Vorbe mici. Fapte mari? Nicușor ține cel mai sec discurs inaugural din istorie

Nomen est omen? Noul președinte al României a rostit un discurs adecvat diminutivului prenumelui său.

Nicușor Dan a preluat pe o ploaie toriențială ștafeta de la predecesorul său interimar, Ilie Bolojan. Noul președinte a salutat Garda de Onoare care i-a dat onorul.  ”Bine ați venit! Mult succes în această funcție importantă pentru țara noastră”, îi urase Bolojan anterior. Înainte de a-și prelua mandatul la Cotroceni, președintele își depusese jurământul în plenul comun al Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Judecând după temele abordate de noul șef al statului român, în cuvântarea sa inaugurală din Parlament, Nicușor Dan s-a prezentat în cuvântarea sa ca mare reformist potențial, dar s-a făcut și oarecum mic și neînsemnat. El a părut să nu înțeleagă prea bine care-i sunt atribuțiile prezidențiale și ce trebuie să facă față cu poporul.

În alocuțiunea sa din Parlament, una de tip nonpartizan, șeful statului român a început bine, prin a evoca ”interesul național”. În prezența principesei Margareta, a foștilor președinți Băsescu și Constantinescu, a patriarhului Daniel, a arhiepiscopului catolic și a prim-rabinului Schaffer, precum și a senatorilor și deputaților, el a menționat, în context, ”nevoia unei reforme fiscale, prioritare”. Apoi, ”a uneia temeinice, pe termen lung”, în ceea ce privește sistemul administrativ, reducerea birocrației și digitalizarea, reformarea accesului și promovării în funcții publice, fără să omită nevoia reformei administrativ-teritoriale și a sistemului electoral.

Proiectele prezidențiale

Nicușor Dan mai crede că trebuie urgent combătută evaziunea fiscală și cheltuiala publică și asigurat un managment profesionist la întreprinderile de stat. În opinia lui, se cere stimularea producției agricole, finanțarea irigațiilor, facilitarea accesului la fonduri europene, crearea unui climat favorabil investitorilor și câte și mai câte.

Noul șef al statului român n-a uitat nici de nevoile sistemului sanitar și ale educației, în detaliile cărora a intrat, ca și cum ar fi fost numit premier, iar treaba președinției ar fi una de tip guvernamental.

În chestiunea justiției – care ar fi trebuit să fie preocuparea sa internă de căpătâi – Nicușor Dan a acordat prioritate combaterii corupției și reformării Inspecției Judiciare, ”o instituție fundamentală,” după cum a admis el. Dar președintele a avut timp, de asemenea, să ceară reducerea timpului de soluționare a dosarelor, ori restructurarea procedurilor promovării magistraților, precum și a legii CCR.

Dan s-a mai plimbat prin detalii ale sferelor mediului și culturii – în această ordine. Apoi a menționat chestiunile sociale și sistemul pensiilor, fără să amintească de cele speciale, care au transformat statul român într-unul al castelor, iar sistemul românesc într-un soi de feudalism postmodern.

La balul substantivizărilor

După ce a spus de nenumărate ori că ”este nevoie de…”, Nicușor a ajuns în fine la domeniile propriu-zise ale activității prezidențiale. În politica externă, el reliefat necesitatea ”consolidării relațiilor transatlantice”, a relațiilor României și UE cu SUA și NATO. A urmat, în ceea ce englezii numesc ”legalese”, un limbaj tehnicist, participarea țării la ”arhitectura europeană de apărare autonomă”, reducerea dependențelor țării și ”consolidarea apărării în fața războiului hibrid”, mărirea ”treptată” a cuantumului din PIB pentru apărare, participarea Bucureștiului la procesele decizionare ale UE, etc. etc.

Dan a continuat să vorbească impersonal, pe bază de infinitive lungi, despre ”sprijinirea parcursului european al Republicii Moldova” și ”consolidarea și extinderea proiectelor comune” (infrastructurale, energetice, în transporturi și culturale, în domeniul garantării investițiilor) și despre ”funcționalizarea instituțiilor” (care, nota mea, le pun moldovenilor bețe în roate la vămi și pașapoarte).

Și românilor din Diaspora, noul președinte le-a promis diverse înlesniri consulare și la o eventuală repatriere, mai ales dacă investesc în țară.

Ce nu s-a auzit și ar fi fost util să se audă?

De conflictul ruso-ucrainean și de cele două țări beligerante la granița României, precum și de nevoia apărării țării-soră, Republicii Moldova, Dan n-a suflat o vorbă, deși chestiunea securității se află în miezul atribuțiilor sale prezidențiale. Per total, discursul lui a bifat o sumă de teme, inclusiv unele importante, și, extrem de succint și neconcludent cele diplomatice și militare (cel din urmă cuvânt a lipsit complet din seaca sa cuvântare) care privesc direct funcția sa de Comandant Suprem.

Dar în rest a fost un discurs tern, generalist, birocratic, uscat, lipsit de orice entuziasm, de orice impuls care să-i inspire pe români în poate cea mai grea fază prin care trec țara și întreaga Europă de la accesul României în NATO și Uniunea Europeană. E cea mai grea, nu doar din cauza provocărilor la granița de nord și răsăriteană a României, ci și pentru că implicarea românilor în războiul hibrid lansat de ruși și susținut și de aliații lor chinezi și iranieni națiunea e cum nu se poate mai scindată și învrăjbită. Iar dihonia nu se înlătură prin discursuri lipsite de vibrație și de entuziasm.

De ce vorbitul bine face parte din fișa postului

Pare pe de altă parte bine, desigur, să se evite pompierismul cuvântărilor de tip Cațavencu, Farfuridi și Brânzovenescu. Decât mult patetism, cuvinte mari și vorbe goale sunt preferabile, indiscutabil, faptele eficiente. Atâta doar că, de cele din urmă, Nicușor încă n-a avut timp. Cu atât mai bine ar fi fost să-și pregătescă discursul judicios.

Nu că n-ar exista semnale pozitive.

Enumerarea fie și pe bază de infinitive lungi a unora din cele mai dureroase restanțe românești arată că omul nu e naiv, ci inteligent și informat și știe ce înseamnă sintagma predecesorului său despre ”statul eșuat”.

În plus, Nicușor Dan s-a dovedit într-o săptămână de la alegeri mai prezent în spațiul public decât în zece ani Ficusul care a slujit drept piesă de mobilier la Cotroceni, s-a activat doar în călătorii de mare lux și n-a mai catadicsit azi să ne onoreze pe noi, mult disprețuiții, mult desconsiderații, cu ”ilustra” sa prezență de dulap-schior-golfist.

Dar există și așa-zișii ”negri”: autorii de discursuri politice pentru uzul matematicienilor și altor politicieni fatalmente netalentați oratoric.

E mai mare nevoie de ei decât se crede. Ei i-ar putea ajuta decisiv președintelui. Și nu doar de câte ori are trac. L-ar putea determina să nu spună nimic, dar să pară că e plin de substanță tot ce scoate pe gură, așa cum a vrut Nicușor azi. L-ar ajuta să se exprime, fără să iște senzația că nu stăpânește decât limba de lemn. Sau doar pe cea tehnico-legală.

E o senzație care tocmai Comandantului Suprem nu-i șade bine. Tocmai lui i se interpretează nu doar ce spune, ci și cum se exprimă. În context, ar fi foarte bine pentru națiune și capacitatea ei de a descuraja agresiuni, ca președintele să nu-și semnalizeze teama de orice potențial litigiu, să dea impresia că tremură, în fapt, de frică și că evită, ca atare, să spună lucrurilor pe nume, referindu-se concret la ce-i doare pe români, dar i-ar putea supăra pe unii sau pe alții.