la Los Angeles, întru înăbușirea unei răzmerițe foarte violente, menite să oprească arestarea și deportarea de imigranți ilegali, o netă majoritate a poporului american vede lucrurile altfel. Națiunea n-a gustat nici devastările provocate de extrema stângă din Antifa și BLM în răscoala izbucnită în 2020, după uciderea lui George Floyd, când elita politică maoistă cerea, cu maniacală stăruință, nu doar tolerarea violenței, ci și suprimarea finanțării poliției.

Nu toată lumea apreciază totuși arestarea și deportarea unor imigranți ilegali aflați de mult vreme în SUA, care n-au făcut niciodată vreun rău cuiva. Nici eu. La urma urmei, America e edificată pe imigrație și are nevoie de nou-veniți. Mai ales de unii care muncesc din greu și respectă legile. Dar sondajele sunt clare. O mare majoritate a națiunii detestă violența, haosul și furtul locurilor de muncă ale nativilor. Mulți apreciază ordinea și legalitatea pe care extrema stângă le vrea distruse, iar președintele încearcă, fie și cu mijloace controversate, ca dislocarea Gărzii Naționale, să le restabilească.

Diplomația lui Trump

Nici în politica externă, în care, în special în fața Rusiei și Iranului, și-a comis cele mai regretabile greșeli, Trump nu primește de la americani notele de repetent pe care le-ar merita inadecvarea lui inițial monumentală față de nevoile Ucrainei și ale Vestului în raport cu amenințarea rusească și ale aliatului israelian față de riscul bombei atomice iraniene.

În special acordul vamal cu regimul chinez îi aduce, la dreapta spectrului politic, elogii nu întru totul nejustificate. Deși China a continuat să refuze să dea amănunte cu privire la înțelegerea vamală încheiată cu SUA, Beijingul nu l-a contrazis pe președintele american.

Potrivit lui Trump, cele două țări au căzut de acord asupra unor tarife de 55% pentru mărfurile chinezești importate de americani și de 10% pentru cele exportate de ei în China.

Poate și mai important, pentru economia americană, dar și pentru războiul hibrid, anti-occidental, al Chinei: cea din urmă va relua exporturile de pământuri rare în SUA, iar administrația Trump va accepta studenți chinezi la universitățile americane, folosite ca teren de recrutare de agenți și tehnicieni militari și masiv subminate de China comunistă și de Qatar. Acordul a fost încheiat după negocieri maraton, derulate luni și marți la Londra.

Virtuțile și neajunsurile înțelegerii sino-americane

La prima vedere, câștigă America. Și nu doar la taxe. Industria ei militară și cea automobilistică nu se pot lipsi de samariu, un pământ rar extrem de prețios pentru reactoare nucleare și magneții electromotoarelor rachetelor și avioanelor de vânătoare.

Or, numai China îl exportă. Dacă Beijingul închide taraba, SUA nu mai pot fabrica supersofisticatele avioane militare F 35, care, cum nota ziarul belgian Der Standaard, au nevoie de câte 25 de kg de samariu de bucată. Iar China a închis taraba, în reacție la masivele sporuri de taxe vamale introduse de Trump.

Un acord acceptat de comuniști era deci de importanță strategică pentru SUA. În plus, taxele sporite pe mărfuri chinezești vor stimula relocări de fabrici și vor opri exsanguinarea bugetară a Americii. Al cărei deficit a crescut la amețitoarea sumă de aproape 37 de miliarde de $. Încât banii încasați din birurile sporite impuse importurilor din China și varii alte state i-ar putea vărsa niște miliarde de dolariîn visterie. Ceea ce nu pare mult, dar, împreună cu alte măsuri, ar fi un început promițător. Trump i-a convins pe chinezi, pentru că și America are atuuri de care China are mare nevoie. Cum ar fi piesele americane de înaltă tehnologie, necesare avioanelor. Sau produse petrochimice.

Și totuși. La o privire mai atentă, a ajuta China comunistă, marele pericol pentru Taiwan și cipurile taiwaneze nu e o idee lăudabilă. E bine să nu uităm cine și ce anume e China: principalul sprijin al Rusiei lui Putin și al expansiunii teroriste a Iranului islamist. Iar a-i  permite Chinei să continue subminarea IVY League și a unor universități de elită ca Harvard și Columbia nu pot fi măsuri strategic optime pentru Statele Unite. Dimpotrivă.

Regimul comunist chinez e un dușman implacabil al Americii și al Vestului. Nu de pomană a acceptat imperiul de mijloc înțelegerea cu Trump. Se vede, odată în plus, că mercantilismul lui Trump nu ține loc de înțelepciune politică. Pentru Ucraina și Vest, înțelegerea încheiată de Trump cu regimul comunist e, prin urmare, o veste mai degrabă rea.