E uimitor ce bine știm să ne ascundem după deget. Mai ales când vrem cu patimă să susținem un candidat. Și poate și când ne mai mână din spate oleacă de antisemitism. Așa, doar olecuță, cât să nu se vadă bine, dar să ne fie de sămânță. Și de folos.
Faptele
Am scris la un moment dat, uimit de ușurința cu care Nicușor Dan pune în pericol relațiile României cu Israelul și cu Statele Unite, acceptând lapidar manifestarea, hai să-i spunem, momentan, de antisionism a CPI, că, (dacă ar ajunge el președinte) ”l-ar aresta pe premierul israelian”, dacă ”ar veni în România”.
Formulam astfel consecința logică stringentă a declarației textuale a lui Nicușor Dan, din dezbaterea tv de la Euronews, în care primarul capitalei afirmase că Netanyahu ”nu va veni niciodată în România”. Deși nu era silit să facă această declarație. Și deși alți lideri europeni au adoptat o altă decizie. Unii, o decizie diametral opusă.
Reieșea, logic, că, dacă premierul israelian ar veni, ar fi arestat. Căci respectarea mandatului CPI anunțată, practic, de Nicușor ar însemna ca, dacă Netanyahu, aflat să zicem în drum spre Budapesta, ar fi silit să aterizeze de urgență la București din cauza unei ipotetice defecțiuni a avionului său israelian, s-ar vedea reținut și deferit justiției internaționale.
Pentru că, odată aflat la Cotroceni, Nicușor a promis, implicit, să transpună (la rigoare) mandatul de arestare pe numele unor dregători ai statului evreu, între care Beniamin Netanyahu, mandat emis de CPI, cu mâna unui presupus multiplu abuzator sexual, un procuror care pare să încerce să distragă atenția de la nefăcutele sale, după cum relevă o investigație din Wall Street Journal apărută recent.
Or, aceasta e poziția regimurilor antisemite. Și una radicală, ca să nu spun extremistă a lui Nicușor Dan. Germania noului cancelar Merz, Polonia, Italia și Ungaria au refuzat, bunăoară, ideea excluderii vizitelor lui Netanyahu, pe baza mandatelor cu pricina. La rândul lor, bănuind ce hram poartă decizia lui Khan, România, (prin MAE) Cehia, Grecia și Marea Britanie s-au manifestat ambiguu, nevrând nici să vexeze statul evreu, nici să fie acuzate că ar desconsidera CPI. LE. La doar câteva zile după scrierea acestuio text, președintele Germaniei, Steinmeier, se întâlnea personal cu premierul israelian Netanyahu și îi strângea mâna.
Nodul în papură și paiul din ochiul evreilor
Atât mi-a trebuit. S-au aruncat instantaneu, retoric, la beregata mea, sumedenie de preopinenți, care mai de care mai incorect informați, reproșându-mi că n-aș fi informat corect. Pentru că Nicușor n-ar fi ”spus” așa. Si dă-i si luptă.
Ca și cum eu aș fi spus că Nicușor ”a spus”, iar nu că ”l-ar aresta” (la condițional optativ) – deci ar face-o, respectiv ar avea intenția să-l aresteze, dacă…
Dar așa e când vrei neapărat să ”prinzi” cu ocaua mică pe cineva care nu-ți convine, ori spune ceva ce nu-ți convine. ”Găsești” orice pentru ca să acuzi. Și când nu găsești, inventezi. Sau trunchiezi, modifici și mistifici.
Întru declanșarea unui atac antisemit e bună, firește, și o presupusă enormitate, ca prezumtiva ”susținere a lui Simion” – (”legionarul, negaționistul Holocaustului”) comisă de un evreu ca Netanyahu. Dar și o chichiță numai bună, aparent, de exploatat, ca să-l discreditezi pe ovreiul care-și permite să afirme despre odorul Nicușor că ar fi spus ce n-ar fi spus. Deși evreul atacat nu spusese că ”Nicușor a spus”, ci ce ”ar face, dacă”. Repet, la condițional optativ. Ce-i drept, limba română e pentru mulți cam grea. La fel, pare dificilă operațiunea deducției logice a faptei pe care o anunță o intenție, de transpus dacă s-ar ivi ocazia, în baza predicției hotărâte a unui om politic, denotând și conotând apreciere pentru un demers probabil antisemit, o apreciere camuflată de aparentul respect față de presupusul ”drept internațional”.
Când victimele evreiești ale naziștilor și aliaților lor sunt instrumentalizate pentru reductio ad Hitlerum
În acest context, unora dintre preopinenți nu le-a ajuns că mi-au pus în gură ce nu afirmasem, negând, totodată evidența implicațiilor celor susținute de primarul capitalei.
S-au mai ivit alte două subcategorii de inflamați din grupa dezinformaților și dezinformatorilor: cea pretinzând că Netanyahu l-ar fi susținut chipurile ”clar pe Simion”.
În fapt, liderul de la Ierusalim salutase doar declarația de intenție publică a lui Simion. Declarație care indica urmarea, de către Simion, a exemplului american și repudierea ideii ca Netanyahu să nu poată vizita România. Cu ea, cu această afirmație publică, se declara premierul israelian ”mulțumit”. Și se specifica, totodată, că Israelul NU se amestecă în campania electorală din România.
Totuși, potrivit unei preopinente, toate acestea i-ar ”ofensa pe cei șase milioane de evrei care au murit în chinuri inimaginabile, în timp ce Bibi susține un legionar, un antisemit, un golan nazist”, și încă, vai, cu bună știință, pentru că ”Mossadul este cea mai informată agenție de intelligence din lume și vreți să spuneți că Bibi nu știe ce hram poartă Simion?!?”.
În fine, după această sordidă instrumentalizare electorală a evreilor exterminați de Hitler și de aliații lui, m-am confruntat și cu dezinformarea crudă, pe față, când unul dintre criticii mei a scris că ”putem zice că AUR si Simion neagă Holocaustul”.
În realitate, nu putem. Pentru că fapt este că Simion a admis expresis verbis, de ani de zile, că a avut loc Holocaustul. Iar G4Media – o publicație care nu poate fi bănuită că ar fi evreiască, ori de dreapta, citează AUR cu declarația: ”AUR: George Simion a recunoscut responsabilitatea României pentru Holocaustul evreilor români / România ar trebui să predea în cadrul disciplinei de istorie națională această pagină importantă a trecutului”.
Deci nu, nu putem spune că AUR și Simion ar ”nega”, chipurile, Holocaustul, decât dacă vrem să dezinformăm. Din motive electorale, sau din alte rațiuni.
Pe cine susține acest blog
Înseamnă toate acestea că AUR n-ar fi minimalizat acest subiect, ori că nu are puzderie de susținători care neagă Holocaustul și sunt virulent antisemiți? Ori legionari? Că nu s-ar afișa cu ei?
Câtuși de puțin. AUR și Simion au minimalizat și au tratat inadecvat subiectul. Nu odată. În plus, există suficiente indicii că intenționează să pună de o dictatură dură și pură.
Dar hai să fim corecți. Și să reliefăm că antisemitismul unora din susținătorii lui Simion este de dreapta, spre deosebire de al islamiștilor și cel de stânga, de la CPI, sau al unora dintre preopinenții mei antisioniști, care se rezumă să atace statul evreu și pe liderul executivului său, nu pentru erori reale, (existente cu duiumul și perfect criticabile) ci pentru evreitatea celor vituperați.
Înseamnă cele de mai sus că l-aș susține pe George Simion în scrutinul de balotaj de la 18 mai 2025?
Nu. Îl susțin în continuare pe Nicușor Dan. Dar îmi rezerv dreptul, ca om liber și jurnalist independent, să spun NU, când trebuie spus NU. Și-mi amintesc de pagini nemuritoare pe care întreaga suflare românească le-o datorează unor oameni ca Eugen Ionescu și Ioan Petru Culianu, autorul povestirilor despre ”Jormania”. Cel din urmă, un martir al libertății, a fost asasinat la 21 mai 1991 de seculegionari purtând probabil nume cu ”an” în coadă. Ca ”Gologan”. Ca Voican sau Caraman. Culianu proorocise că acești inși vor conduce Jormania ”liberă”, după revoluția pe care o prezisese just, cu doar câțiva ani înaintea celei din decembrie 89.
Culianu, Ionescu și ”NU!”
Și el a scris la fel de potrivit pe marginea geniului și a importanței textului ionescian din 1934, ”NU!”:
”Pe vremea când Ionescu spunea Nu!, ţara avea deja tot felul de mântuitori, unul mai bun decât altul: partidele politice, Garda de Fier, regele Carol, Biserica ortodoxă, ba chiar şi Nae Ionescu ori Nichifor Crainic. Erau mai mulţi mântuitori decât mântuiţi.
Până la urmă s-au omorât între ei, lăsând să ne mântuie armata română, apoi nemţii, apoi armata sovietică. Ştim cu toţii câte mântuiri au urmat până la mântuirea supremă a lui Ceauşescu. Ştim cu toţii cum românii aplecaţi congenital spre mântuire (şi mulţi au fost şi sunt aceştia!) au trecut din mântuire în mântuire, schimbând culorile ca mănuşile, ba înverzindu-se, ba înroşindu-se la făptură. Se spune că la asta s-ar referi Rinocerii lui Ionescu; şi desigur se referă la asta, şi la multe altele. Domnule Ionescu, Dumneata ai spus Nu! din anii 30 şi până acuma; şi iată că ai avut nu numai curaj, ci şi dreptate. A spune Nu! când orice umbră de inteligenţă e ştearsă de entuziasme suicidare e mult mai greu decât se crede.
A spune Nu! într-o ţară care de cincizeci de ani e tot mai rău atrasă de abisuri, manifestând o neclintită vocaţie a prăpastiei, înseamnă a-ţi semna bilet de tren pentru altă ţară. Dar în Franţa n-ai uitat de unde ai pornit, şi ai continuat să spui Nu! mai departe, când schimbătorii la faţă de mult aplecaseră steagul. Ai rămas singurul român de seamă să spui Nu! răspicat celei mai ruinătoare dictaturi pe care România a suferit-o de la întemeiere şi până astăzi: dictatura lui Ceauşescu. Dumneata, Domnule Ionescu, ai fost întotdeauna un pieton al aerului, nu al pământului. De sus, ai văzut mai bine decât toţi ceilalţi ce se întâmplă aici jos, printre oameni mărunţi măcinaţi de propria lor prostie şi duşi de nas de o forţă satanică. Mulţi români te-au admirat, dar puţini au putut să te urmeze până la capăt.
Astăzi însă, toţi văd că ai fost singurul care ai avut dreptate să respingi orice Mântuitor nătâng, să-ţi asumi riscul de a spune Nu! în faţa Răului triumfător. Căci România suferă de cronică lipsă de inteligenţă, iar la aceasta nu există alt medicament decât inteligenţa însăşi.”
Mutatis mutandis
Subscriu aproape integral acestui text vechi de peste 35 de ani, parțial citat aici. Cu o rezervă. Dictatura lui Ceaușescu nu știu să fi fost ”cea mai ruinătoare din toate”. Rivalizează cu ea (în sfera proporției distrugerilor țării și consecințelor pustiirilor) cea stalinistă și, mai ales, cea legionar-antonesciană.
Israelul modern n-a apărut în vid istoric, ci după Holocaust, cel mai amplu masacru antievreiesc din istorie. Comis, între alții, nu doar de hitleriști și alți fasciști europeni, ci și de Antonescu și de legionari. Fasciști și ei.
La 7 octombrie 2023, teroriștii islamiști au lansat, cu mai mult entuziasm fățiș decât naziștii și aliații lor, o tentativă nouă de Holocaust, de exterminare a populației evreiești din statul evreu. De ce? Pentru ”vina” evreității ei.
Instantaneu, s-a acutizat și a luat apoi proporții fără precedent o globală mișcare antisemită, care încearcă să aplice standarde duble Israelului, să delegitimeze, să demonizeze și să demonteze statul evreu. La această luptă a pus umărul – probabil din motive personale – și procurorul CPI, Khan, presupusul abuzator sexual, care pare să fi încercat cu succes să abată atenția, prin mandatele lui, de la nefăcutele sexuale de care este acuzat.
Nicușor Dan ar fi putut lesne ști toate acestea. Și s-ar fi putut încadra la fel de ușor în grupul celor care sunt mai precauți față calitatea relațiilor țărilor și popoarelor lor cu Israelul și, implicit, cu Statele Unite. Mai mult. Un olimpic ca el ar fi trebuit să știe toate acestea. Și ar fi putut fără probleme urma exemplului celor care au adoptat în această chestiune o poziție de centru sau de centru-dreapta, iar nu una de extremă stânga. Dar Nicușor n-a vrut. De ce? Nu știm. Dar unii îl vor bănui cu siguranță că încearcă să adune pe această cale voturi de la extrema stângă, antisemită. Și pro-Hamas.
Dacă nu vrem întoarcerea (sau menținerea) la putere a celor împotriva cărora protestaseră și Eugen Ionescu, și Ioan Petru Culianu, ar fi util să începem să spunem adevărul. Pentru că pe minciună, impostură, ipocrizie și fățărnicie s-au edificat toate regimurile totalitare. Cel legionar și antonescian, ca și cel comunist și național-comunist. Dar și cel postcomunist, o democrație defectă, eșuată. Acestea sunt palierele ”sistemului” a cărui schimbare o vrem. Ar fi deci mare nevoie să repudiem nu numai antisemitismul de extremă dreapta, ci și pe cel de extremă stânga, sau islamist. De pildă, pe cel manifestat în mandate de arestare împotriva liderilor războiului de apărare a Israelului.
Draga Domnule Iancu, v-am citit articolul de 3 ori. Cred ca e luna plina.
Cine credeti ca-l aresteaza pe Netanyahu? In Romania, varza murata putreda de iunie?
Nu e despre cine-l arestează, dom Robert. E despre cine dă semne că ar vrea să-l aresteze.
Nicusor Dan nu da semne ca vrea sa-l aresteze pe Netanyahu, ci ca vrea sa se afle intreaba.
Eu vad cel mult un semn ca nu are de gand sa-l invite in vizita pe premierul Israelului.
Cand o sa vrea ceva de la Bibi, o sa stea la coada ca sa-l primeasca.
Sau o sa zboare cu palaria in mana la Ierusalim.
Dacă n-ar vrea, în sinea lui, să-l aresteze la prima ocazie, și-ar fi atenuat poziția cu privire la mandatele CPI, ca atâția alții.
Eu nu inteleg de ce respectarea deciziilor Curtii Internationale de Justitie este considerata un act antisemit ?! De exemplu, daca eu nu sunt de acord cu actiunile persoanei Vladimir Putin si o Curte Internationala de Justitie il declara criminal si respect aceste hotarari juridice internationale inseamna ca sunt anti rus ? Nu am nimic cu poporul rus, poate personal nu sunt de acord cu actiunile persoanei care TEMPORAR ocupa functia de presedinte a poporului rus.
E aceeasi situatie : premierul Netanyahu a fost judecat si condamnat de o instanta internationala si cei care au semnat acordurile internationale trebuie sa respecte aceste acorduri. Asta inseamna ca e anti-semit ? De unde confuzia asta intre persoana premierului Netanyahu si poporul evreu….
Premierul Netanyahu nu a fost nici judecat nici condamnat de nici o instanta internationala.
Israelul nu este semnatar al conventiei care a infiintat Curtea Internationala de Justitie, deci mandatul de arestare este complet ilegal.
Tu nu esti antisermit, tu esti numai pro-Hamas si negi dreptul de autoaparare al Statului Israel si al evreilor.
Nu-ti pasa ca evreii sa fie ucisi, altfel n-ai face comparatia nesimtita cu Putin.
Faptul ca tu dai o aura de respectabilitate violatorului de femei Karim Khan, procurorul ICC, te face pe tine violator de femei?
Nu, dar te dezvaluie ca prostanac.
Prima premisă falsă a acestui discurs? ”Premierul Netanyahu a fost judecat si condamnat de o instanta internationala”. Nu. Defel. Netnyahu nu a fost nici judecat, nici condamnat. Un procuror care a încercat să distragă atenția de la abuzurile sexuale sau violurile lui repetate și abjecte a emis mandate de arestare, care ar trebui să ducă, după reținerea persoanei, la judecarea lui. Între timp, acest procuror a fost trimis în concediu obligatoriu. Abia dacă premierul israelian ar fi găsit vinovat pe bază de probe, poate fi condamnat pentru crimele pe care procurorul cu pricina, un musulman, i le impută. Și una e să afirmi că există probe, cu totul alta ca ele să și existe. Asta e una. Alta e comparația aberantă dintre Rusia și Israel. Rusia e o dictatură, în care doar dictatorul are drept de decizie în toate cele: în viața politică, în justiție, în sfera legislativă, în război. Crimele lui de război nu pot fi judecate în Rusia, pur și simplu pentru că nu există o justiție independentă care să-l tragă la răspundere. În contrast violent cu Rusia, Israelul este o democrație liberală și un stat de drept, cu o justiție independentă, care a arestat, judecat și condamnat numeroși dregători, între care președinți și premieri ai statului evreu. Prin urmare, nu e nevoie de CPI pentru judecarea oricăror eventuale fărădelegi, respectiv pentru orice încălcare a legilor războiului pentru că această misiune poate fi lăsată pe seama justiției israeliene. Se poate avea încredere în ea? La fel de multă ca în toate celelalte justiții democratice slujind unor state de drept. Iată de ce nu s-a mai întâmplat niciodată să se emită mandate de arestare pe numele unor demnitari din state democratice. Și cu atât mai puțin din singurul stat democratic din regiune. Dar statul evreu e pus la colț sistematic, de antisemiți, tratamentul care i se rezervă în organizații internaționale fiind mai sever și mai dur decât față de cele mai crude și sângeroase regimuri dictatoriale. Acest tratament singularizând unicul stat evreu nu e doar anormal. E și discriminator. Și deci antisemit, întrucât țintește într-o anume națiune cu o anume religie, care este poporul statului discriminat.
Dom Iancu, ati raspuns mult prea politicos, ca si Dl Stefan. Individul asta trebuie stuchit intre ochi. Are tranji ca n-a iesit semeon pe 4 cai.