A fi foc și pară pe extremismul dreptei, dar a orbi la al stângii

Spre indignarea unor profesori români sau de origine română, ca și a elitelor de stânga, germane, Harvard e în clinci cu administrația Trump, astfel încât antitrumpismul militant al unora dintre ei a descoperit un nou prilej de inflamare.

Motivul supărării pare, fals, a-l furniza universitatea Harvard, stilizată că ”bastion al libertății academice și universitare”, pentru că înalta școală de elită din Ivy League s-ar opune ”dictatului” lui Donald Trump și al administrației sale, care i-ar cere chestii scandaloase. Ce anume?

Să se asaneze, să pună capăt antisemitismului virulent din campusul ei. Iar mai nou, să nu mai înscrie fără explicații studenți străini din țări virulent ostile Statelor Unite, din care unii nu plătesc, în mod misterios, niciun ban din taxele exorbitante solicitate altora, dar ajung să militeze masiv împotriva valorilor și alianțelor americane. La universități masiv susținute cu miliarde de dolari din bani publici, americani. Sau din fondurile unor guverne islamiste și comuniste.

Bilanțul trecut sub tăcere al Harvard

Cât de greșită este, oare, pretenția administrației din Washington, ca universitățile americane să înceteze să mai pregătească, să instruiască și să promoveze războiul împotriva valorilor americane, manifestat, între altele, după 7 octombrie 2023, de masivele demonstrații antisemite și pro-teroriste din campusurile unor școli de elită, declanșate de masacrul comis de Hamas în Israel?

Rectorii lor au închis ochii la virulenta mișcare ”de protest” chipurile ”pro-palestiniană”, în fapt anti-israeliană, iscată nu de vreo crimă evreiască, ci dimpotrivă, de cel mai amplu măcel terorist, islamist și antisemit de la Holocaust încoace. Și, culmea, rectorii cu pricina n-au știut, întrebați de congresmeni ai SUA, dacă a chema la genocid antievreiesc este sau nu acceptabil în facultățile lor.

Asta să fie, oare, libertatea academică și universitară pe care guvernul german pretinde c-o apără, amestecându-se tăios ca niciodată de partea Harvard și a conducerii antisemite a acestei școli superioare americane în treburile interne ale Statelor Unite? Berlinul afirmase că administrația Trump ar ”îngrădi libertatea științei”, ceea ce ar ”restrânge democrația”. Guvernul german n-a explicat însă cum poate combaterea antisemitismului și pro-terorismului ”să îngrădească” (sic!)”știința”, ba și, vai, să restrângă democrația!

În sprijinul universităților din Ivy League

S-a argumentat, nu fără aparent temei, că a interzice înscrierea de studenți străini la universități ca Harvard ar fi o auto-mutilare a Statelor Unite.

Pentru că ar greva răspândirea de soft power american.

Acest argument pare judicios, dar e, parțial, hilar, ridicol, grotesc. Pentru că ”schimburile academice” în discuție, departe de a difuza în lume exclusiv și invariabil ”valori americane”, au fost poate cea mai importantă cale prin care KGB, STASI și Securitatea, iar ulterior China comunistă și regimurile islamiste au infiltrat mediul academic american, spre a îndoctrina elitele de peste ocean, a le face permeabile la comunism și islamism și a le întoarce împotriva valorilor occidentale.

Contaminarea cu morb stângist și declinul universitar american, repercutate funest asupra incompetenței multor decidenți din Washington, din serviciile secrete, armată și diplomație, n-au început de azi de ieri.

Avertismente justificate

Le-a deplâns persuasiv colegul lui Mircea Eliade de la Universitatea din Chicago, filosoful Allan Bloom, încă din anii 80, în prima analiză amplă și fiabilă a intoxicării mortale a fenomenului universitar american: ”The Closing of the American Mind”.

Infiltrarea antiamericană a elitelor de peste ocean de către dușmanii Vestului au tematizat-o convingător și mai-știutorii proveniți din tabăra vrăjmașă: Iuri Bezmenov, ofițerul KGB trimis de Moscova să infiltreze lumea liberă în India, înainte de a ajunge în Canada, precum și cea mai importantă figură de proră a serviciilor secrete răsăritene fugite în Vest, generalul Ion Mihai Pacepa, care se refugiase în 1978 de Securitate și de ordinele asasine emise de Ceaușescu.

Efectele sângeroase ale îndoctrinărilor progresiste

Îndoctrinarea inițial marxistă, apoi woke și islamistă, explică faptul că în școlile de elită americane și vesteuropene, orice conflict în care e implicat micul stat evreu, o democrație liberală, se vede ”enorm și se simțește monstruos”, fiind obsesiv analizat, mereu critic și acid la adresa Israelului, în cele mai diverse ”studii”, în timp ce crimele în masă și genocidele comuniste și islamiste, de la cele chineze la cele iraniene, ori africane, nu suscită decât ridicări obosite din umăr, dacă nu sunt ignorate total.

Climatul antiamerican, antisemit și anti-sionist întreținut de profesoratul în proporție de 95 % progresist, neomarxist, woke și islamist al acestor universități de elită, a dus în linie directă, în opinia multor observatori credibili, la asasinarea, în fața Muzeului Evreiesc din Washington, a unui cuplu de tineri, format dintr-un creștin și o evreică, angajați ai ambasadei israeliene din capitala Statelor Unite. În reacție, extremiști de stânga educați de aceste universități sau altele, asemenea, ca Universitatea Humboldt, din Germania, au salutat euforic dubla crimă comisă de un militant woke.

Nu puțini au denigrat sinistru victimele ei. Unii au încercat să se folosească de credința creștină a tânărului asasinat ca se nege caracterul ei antisemit. Mulți au recoltat mii sau zeci de mii de like-uri pentru ațâțările lor la noi băi de sânge și masacre antisemite, știind că orice încercare de a-i da în judecată pentru instigare la ură și ”hate speech” se va lovi (pentru presupusă ”încălcare a libertății de exprimare”) de aceiași inși care militează neobosit pentru amuțirea vocilor publiciștilor de centru și de centru-dreapta care apără creștinismul sau se opun rasismului, antifamilismului, globalismului și nihilismului revoluției woke, fără a fi putiniști sau antisemiți.

Am explicat în repetate rânduri ce anume alimentează antiamericanismul și antisemitismul extremei stângi

Îndoctrinată să creadă în răutatea capitalismului, a drepturilor individuale, a Vestului, în colonialismul și prezumtivul său rasism și sclavagism (nu se știe care, întrucât Marea Britanie le combătea activ de acum 200 de ani) masa progresistă, postmodernă, proiectează asupra celor ce susțin democrația liberală, burgheză, toate nefăcutele pământului.

Denigrările anti-occidentale și antisemite au mai multe funcții paralele: a-i vitupera și demoniza pe americani și israelieni e un mod al delestării propriei conștiințe, împovărate prin îndoctrinare cu o imaginară culpă. Apoi, de semnalizare a propriei virtuți (uite că eu nu fac parte dintre răi). Pe de o parte. Iar pe de alta, este, la rigoare, un mod de disociere de o lume iudeo-creștină considerată iremediabil ”viciată” și, deci, de nimicit. Realizarea acestui ideal (prin distrugerea națiunilor democratice, familiile de la baza lor și religiile creștină și evreiască) ar veni la pachet cu anihilarea eticii ei, care nu permite idolatria (Führerului) blasfemia, disprețul față de părinți, asasinatul, incestul, desfrâul, răpirile de persoane, furtul, mărturia mincinoasă, ori râvnitul bunurilor altuia.

Ca fost student și deținător al unui titlu de Master of Arts, știu că autonomia universitară, în speță independența de state și de guverne a școlilor superioare e în principiu excelentă și trebuie apărată. Dacă nu e folosită întru desființarea drepturilor și libertăților democrației liberale. Dacă nu servește, prin ideologii totalitare, care nu permit ”audiatur altera pars”, anihilării adevărului, mai degrabă decât depistării lui, căreia universitățile ar trebui să-i slujească. De pildă când universitățile interzic dezbaterea liberă și realistă a islamo-fascismului și fascismului de extremă stângă, exprimate în ignorarea colonialismului iranian și arab și în prefacerea israelienilor, a evreilor repatriați după un îndelungat exil, care au construit o democrație multiculturală și un stat de drept, în ”coloniști”, ”rasiști albi” și obiect al urii, ca ”fasciști” și ”imperialiști”, care ar comite, chipurile, un ”genocid”.

Unul imaginar, dar convenabil, întrucât ajută la refulatul adevăratului genocid demarat, împotriva israelienilor, de Iran și interpușii lui musulmani, șiiți și suniți. Neue Zürcher Zeitung analiza recent, printr-o prismă similară, poziția conducerii Harvard față de administrația Trump și evidenția raportul intern, al universității. Raport intern care admitea, după îndelungi investigații, că în campusul de la Harvard studenții evrei au fost discriminați, că la catedrele universității s-a întreținut o atmosferă virulent anti-israeliană și antisemită. Și că mai-marii universității n-au reușit să pună capăt încălcării drepturilor propriilor studenți de etnie sau religie iudaică. Altfel spus, că dreptatea în acest conflict se află în mare măsură de partea administrației Trump.

Aviz unor domni profesori

Nu ajunge să fii foc și pară (în mod justificat) pe extremismul dreptei, pe infamia suveranistă, pe trădările, ortodoxismul, putinismul și antisemitismul secu-legionar.

Observatorii conservatori, creștin-democrați sau liberali și de stânga cărora nu le-a scăpat caracterul totalitar, nu doar pernicios, al ideologiei woke, dar preiau, totuși, din inepție, conformism, anti-trumpism sau lașitate narativele menite să permită Harvard et comp să-și perpetueze antisemitismul, pro-terorismul, stângismul radical și islamismul nu-și fac sieși un serviciu. Dimpotrivă. Își devoalează carențele de inteligență, de informații sau de caracter.

Și promovează doctrine care, dacă se impun, îi vor termina nu în ultimul rând pe ei. Căci istoria a demonstrat cu asupra de măsură că antisemitismul nu-i privește niciodată doar pe evrei.

Până la urmă, îi amenință pe toți, fie ei creștini, atei, socialiști și liberpansiști. Ori musulmani. Când teroriștii (de stânga și islamiști) scot Kalașnikoavele, pistoalele și cuțitele, nu se mai uită pe cine măcelăresc, violează și răpesc.