Mai există Vestul? Cum a reușit anglosfera să încurajeze terorismul și să submineze democrațiile

Pare că Occidentul a fost pus pe butuci.

Lovitura de grație nu i-au dat-o nici Putin, nici extremiștii și populiștii de dreapta, ori israelienii care se luptă să elimine amenințarea teroristă din Gaza.

Fatala e opera guvernelor acelei anglosfere, căreia îi datorăm întemeierea democrației liberale moderne, sistemul cel mai puțin nociv politic din istorie, ca să-l parafrazăm pe Winston Churchill.

Mare nevoie ar avea azi Anglia, Maria Britanie și fostele colonii ale coroanei de un om de stat precum Churchill. Dar nu e de găsit. Unde vezi cu ochiul descoperi pustiul politic iscat de extrema stângă anti-occidentală, antisemită, pro-islamistă, pro-teroristă.

Pedeapsa prezumtiv anti-extremistă cu care sunt bătuți la poponeț niște miniștri străini

Mai nou, guvernele de stânga din Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă au hotărât că nu mai susțin libertatea de opinie, ci o pedepsesc. Au început, ca atare, să impună sancțiuni și pentru opiniile unor diplomați și oameni politici străini. Cele 4 executive i-au sancționat pe miniștrii israelieni de dreapta, Ben Gvir și Bezalel Smotrich, pentru declarații contravenind părerilor acceptate, de stânga, despre ”soluția celor două state”, declarații considerate ”monstruoase” de către șeful Foreign Office-ului.

Guvernul din UK a afirmat oficial că, după ce s-a discutat repetat cu premierul israelian Netanyahu, în public și în particular, ca Israelul ”să nu mai extindă” așezări ”ilegale” care ar ”submina un viitor stat palestinian”, să reprime ”violența colonistă” și ”să condamne declarațiile inflamatoare și extremiste ale celor doi”, ambii demnitari ar fi fost sancționați fiindcă ar fi ”incitat la violențe” contra palestinienilor.

N-am nici cea mai vagă simpatie pentru domnii Ben Gvir și Smotrich. ”They are not my cup of tea”, cum ar spune, politicos, englezii. Dar luarea de poziție a guvernului din Londra e atât de plină de prezumții false și erori, încât e greu de analizat în detaliu.

Greșelile impardonabile ale unor diplomați anglofoni de rang înalt

Nu e clar cum au determinat oficialii britanici că așezările iudeilor din Iudeea ar fi ”ilegale”. Sau ”colonii”. Sau de ce ar fi populate de ”coloniști” evrei, de vreme ce acești oameni locuiesc în țara evreilor, așa cum o determină Biblia, Coranul și tradițiile evreiești și creștine. Sau despre care ipotetic ”stat palestinian” vorbesc.

Dar toate acestea pălesc în raport cu prejudiciile iscate de inoportunitatea deciziei guvernelor de stânga de la Londra, Wellington, Ottawa și Canberra. Care, încălcând cele mai sacrosancte principii ale democrațiilor liberale, au trecut la ”sancționarea” de opinii și exprimări controversate, în clipa în care statul evreu e în plină luptă antiteroristă, iscată nu din voință proprie, ci din pricina agresiunii de la 7 octombrie 2023 a teroriștilor islamiști susținuți de patronii lor iranieni.

Și nu e clar dacă autoritățile din cele 4 țări realizează că demersul lor echivalează cu cenzurarea complet inadmisibilă a oficialilor străini ai unei democrații liberale. Fapt e, că atât măsura, cât și ”timingul” ei sunt de natură să stimuleze puternic și extremismul islamic, și pe cel de stânga, precum și antisemitismul și terorismul, care au explodat, pur și simplu, în Vest și în țările anglofone, după masacrul comis de Hamas la 7/10/23, când interpușii Iranului au săvârșit cea mai amplă baie de sânge antisemită de după Holocaust.

Reacția celor doi sancționați nu s-a lăsat așteptată

”I-am supraviețuit Faraonului” (vezi cartea a doua a Bibliei, Exodul, nota mea, PMI) și îi vom supraviețui și lui Keir Starmer”, a spus ministrul securității naționale, Ben Gvir. Voi continua să lucrez pentru Israel și poporul său fără teamă de intimidare”, a adăugat el, textual, fericit că dregătorii de stânga apuseni i-au dat posibilitatea de a se erija în erou.

În termeni similari s-a exprimat și ministrul israelian al finanțelor, Ben Smotrich. Care s-a văzut silit să amintească Marii Britanii de antecedentele ei istorice nefericite. Regatul Unit e autorul blestematului ”White Paper” din 1939, când guvernul majestății sale și-a încălcat promisiunile și a condamnat la moarte nenumărați evrei germani, polonezi și europeni, amenințați cu exterminarea de naziști, restrângând masiv, la cerere arabă, emigrarea evreilor din Europa în colonia britanică ”Palestina” în ajunul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Încât Smotrich a preluat mingea pe care Starmer și Lammy i-au ridicat-o, în epocala lor inadecvare, la fileu, și a evocat epoca în care Marea Britanie ”a mai încercat o dată să împiedice reașezarea evreilor în leagănul patriei lor. Vom continua s-o construim”.

Ce s-a întâmplat, de fapt

Dar este încă și mai grav. Pentru că extremiștii de stânga anglofoni, care nu vor sau nu sunt în stare să combată extremismul islamist și de stânga din propriile lor țări, au pus în pericol relațiile speciale dintre America și celelalte state de limbă engleză, care constituie fundamentul și structura de bază a Vestului.

Se poate aștepta oare ca ministrul britanic, Lammy, și șeful său, Starmer, ori colegii lor din țările anglofone să supună sancțiunilor și administrația americană, după declarația contravenind respectivei ”soluții a celor două state” pe care a îndrăznit s-o articuleze ambasadorul SUA în Israel, Mike Huckabee?

Așa ar fi siliți acum să facă. De ce? Pentru că și Huckabee a sugerat că nu se poate edifica un stat palestinian unde l-ar vrea Starmer și Lammy. ”SUA nu mai susțin din toată inima crearea unui stat palestinian”, a subliniat Huckabee, textual, într-un interviu acordat postului Bloomberg. Diplomatul creștin din SUA a propus ”edificarea acestui stat, la rigoare, altundeva, în regiune, în lumea musulmană, dar nu în Iudeea ori Samaria”.

Reacții israeliene de bun simț

Decizia de sancționare adopată de guvernele de la Londra, Canberra, Wellington și Ottawa împotriva celor doi a fost criticată sever și pe bună dreptate și de adversarii lor politici israelieni de centru, ca foarte moderatul Benny Gantz.

Ori șeful diplomației israeliene, Gideon Sa’ar.

“A impune sancțiuni unor miniștri israelieni de către guvernul britanic e un eșec moral profund și lansează un rău mesaj întregii lumi”, a reliefat, pe bună dreptate, Gantz, adversarul premierului Netanyahu. Gantz a amintit că ”statul Israel luptă împotriva unor inamici care și-au dovedit intenția de a-l distruge. Presiunile și sancțiunile ar trebui să vizeze direct Iranul, (și pe teroriștii) Hamas și Houthi”, a mai scris el, cerând guvernului britanic să oprească măsura.

Pe scurt, ce-au reușit extremiștii de stânga de la Londra, Ottawa, Canberra și Wellington?

Să încalce principiile de bază ale democrației. Care nu admit cenzura.

Să consfințească recursul la cenzură nu doar pe plan intern ci și extern, instituind cenzurarea oficialilor unei democrații liberale străine.

Să încalce principiile de bază ale democrației.

Să consfințească recursul la cenzură și în relațiile externe, instituind cenzurarea oficialilor unei democrații liberale străine.

Să unească în fine mare parte din clasa politică israeliană.

Să adâncească poate ireparabil conflictul divizând și învrăjbind democrațiile liberale.

Să antagonizeze Statele Unite.

Să încurajeze terorismul, islamismul, antisemitismul și tentativele de genocid la adresa statului evreu, primul bastion pe care extremiștii islamiști și de stânga vor să-l înlăture înaintea distrugerii Vestului. A întregii lumi iudeo-creștine.

Iată proiectul la care au pus umărul cele 4 guverne.

De ce au făcut toate acestea? Din rațiuni ideologice și politice. Pentru că sunt sub presiunea unei ample imigrații musulmane, față de ale cărei voturi se simt îndatorați.

Vestul pare că nu mai e.