România, la răscruce de drumuri interne și externe

Cu Musk și georgeștii în cârcă, țara are mari probleme. Și ca și cum n-ar fi destul, răsar din pălăria sistemului și alți candidați neaveniți. De pildă pro-chinezul Dan Dungaciu, sociologul din făina Malița, Adrian Severin, et comp. Și Petrișor Peiu, candidatul AUR ca premier.

Dacă-mi amintesc bine, Dungagiu era convins și prezicea cu mare aplomb și autoritate politologică, în februarie 2022, cu doar câteva zile înainte de invazie, că rușii nu vor cotropi Ucraina. La urma urmei, ce interes ar avea, ne asigura predicția lui. Între meritele sale capitale și nemuritoare se mai înscrie faptul că, la Marius Tucă, Dungaciu a descris literal România, 100% ”suveranist”, drept ”colonie. Care n-are colonii”.

Patimile după geto-dacii lui Georgescu

Dar nimeni și nimic nu se compară cu Călin Georgescu și cu faptele și pasiunile pe care le provoacă extremistul delirant pe plan intern și extern. Iscă legitimă îngrijorare că un ins ivit din spuma securității național-comuniste, cu pronunțate simpatii legionare și putiniste și cu un anturaj virulent antisemit, a putut fi votat de două milioane de alegători. Între care enorm de mulți inconștienți. Care voiau schimbarea și nu știau cum s-o obțină, ignorând și cine l-a împins în față pe ștampilatul lor. Or, date fiind indiciile, probele și mărturiile de escrocherie și infracțiuni comise, pare că omul ar fi trebuit să înfunde pușcăria de mult, nu să figureze, iresponsabil, pe liste de prezidențiabili, care să-și depună actele incomplete la BEC nu atât ca să fie primit în cursa pentru Cotroceni, cât ca să se victimizeze că a fost invalidat.

E bine că sprijinul popular, extrem de alarmant, din noiembrie, pare să se fi topit în ciuda agitației semi-demente, de partea lui Călin Georgescu, a lui George Simion și a chemării lui textuale la ”jupuiri de vii” în piețe publice. Un apel care, în ciuda retractării lui parțiale, ulterioare, e prea grav ca să nu-i aducă urgent instigatorului la crimă și violențe ridicarea imunității parlamentare și condamnarea penală.

Dar Simion e doar o foarte mică parte a problemei. Nici brutala pegră extremistă care s-a ciocnit duminică seara cu jandarmii nu reprezintă o problemă insolubilă. Există peste tot această lume gregară de ultrași, de nemulțumiți și dezamăgiți cu atât mai violenți, cu cât sunt mai puțin capabili să se articuleze. Așa că simt nevoia să urle și să sară orbește la beregate.

Problema instituțiilor de forță

Deconcertant nu e nici restul pe cale de a se topi al civililor care-l urmează pe Georgescu.

Ceea ce, în schimb, este realmente stresant, bulversant și alarmant în cel mai înalt grad, ține de profunzimea putreziciunii afectând instituțiile de forță ale României. În cauză nu sunt doar serviciile ei secrete care au inventat inși ca Georgescu, ci și forțele armate și jandarmeria, care au furnizat recruți pentru mercenariatul alături de Horațiu Potra, dacă nu și pentru jaf și crime în Congo. Duminică seara, Potra lansa convocări la puci și revoltă armată prin mesaje adresate și mercenarilor, și militarilor:

“Ieșiți acum, ieșiți cu armele și arestați-I pe toți cei care au dat lovitura de stat. Absolut pe toți, arestați-I pe toți. Și dacă generalii voștri încearcă să vă oprească, arestați-I și pe ei”.

Potra nu și-a formulat chemarea ca să se afle în treabă. Și să se distreze de la distanță. Și el, și Georgescu și Simion par să fi fost încurajați și stimulați să creadă că acum e momentul să se dea pe față și să treacă la acțiune pentru instalarea unei tiranii putiniste în România.

Oare ce și cine i-a încurajat să gândească așa, după repetatele luări de poziție georgiste ale unor demnitari americani? Ghici, ghicitoarea mea.  

Reiese, fără nicio îndoială, că reforma internă e extrem de urgentă în România, că statul român e mai vulnerabil decât le părea multora, că e atins în structurile instituțiilor sale de forță infectate de georgism securisto-legionar și mercenar, susținut de ruscism și de slugile lui putiniste de peste ocean.

Și că trebuie făcută urgent curățenie în aceste instituții.

Dar în insecuritatea acută generată mai ales de schimbările politice americane, care au lăsat Europa orfană și divorțată de protectorul ei american, în teama de-a ajunge rapid la cheremul monstruosului dictator de la Kremlin, mulți, inclusiv din rândul oamenilor instruiți se arată mesmerizați de propagande. Și înclinați să se calmeze ca bebelușii cu suzeta între buze. Am văzut oameni inteligenți autoamăgindu-se că, în fața georgeștilor, instituțiile au funcționat, că BEC a adoptat o decizie legală, iar jandarmeria ar fi făcut față asaltului net mai bine decât s-a comportat la 10 august 2018. Mă văd obligat repetat să rectific aceste luări de poziție și să contracarez iluziile, potrivit cărora am sta bine.

Doar la suprafață părem a sta bine. Căci dacă un C.G. a putut răsări din spuma SIE, iar dosarul său să dispară, dacă, în ciuda escrocheriei lui aparent dovedite, continuă să fie liber, dacă, în ciuda muntelui de probe și indicii de delicte penale, n-a fost nici măcar judecat, deși ar fi trebuit să fie de mult și condamnat – stăm nu bine, ci dezastruos.

Iar apelul la lovitură de stat militară lămurește restul. Mi s-a spus că Potra ”știe că militarii sunt batjocoriți, mai ales rezerviștii, de un numar bun de ani. Numai Ciolacu le-a arătat degetul mijlociu de nu știu câte ori. Nemulțumirea e mare in sectoarele de forță, poliție, armată, pompieri….Oamenii sunt catalogați la categoria ”pensii speciale”. Nu este așa. Vorbim de un potențial de un milion de voturi cel puțin. Oameni instruiți și organizați. Lumea îi acuză acum că au votat ce nu trebuie. Poate ieși urât. Poate nu acum, dar cândva…Căci îi bagă în seama AUR, POT.”

Așa e. În fond, pe cine să bage în seamă partidele extremiste dacă nu pe membrii acelui rezervor uman, alcătuit din frustrații cu ambiții și know-how militar, dar fără calități de propagandiști, care au timp, sunt bine alimentați și constituie baza recrutărilor operate de mișcările totalitare spre a-și asigura necesarul de teroriști?

Și da, nemulțumirea vanitoșilor ratați, rămași de căruță să-și mănânce pensiile speciale, fără perspective de rapidă ascensiune socială e realmente ”mare”. La fel cum le sunt privilegiile: mari. Sau poate nu e un privilegiu ieșirea unora la pensie, la vârsta cașului la gură?

Sigur, nu e vina militarilor, ci a politicienilor și a legilor lor execrabile din ultimele trei decenii, că ies unii la pensie pe bani mulți, după prea puțini ani de muncă, pe când abia și-au început viața activă și au, ca atare, bani și timp berechet pentru frustrări și înregimentări totalitare.

Pe mâna cui suntem?

Emană de aici un acut pericol intern. Realizează autoritățile de la București ce riscuri și amenințări, exacerbate de apelurile georgiste de la Washington, confruntă stabilitatea internă a țării? Întreprind ele ce pare urgent necesar spre a le neutraliza și înlătura? Se iau măsurile trebuincioase întru refacearea instituțiilor statului, astfel încât să nu mai poată fi trasă țara de urechi, pe drept, din Washington, pentru că elitei îi e frică de popor și invalidează aiurea candidați ca Șoșoacă, înainte de a fi condamnați penal, sau lăsați să fie executați politic, de electorat, la urne?

N-avem nicio siguranță, pentru că actualul executiv, ca și cele din trecut, sunt lipsite de comunicatori. Lipsesc și vorbitorii limbii materne, nu doar cei care să contracareze eficient, în rețelele sociale, minciunile sfruntate și dezinformările externe, răspândite de agitpropul putinist și de slugile lui americane, în limbile pământului. Și autoritățile nu le astupă gura nici lacheilor interni ai Kremlinului. De pildă academicienilor care ne îndeamnă, trumpist, la ”prudența” de a nu mai critica actuala administrație a SUA, amenințând voalat că, dacă ne disociem de prietenii din Washington ai Moscovei, n-am sluji ”rațiunii” și ”interesului național” și vom avea să ne ”plătim” presupusa ”nesăbuință”.

Numitorul comun al tuturor extremiștilor

Îmi amintesc că și extrema stângă occidentală ne amenința, până de curând, că am sfida ”știința”, ”rațiunea”, interesul ”național” și ”libertatea”, ori ”progresul”, dacă nu acceptăm cultura maoist/postmodernă, deopotrivă relativistă și absolutistă, a victimei și a anulării, politicile identitare și antisemitismul mascat în antisionism.

Stând strâmb să gândim drept, realizăm ce-i unește pe georgești (și extremiștii de dreapta americani și pro-americani) cu extrema stângă occidentală: antisemitismul.

Ura pe evrei (în cele mai varii forme vechi și noi) e numitorul comun al tuturor extremelor, mișcărilor și regimurilor totalitare, cum am reliefat repetat. Că administrația Trump a lansat o binevenită ofensivă anti-antisemită în universitățile americane nu anulează efectul pernicios al sprijinului pe care-l acordă unii din executiv pro-legionarilor din România. Ori susținerea unor ideologi trumpiști ca Tucker Carlson pentru aliații islamiști, antisemiți, ai Rusiei lui Putin, ca Iranul, Qatarul și regimul Assad (promovat și de șefa Comunității americane de Informații, Tulsi Gabbard).

Ar fi poate bine ca prietenii evrei și israelieni ai actualei administrații americane să-i explice mai lămuritor lui Donald Trump din ce inși se compune mare parte din masa de susținători ai georgeștilor. Și ce sentimente față de evrei (atacați codat, dar cu obidă, de Tucker Carlson, ca ”neoconservatori”) nutresc unii din adepții lui de la extrema dreaptă.

În fața provocărilor actuale, care privesc îndeaproape și restul Europei, România e la răscruce de drumuri. Țara are urgentă nevoie de un președinte strateg, de un comandant suprem competent, atașat libertății și democrației, precum și misiunii europene vitale a ajutorării Ucrainei, ca și de miniștri de interne, al justiției, al apărării și de externe, capabili să pună ordine deopotrivă în instituțiile de forță și în relațiile internaționale ale țării, ca și în misiunea comunicării persuasive a obiectivelor naționale.

Și, nu în ultimul rând, țării îi trebuie combaterea sistematică și eficientă a antisemitismului.

Pe moment, doar Ilie Bolojan inspiră, cu adevărat, încredere.